În timp ce mă plimbam pe malul Lacului Razelm, pe lângă Galați, am zărit un gâscan sălbatic care parcă se străduia să atragă atenția oamenilor. Toată lumea se ferise de el, crezând că ar putea să îi ciupească. Eu n-am putut să stau deoparte, așa că mam apropiat și am încercat săl hrănesc. Dar găsind că nu era interesat de mâncare, am înțeles că mă chema săl urmez.
Cu puțin curaj, am pornit după el și, ca prin minune, el ma condus întruna din zonele cu pietriș de lângă lac. Acolo, printre pietre, era blocat un mic pui de gâscă. În jur plutea toată familia, chemândul. Lam luat cu grijă și iam dat drumul înapoi la părinți. Gâșca mică sa reunit cu familia și au plecat înotând spre larg.
Dar nu sau lăsat să plece fără să-mi mulțumească. Mai târziu, le-am întâlnit pe toate și miau adus un mic mulțumesc cu gângurit vesel. Din ziua aceea, familia de gâște sălbatice șia făcut cuib în curtea mea. Nu am găsit niciun motiv să nu leprimesc; lehrănesc și mă asigur că sunt în siguranță în fiecare zi.
Cu timpul am înțeles cât de important e să fii atent la cei pe care, de cele mai multe ori, lumea îi trece cu vederea. În fiecare dimineață mă întâmpină cu un cântec vesel, seara mă însoțesc până la poartă și chiar miau lăsat puii în grijă când plec să cumpăr ceva la piață. Oamenii au început să vină să vadă prietenia neobișnuită dintre o fată și niște păsări sălbatice, și nu mai au nicio teamă de gâșteni.
Așa că acea întâlnire la malul lacului nu a salvat doar un pui de gâscă, ci a schimbat și viața mea, umplândumă cu grijă, încredere și o fericire liniștită. De fiecare dată când trec pe lângă Lacul Razelm, parcă simt cum vântul îmi șoptește un mulțumesc cu glas de gângure.
