Crezi că o să mă tot întind după tine? Am atâția de asemenea, pe un deget.
Atunci cumpără-ți un pachet de la un leu și lasă-mă în pace.
Cui îmi mai folosesc?
Se spune că ce-i la capul omului sobru, la capul celui afumat. Dar Doina, crescută toată viața în cartierul Băutură din Iași și cu un curs de pahar în podul casei, ar fi transformat această vorbă întro versiune complet diferită: cei la capul omului sobru, la capul celui beat e la îndeplinire. Când ești sub influența alcoolului nu doar că spui ce-ți vine în minte, ci adesea și te comporți total diferit.
Așa că, dacă o sticlă dă la cadru, nu te pierde pe drum: te găseşti chiar pe sine. Așa îl vedea tatăl lui Doina, Ion, care niciodată nu ascundea din familie nimic, nu striga și nu se înfuria. Își savura băutura liniștit, parcă curățând tot ceal său în jur, chiar și în stare de ebrietate.
Când tatăl plecă în concediu la stațiunea de la Valea lui Albă, Doina și mama, Maria, ştiau că pleacă cu un dulap de vin și că se va întoarce în aceeași stare de odihnă, de parcă nimic nu sar fi întâmplat. El se întorcea acasă ca și cum nu ar fi plecat.
La vecină, soțul ei era aproape un câine nebun care se învârtea prin casă cu o sticlă în mână. De multe ori, femeia cu doi copii se refugia la Doina, târâind să spună cât de norocoasă a fost că soțul ei e liniștit. Doina ştia că, înainte ca tatăl ei să plece, mama a avut un alt iubit pe care la abandonat pentru că sub efectul alcoolului nua putut să suporte comportamentul lui.
Doina a învățat mereu: dacă bărbatul bea prea mult, nu e doar o întâmplare. În zilele noastre oamenii se relaxează cu alcool sau alte dependenţe, dar dacă sub efectul băuturii începe să facă lucruri greșite, trebuie să-l lași repede, fără scuze și fără promisiuni de nu se va mai întâmpla.
Doina nu ia dat nicio şansă. În jurul ei se formase deja reputaţia unei femei care nu tolerează alcoolul în principiu. Faptul că ea însăşi, o dată la două luni, poate savura un pahar cu prietenii, era ignorat de bâlbâieli şi nu era luat în calcul. Nu se poate bea lângă ea și gata, se spunea. Poate de asta al treilea iubit al Doinei, pe care la lăsat pe primul şi pe al doilea pentru că se comportau prost când erau înnebuniţi, a pretins că nu bea deloc.
Pe de o parte, a fost o uşurare, căci Doina a crescut înconjurată de diferiţi băutori și a învățat să distingă de la distanță comportamentele care pot răni. Pe de altă parte, nu ştia ce alte capcane ar putea avea viitorul iubit. Poate că toate acestea se vor clarifica în timpul convieţuirii; dacă ceva nu-i place, poate pleca și nu trebuie să rămână blocată sub presiunea unei căsnicii de grabă.
Doina a încercat să evalueze. A aflat de la Alexandru că e mai bine să nu bea deloc. A început totul cu o petrecere pentru sesiunea reuşită. Doina a terminat ultimul an la facultate, iar Mihai, absolvent cu un an înainte, avea mulţi prieteni printre colegii ei, așa că sa alăturat grupului.
Unde sunt studenţii, acolo sunt şi paharele, gustările puţine, iar băutura trece repede în creier, aducând idei hazlii, cum ar fi jocul de ghicitori. Un coleg ia cerut să cânte la karaoke, susţinând că mereu refuza invitaţia. Dragi mei, am vegheat de voi, căci nu îmi poartă rău niciun coşmar, decât poate la Halloween, a exclamat în gând Doina.
În final a luat microfonul, a cântat un vers, iar colegul nu ia mai luat microfonul. Cine cere, primește, a gândit Doina, și dacă ai chemat la distracție, trebuie să te implici.
