În scara blocului numărul șase, unde pe paliere se simțea mereu mirosul umed al umbrelelor și al cimentului vechi, primăvara se anunța cu mai multă putere. Aerul era răcoros, dar seara lumina zilei zăbovea parcă ziua nu se grăbea să plece.
Familia Popescu se întorcea acasă: tatăl, mama și băiatul adolescent. Fiecare avea sub braț câte un sac cu legume și pâine, iar deasupra ieșeau tulpinele lungi ale prazului verde. Pe ușă se adunaseră picături de apă cineva tocmai intrase, fără să scuture umbrela.
Pe uși și pe cutiile poștale atârnau anunțuri proaspete foi albe tipărite pe imprimanta de acasă. Literele roșii strigau: Atenție! Înlocuire urgentă a contoarelor de apă! Obligatoriu până la sfârșitul săptămânii! Amenzi! Număr de telefon pentru programare mai jos. Hârtia se umflase deja de la umezeală, iar cerneala păta în locuri. Vecina de dedesubt, mătușa Maria, stătea lângă lift și încerca să formeze numărul, ținând în cealaltă mână o pânză cu cartofi.
Se zice că sunt amenzi dacă nu le schimbăm, împărtăși ea îngrijorată când Popescii treceau pe lângă ea. Am sunat, un băiat mi-a explicat că e ofertă specială doar pentru blocul nostru. Poate chiar e momentul?
Tatăl dădu din umeri:
Prea urgent. Nimeni nu ne-a anunțat dinainte. Administrația tace nici scrisori, nici telefoane. Și ofertă Sună prea pompos.
Discuția a continuat la cină. Băiatul a scos din ghiozdan o altă bucată de hârtie la fel, dar îndoită la mijloc și băgată pe sub ușă. Mama a răsfoit-o, apoi s-a uitat la data verificării contorului din chitanță.
Verificarea noastră e abia peste un an. De ce se grăbesc atât? întrebă ea. Și de ce nimeni din bloc nu a auzit de firma asta?
Tatăl se gândi:
Ar trebui să întrebăm vecinii cine mai a primit astfel de anunțuri. Și, în general, ce serviciu e ăsta, de se distribuie peste tot?
A doua zi, scara blocului era mai vie. Pe scări răsunau voci cineva de la etaj se certa la telefon, lângă gaura de gunoi se dezbăteau ultimele știri. Două femei de la apartamentul trei își împărtășeau temerile:
Mie mi-au spus că dacă nu le schimbăm, ne taie apa! spuse una indignată. Și eu am copii mici!
În acel moment, soneria de la intrare sună: doi bărbați în hanorace identice și cu serviete sub braț ocoleau apartamentele. Unul ținea o tabletă, celălalt o grămadă de hârtii.
Bună seara, dragi locatari! Înlocuirea contoarelor de apă conform ordinului urgent! Cine nu și-a făcut verificarea la timp amenzi de la administrație!
Vocea bărbatului era puternică, sigură, dar prea îndulcită. Celălalt începu să bată insistent la ușa vecinilor, de parcă voia să viziteze cât mai multe apartamente în cel mai scurt timp.
Popescii se priviră. Tatăl se uită prin vizor: fețe necunoscute, fără uniforme, fără legitimații. Mama șopti:
Nu deschide. Lasă-i să meargă la alții.
Băiatul se duse la fereastră și văzu: în curte o mașină fără semne distinctive, șoferul fuma și se uita pe telefon. Pe capotă se reflectau felinarele și asfaltul ud după ploaia recentă.
După câteva minute, bărbații urcară la etaj, lăsând în urma lor urme de pantofi udați. Picături de apă se prelungeau de-a lungul covorașului de la ușa mătușii Maria.
Seara, întregul bloc bâzâia ca un stup. Unii și-au făcut deja programare pentru înlocuire, alții sunau la administrație și primiau răspunsuri neclare. În grupul de Whatsapp al blocului se dezbătea: să-i lăsăm pe acești oameni înăuntru? De ce atâta grabă? Popesc
