ÎMI ADUC AMINTE? NU POT UITA!
Polina, e ceva… De fapt, îți amintești de fiica mea din afara căsătoriei, Nastea? soțul meu îmi vorbea cu șoapte criptice, de parcă ar fi presărat sare în ceai. Mă înspăimânta asta.
Hm… Îmi aduc aminte? Nu am cum s-o uit! Dar ce s-a întâmplat? m-am așezat pe scaun, cu inima strânsă ca prunele în borcan.
Nu știu ce să-ți spun… Nastea mă roagă în genunchi să luăm fata ei, adică nepoata mea bâiguia soțul, cu ochii plecați.
Și de ce aș face-o, Șurică? Soțul lui Nastea unde e? A mâncat prea multe pere? curiozitatea mă rodea ca un șoricel obraznic.
Vezi tu, Nastea nu mai are mult. Soț n-a avut niciodată. Maică-sa s-a căsătorit cu un străin și trăiește demult la Roma. Nu vorbește cu ea deloc, sunt certate zdravăn. Alți rude nu există. De asta roagă… Șurică își ascundea ochii, sfios.
Și? Ce-ai de gând să faci? Eu deja simțeam răspunsul.
De-aia stau la sfat cu tine, Polina. Cum zici tu, așa facem în sfârșit, m-a privit drept în ochi.
Foarte frumos. Tu ai păcătuit, iar eu, Polina, ia copilul altei femei pe capul meu, nu? Pe bună dreptate mă scoate din minți blândețea ta.
Polina, suntem o familie. Să decidem împreună încerca Șurică să preia inițiativa, dar ca în vis, totul se dilua.
Mda, ai uitat să mă întrebi când te rostogoleai prin fân cu fata aia. Eu sunt nevasta ta! mi-au dat lacrimile și-am plecat în goană-n altă cameră.
…La liceu, îmi plăcea colegul Valentin. Dar, când a apărut Sasha cel nou, am uitat de tot și toate. I-am dat rapid papucii lui Valentin, căci Sasha-mi aducea flori smulse pe la grădini, mă însoțea acasă, mă săruta fierbinte pe obraz. Nu trecuse o săptămână și m-a dus direct la culcare. Nici n-am crâcnit. L-am iubit pe Șurică toată viața. Am terminat liceul și la scurt timp Sasha a fost înrolat militar, departe, la Botoșani. Am plâns pe peron, nemângâiată.
Un an ne-am ținut de scris scrisori. Apoi, Sasha a primit concediu. Eram ca drojdia de fericită, nu știam ce să fac mai întâi. Îi sorbeam din privire fiecare cuvânt.
Polina, mă întorc peste un an, facem nuntă! Oricum, deja te consider soția mea.
Numai ce-i spunea, și mă simțeam topindu-mă ca înghețata la soare, ca ciocolata pe sobă. Șurică îmi era Soarele meu.
Apoi Sasha a plecat iar în garnizoană. Eu mă credeam parcă logodită pe vecie. După jumătate de an, primesc scrisoare: terminăm, c-a găsit adevărata iubire acolo, nu se mai întoarce acasă.
Iar eu cu un copil care da din picioare în burtă, copil cu sângele lui Sasha. Nuntă nu mai era. Cum zicea bătrâna mea bunică:
“Să nu te-ncrezi în hrișcă-n floare, ci în oale pline-n casă”.
…A venit vremea și l-am născut pe Ion. Trebuie să recunosc, Valentin, fostul, s-a oferit să mă ajute. Am acceptat, de nevoie. Da, am avut relații cu Valentin, căci nu mai credeam să-l văd pe Sasha vreodată.
Și, ca-n vis, într-o zi s-a întors Sasha. Valentin a deschis ușa. Pe prag Sasha.
Pot intra? cu mirare, Șurică.
Intră, dacă ai bătut drumul a răspuns Valentin, cam în silă.
Ion simțea tensiunea și s-a agățat plângând de Valentin.
Valentin, ieși puțin cu Ionel afară nici nu știam ce să fac.
Au ieșit.
Soțul? întrebă gelos Sasha.
Și ție ce-ți pasă? De ce ai venit?
Mi-era dor, Polina. Văd că te-ai aranjat, ți-ai făcut casă, familie. N-ai așteptat, deci? Atunci plec. Scuză că am tulburat liniștea Sasha deja ieșea pe ușă.
Stai, Sasha. De ce ai venit? Să mă zvârcolești? Valentinu mă ajută cu singurătatea. Și, între noi fie vorba, crește și fiul tău de doi ani.
M-am întors la tine, Polina. Mă primești? cu ochi plini de speranță.
