Îmi doresc să-mi despărțesc fiul de soția sa. De ce ar sta cu o femeie lipsită de minte?
Există stereotipul că soacrele sunt niște vrăjitoare răutăcioase care își chinuie nurorile fără motiv. Căutați pe forumurile online și veți vedea multe astfel de povești. Ei bine, mărturisesc că eu sunt aceea „soacră rea” care nu doar că o critică pe nora mea, ci este hotărâtă să destrame căsătoria fiului meu. Și știți ce? Nu îmi este rușine de asta. Sunt convinsă că am dreptate și acum o să vă explic de ce simt așa, în timp ce îmi fierbe sângele de furie și suferință pentru băiatul meu.
Fiul meu, Andrei, a cunoscut-o pe Alina acum vreo cinci ani. Însă mi-a prezentat-o mult mai târziu, doar după ce a cerut-o de soție și a decis să se căsătorească. Din prima clipă nu mi-a plăcut și, după cum s-a dovedit ulterior, intuiția nu m-a înșelat – fata aceasta a fost un adevărat coșmar.
I-am invitat la mine acasă, în apartamentul nostru primitor din suburbia Chișinăului. Alina abia a intrat, când i-a sunat telefonul. În loc să-și ceară scuze și să spună că va reveni, ea a început să discute cu o prietenă chiar în hol. Cincisprezece minute! Am stat strângând din dinți, în timp ce ea chicotea și vorbea despre nimicuri. Atunci am simțit că ceva nu este în regulă cu ea.
La masă nu i-am pus întrebări serioase – doar am observat. Dar, când a venit vorba despre ea, despre viața și planurile ei, totul a devenit evident. A terminat cu greu liceul, este în ultimul an la colegiu, dar nici nu se gândește la educația superioară. De ce ar face-o? Pentru că, după cum spune ea, o femeie trebuie să fie soție și mamă – punct. Nu are de gând să muncească. Acum o țin părinții, iar după aceea, presupun, această povară va cădea pe umerii fiului meu. Locuiește cu părinții ei, dar după nuntă vrea să se mute în apartamentul nostru. Și cireașa de pe tort: este însărcinată. Sarcina este abia la început, așa că vor să facă nunta repede, până când burtica nu-i va dezvălui „secretul”. Se comporta de parcă lumea îi era datoare cu ceva, iar frumusețea ei ar fi fost un permis pentru o viață fără griji.
Dar cel mai groaznic a fost când Andrei a ieșit pe balcon să fumeze. Alina și-a scos imediat un pachet de țigări și s-a dus după el. Gravidă și fumează! Aproape că am leșinat de indignare. Ce se va întâmpla cu copilul? Pe ea nu părea să o preocupe deloc.
Curând ei s-au căsătorit și am început să locuim împreună în apartamentul meu. Plecam devreme la muncă și mă întorceam seara, iar Alina dormea până la prânz, apoi se plimba dată baltă prin casă și fuma pe balcon. La colegiu și-a luat adeverință de sarcină și a intrat în concediu academic. În fiecare seară mă întâmpina haosul: o grămadă de vase murdare în chiuvetă, lucruri împrăștiate, frigider gol. Nu gătea, nu făcea curățenie – doar stătea la telefon, sporovăind ba cu mama ei, ba cu prietenele.
Când îi ceream să ajute în casă, mă ignora: ba are grețuri, ba e obosită. Dar asta nu o împiedica să iasă cu prietenele la cafenele sau să meargă cu Andrei în cluburi de noapte până dimineața. Strângeam din dinți, dar tăceam – de dragul fiului meu. După ce s-a născut nepotul, lucrurile nu s-au schimbat deloc. Andrei se trezea noaptea pentru copil, îl plimba, îl ducea la doctor. Eu ajutam serile și în weekenduri, epuizată după muncă. Iar ea? Stătea pe canapea, răsfoia telefonul și fuma ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De furie îmi venea să explodez.
Am încercat să discut cu ea – mai întâi calm, apoi mai dur. Dar cuvintele mele treceau pe lângă ea, în timp ce mă privea cu un zâmbet sfidător. Dar cel mai dureros era că Andrei o apăra întotdeauna. Când îi atrăgeam atenția asupra lenei și inutilității ei, se ridica scut: “Mamă, se străduiește, doar că îi este greu.” Și ne certam. Îmi striga în față, dar ei nu-i zicea niciun cuvânt de reproș. Fiul meu, unicul meu băiat, orbise din dragoste pentru această fetișcană goală pe dinăuntru.
Tensiunea din casă devenise insuportabilă. Într-o zi nu am mai rezistat și am izbucnit: “Ia-ți soția și copilul și plecați! Trăiți pe cont propriu, să vedem cum vă descurcați!” Ei au plecat. Andrei s-a supărat și a rupt legătura cu mine. Am încercat să-i explic, să-i deschid ochii asupra adevărului, dar s-a baricadat de mine ca un zid. Acum abia dacă mai sună sau vine în vizită. Sunt convinsă că Alina îl întoarce împotriva mea, creând un adevărat zid între noi. Și totuși îmi iubesc fiul mai mult decât viața însăși și îmi ador nepotul cu toată inima.
Am decis: Andrei merită o soție mai bună. O femeie inteligentă și grijulie, nu o fată leneșă și iresponsabilă. Poate el nu vede acum, dar voi face tot posibilul ca mariajul lor să se destrame. Nu mă voi opri până nu-mi voi elibera fiul din aceste lanțuri. Sunt sigură că mai devreme sau mai târziu va realiza că am avut dreptate, că mă va îmbrățișa și va spune: „Mulțumesc, mamă”. Iar nepotul îl vom crește singuri, fără umbra ei inutilă, fără indiferența și fumul țigărilor ei. Nu voi ceda, pentru că aceasta este lupta mea pentru fericirea băiatului meu.