După ce au fost date temele pentru copiat, Catrina, încă foarte serioasă, sa retras în camera ei cu caietele. Alţii dansau şi circuiau, iar în curând totul a scăpat de sub control. Apoi a venit runda finală: Mihai, încă treaz ca sticla de apă, a primit o provocare de la Mariana să îl sărute pe Maria, prietena lui Mihai. Mihai, fără să clipească, sa apropiat de Maria și a sărutat-o în buze, sărutând-o lung, până când ea a început să răspundă.
Doina a rămas şocată, a privit colegii cu ochii mari şi, dintrodată, a simţit ca o arcă tensionată să cedeze. Un flacon de limonadă carbogazoasă cu gust dulce a erupt peste cuplul sărutat, iar Doina a scos un blestem. Sa năpustit afară, a inhalat aerul rece şi amar, iar lacrimile iau urcat pe obraji ca un copil rănit.
Doina! Doina, așteaptă!, a strigat Mihai, în timp ce un taxi se opri lângă ea. Sa așezat pe scaunul din spate, a spus adresa părinţilor ei și a respirat uşor. În buzunarul său avea portofelul, telefonul și harta cu numerele de telefon, de parcă nu voia să se întoarcă la acea scenă.
Mama a înţeles imediat că sa întâmplat ceva grav. În loc să pună întrebări, ia turnat o cană de ceai fierbinte şi a aşezat lângă ea. Totul se va rezolva, spunea ea mereu, va fi ca făina măcinată, se va coace. Doina a răspuns: Mă întorc acasă, iau lucrurile din apartamentul lui și mă mut. De ce ceri permisiunea?, a răspuns mama. Acasa e al tău, nimeni nu te-a alungat; poţi să revii oricând, camera e liberă.
În acea seară, Alexandru a bătut la uşă, întrebând: Unde ai fost toată noaptea? Doina ia răspuns cu tărie: Asta nu-i treaba ta. A intrat în dormitor şi a început să-și strânge lucrurile în sacul mare de pânză, planificând să ia un taxi și să uite de această relație, ca pe un coşmar.
Ce faci? Vrei să rămâi fără să-mi spui adio? a zis Alexandru. Îţi sărut colegul de la facultate în faţa mea, și tot așa, de ce să te plâng pe tine? a replicat Doina. Ai găurile în cap, nu-i o trădare. A fost doar un sărut, o sarcină dată, iar eu am îndeplinit. Dacă ţiaș da o sarcină să stai pe genunchii cuiva, sau să dansezi în pielea ta, ar fi ok? a întrebat el. Nu compară, nuţi dau sarcini de felul ăsta. Ce mia căzut pe cap eu lam făcut.
Nu exagera, nu-ţi construi poveşti în cap și nu rupe totul dintro dată. a răspuns Doina. Crezi că o să alerg după tine? Am atâţia de asemenea, pe un deget. Cumpărăţi pachetul și lasă-mă în pace. Cui îmi mai sunt de ajutor?
Se părea că, în sfârșit, Doina a găsit pe cineva potrivit, după şase luni, un bărbat serios, de data aceasta cu adevărat decent. Norocul a zâmbit a patra oară. Mihai, deşi o întâlnea uneori pe stradă, încerca să o convingă că tot ce sa întâmplat a fost o iluzie, că ea ar trebui să sufere pentru că la pierdut, dar el, cu sufletul bun, era gata să o ierte şi să o accepte înapoi.
În final, cine suferă cu adevărat? Mihai nu ar fi trebuit să sărute pe altădată; Dar Doina a făcut ce a crezut că e corect a plecat de lângă un om care îşi pierdea controlul sub influenţa alcoolului. Lecţia e simplă: nu lăsa niciun viciu să-ţi controleze viaţa; învață să-ţi preţuieşti demnitatea și să cauţi pe cineva al cărui suflet este curat, nu doar în aparență. Astfel, fericirea nu stă în băutură sau în promisiuni goale, ci în integritatea cu care îţi trăieşti fiecare zi.