Intră, avem mâncare caldă inima mi-a căzut la picioare. S-a întors; n-a uitat. De ce să mă încăpățânez?
Valentin iarăși a ieșit din viața mea. Ion al meu avea nevoie de tatăl lui adevărat, nu de altul. Iar Valentin și-a găsit, peste ani, o femeie bună cu doi copii din prima căsnicie.
…Anii au trecut. Șurică n-a reușit să-l iubească pe Ion cu drag de tată. Îl trata ca pe un străin; era convins că e copilul lui Valentin.
Lui Sasha nu-i durea sufletul pentru băiat. Simțeam. În plus, era mare amator de fuste și se lăsa dus de valuri repede; iubea și uita la fel de iute. La unul și la altul din prietenele mele, ba și cu ele, ba cu prietenele lor. Eu plângeam ca ploaia, dar tot îl iubeam. Îmi creșteam familia ca pe o mâncare bună: cu răbdare și grijă.
Poate mi-era mai ușor mie decât lui; cel ce iubește trăiește mereu între nori roz și necunoscut. Nu trebuia să mint, să inventez povesti. Doar iubeam; el era soarele meu. Uneori îmi doream să nu-l mai iubesc, să las totul și să plec, dar noaptea mă luam la rost: Unde să merg? Pe cine din lume să găsesc ca el? Și, fără mine, Sasha s-ar pierde. Eu îi sunt iubită, mamă, soție, tot.
…Pe mama lui Sasha a luat-o moartea pe când el avea paisprezece ani. Poate de asta a căutat toată viața alinare și dragoste ca un cocoș fără creastă. Eu i-am iertat toate păcatele, mereu mi-a fost milă. Odată ne-am certat zdravăn, l-am dat afară din casă. A plecat la mătușă.
Trece o lună, eu uitasem deja de ce ne-am certat. Dar Sasha nu venea. Am mers la rudele lui. Mătușa m-a privit ca prin vis.
Polina, ce mai cauți după Șurică? El zice că v-ați despărțit. Are deja o fata nouă.
Așa am aflat unde stă fata. M-am dus la ei.
Bună ziua! Îl chemați pe Sasha? încercam să fiu elegantă.
Fata a râs pe sub mustăți și a trântit ușa în nasul meu. Am plecat mută.
….Sasha a venit înapoi după un an, timp în care fata i-a născut o fetiță, pe Nastea. Mereu m-am acuzat pe mine pentru plecarea lui pe mâna acelei femei. Poate, dacă nu l-aș fi alungat, nici nu era fata aia și copilul ei. Am ajuns să-l iubesc și să-l cinstesc și mai mult.
Niciodată n-am discutat cu Șurică despre Nastea cea din afara căsniciei. De parcă, dacă am fi vorbit, s-ar fi prăbușit casa peste noi ca un castel de cărți. Am preferat amândoi să tăcem, să nu scormonim trecutul periculos.
Ce mare lucru, un copil cu altcineva… Nu suntem toți trecători pe drumuri încurcate? Să aibă grijă femeile astea să nu se vâre sub bărbați străini!
Și așa am trăit noi doi. Anii au trecut, Șurică s-a făcut cuminte, rareori îl vedeai neplecat de acasă, căci lumea femeilor dispăruse. Se uita pe la televizor, ziua întreagă.
Ion, băiatul nostru, s-a însurat devreme, ne-a dăruit trei nepoței. Și iată…
Din vis a apărut fiica nelegitimă, Nastea, care ne ruga să luăm la noi fetița ei.
Te apucă gândurile! Cum să-i explici lui Ion apariția unei fete ciudate în familie? El nu știa nimic din tinerețile zbuciumate ale tatălui.
…Fără multe vorbe, am adoptat-o pe Alina, fata de cinci ani a lui Nastea. Nastea s-a stins repede, cărarea ei prin lume s-a sfârșit la treizeci de ani. Fiecare mormânt se acoperă cu iarbă, viața își caută drumul.
Șurică s-a hotărât să stea de vorbă bărbătește cu Ion. Iar el, după ce l-a ascultat pe tată, a spus:
Părinților, ce a fost e ca și iarba veche, eu nu vă judec. Pe fată trebuie s-o primim. E sânge din sângele nostru.
Eu și Sasha am răsuflat ușurați. Așa copil cumsecade avem!
…Alina are acum șaisprezece ani. Îl adoră pe bunicu Sasha, îi spune tot felul de secrete; pe mine mă strigă bunica și zice că semănăm leit din tinerețe. Eu, cum altfel, mă învoiesc, fără cârtire…
