În vremuri de demult, Ignat, supărat pe purtarea mamei sale, hotărî să trăiască separat de ea.
Nu mă respecți deloc! Ecoul mâniei soacrei se întinse de-a lungul firului de telefon, asurzind-o pe Darina cu nemulțumirea sa zgomotoasă.
Darina oftă greu, simțind presiunea cerințelor femeii al cărei glas suna atât de autoritar și aspă. Își amintea momentul dinaintea propriei nunți, când părea că soarta însăși se amestecase să-i tulbure viața. Mama mirelui, o femeie cu principii stricte și convingeri de neclintit, se îmbolnăvise de o simplă răceală, dar, după cum spunea ea, boala luase proporții de ciumă, capabilă să distrugă totul în jur.
Telefonul sunase dimineața, chiar când se apropia momentul solemn al începutului unei vieți noi pentru Darina și iubitul ei, Ignat. Surprinderea fu înlocuită repede de iritare, căci vestea venise neașteptată și contrazicea orice logică. Soacra propusese să amâne nunta cu câteva săptămâni.
Ce înseamnă să amânăm? Am stabilit deja totul: banchetul, oaspeții… Părinții mei vin special din alt oraș pentru asta! se miră Darina.
Ignat o ascultă în tăcere, știind că urma o discuție grea cu mama sa, pe care nimeni nu îndrăznise vreodată s-o contrazică. Dar acum era timpul să spună și el cuvântul său.
Mamă, răceala e o boală obișnuită. Înțeleg grija ta, dar nu putem anula nunta din cauza unei fleacuri.
Vocea lui fermă sunase pentru prima oară atât de hotărâtă în fața mamei. Ea rămase fără suflu, auzind astfel de cuvinte din gura fiului pe care-l ținuse sub stăpânire toată viața.
Prin telefon se auzi un oftat înăbușit, ca și cum mama încerca să-și înghită lacrimile de mânie.
Bine, dacă vouă nu vă pasă de sănătatea mea… Atunci să rămână așa. Dar să știți un lucru: dacă se întâmplă ceva rău, voi veți fi de vină…
Și apoi urmă un scurt bip de închidere. În cameră se lăsă tăcerea, întreruptă doar de bătaia nervoasă a degetelor Darinei pe masă.
Mâna soacrei viitoare tremura ușor încleștând telefonul, degetele căutând automat contactele din agenda. Inima îi bătea neliniștită, dar gândul era limpede: nu putea lăsa să se petreacă veselie când ea era bolnavă de moarte.
Alo, Lida? Sunt eu. Scuze că te deranjez, dar trebuie să te anunț că nunta s-a amânat. M-am îmbolnăvit de gripă, așa că trebuie să o lăsăm pe săptămâna viitoare. Da, bineînțeles, fiul meu e de acord, îi pasă de mine.
Liniștea de pe fir ținu o secundă, apoi se auzi un șoapte compătimitor:
Ah, sărăcuța ta! Să te faci bine cât mai repede!
Soacra viitoare oftă ușurată. Greu îi era să mintă, dar circumstanțele o sileau.
Următorul apel:
Bună, Natașa! Da, ai auzit bine. Din păcate, am fost nevoiți să amânăm nunta. M-am îmbolnăvit grav, doctorii spun să mă odihnesc.
Natașa tresări, rostind cuvinte de încurajare:
Doamne ferește! Să te însănătoșești curând, dragă!
Unul după altul, apelurile continuară, repetând aceeași poveste: Scuze, dar am fost nevoiți să amânăm. Fiecare interlocutor reacționa la fel, exprimând milă și sprijin.
Doar glasul dinlăuntru al mamei lui Ignat șoptea încăpățânat că greșește, că-i face rău fiului, familiei, ei însăși.
Închizând ultimul contact, soacra viitoare se lăsă greu pe canapea, istovită moral și fizic. Telefonul continua să vibreze în mână, cerând confirmarea acțiunilor. Lacrimile îi curgeau încet pe obraji.
Seara, chiar înaintea ceremoniei, când oaspeții așteptau începutul petrecerii, printre cei prezenți se aflau doar prietenele apropiate ale miresei, câțiva colegi ai lui Ignat și rude care rareori mai vorbeau cu mama lui. Restul dispăruseră, ascultând sfatul soacrei, deși invitația nu fusese anulată oficial de nimeni.
Darina simți un val de amețeală, apoi furia începu să crească, amestecându-se cu un sentiment de nedreptate.
În ciuda întâmplărilor, atmosfera rămase veselă. Oamenii râdeau, dansau și se bucurau de clipa, creând o căldură aparte.
Între timp, departe de locul petrecerii, soacra stătea singură acasă, plângând încet și blestemând soarta pentru umilința suferită. Mânia îi devenise singurătate adâncă, care o învăluia ca un val năprasnic.
«Pentru ei, răceala mea e o nimica toată! Oare e atât de greu să arăți puțină grijă față de mama ta?»
Rudele lui Ignat, aflând adevărul despre seara petrecută, se simțiră păcălite și jigniți. Unii și-au exprimat nemulțumirea deschis, alții au ales să tacă, temându-se de urmările conflictului.
Ignat, rănit de purtarea mamei, hotărî să se despartă de ea.
Nu mult după, tinerii căsătoriți se mutară într-un alt oraș, departe de soacră și de amintirile neplăcute.
