Ține-te, fiică! Acum ești în altă casă și trebuie să te supui obișnuințelor lor. Te-ai căsătorit, nu ai venit doar în vizită.
Ce fel de obișnuințe, mamă? Toate astea-s de parcă ar fi cucu aici! Mai ales soacră! Îmi este clar că mă urăște!
Săți spun eu dacă am auzit vreodată de soacre blânde?
Găseștete la plimbare! Așa te bagi mereu în găști! striga Stela Petrea, stând în mijlocul bucătăriei, fața-i roșie de furie, ochii-i arzând de mânie. Dacă soțul e în oraș, vinova e și soacra. Ce săți explic eu în plus?
Soacra era în furie, țipând la nevasta ei Ilinca ca și cum ar fi fost nebună. Totul a început când Ilinca a început să bănuiască că fiul ei, Bogdan, iar fi fost necredincios.
Ilinca, tânără și fragilă, cu ochi mari și încrezători, se sprijinea de perete, încercând să liniștească femeia aprinsă.
Stela, nu e corect. El are familie, copii a început să se apere Ilinca, dar Stela a întrerupt-o dintro mișcare de mână, ca și cum ar fi alungat o muscă enervantă.
Astaala ta familie? Sau copilul tău care nu ne lasă pe noi, pe noi cu bunicul, să intrăm în casă? a batjocorit Stela, aruncând o replică aspră. Crești tu, Ilinca, cu așaașa!
Ce creștere? Ivan a împlinit abia un an. E încă un copilaș, a răspuns Ilinca cu voce șoptită.
Un copilaș? a încruntat femeia. La Ignaș ași are nepoțelul și mai mic. Și se târăște pe jos, nu poate să repete ca al tău a aruncat mâna spre camera copiilor.
De fapt, el e nepotul vostru, a intervenit Ilinca, vocea tremurând ușor. Copiii simt oamenii răi. Poate de aceea nu vine la voi.
Suntem noi răi? Ce prostie! a țipat Stela. Și tu, frumoaso, de unde te tragi pe pământ? Ce mâncare mănânci? Ce bani cheltui? Nicio recunoștință!
Ilinca nu a mai vrut să mai dezbată cu soacra ei. Odată și iarăși îi spunea lui Bogdan că dorește să locuiască departe de părinții lui, dar Bogdan, fiul mămăligă al mamei, nu vedea nicio necesitate. Îi plăcea să rămână la părinți, să se simtă în siguranță ca un miel în lâna bunicii. Mergea la muncă fără griji, iar treburile casnice le rezolvau bătrânii: spălatul, curățenia, gătitul să trăiască în poveste, nu în realitate.
În schimb, Stela, cu firea-i zgârcită, nu înceta să-i mai dea ordine. La început, Ilinca încerca să se împace, ajutând la treburile casei, ascultând nenumăratele plângeri despre vecini și viață. În scurt timp a realizat că e zadarnic.
Oricât de bună și supusă ar fi vrut să fie Ilinca pentru Stela, aceasta o urăcea și nu ascundea asta.
Am adus în casă o nenorocită, căci nu au fost găsite fete normale povestea Stela vecinei, pe când Ilinca aduna jucăriile rătăcite de Bogdan în curte și asculta tot ce se spunea.
Așa a mers și în satul vecin, că și acolo nu e de ajuns! a replicat babă Maria, glumețul local, cu un zâmbet de-a dreptul ștrengăresc.
Eu înțeleg, dar dacă nu poți să faci ceva, ce săfaci? a zis Maria, adăugând: Ai mâinile ca de bucată de lemn, nu poți repara nimic.
Ilinca, când situația devenea insuportabilă, suna la mama ei din satul de lângă Botoșani, plângând și cerând ajutor. Mama îi răspundea:
Ține-te, copilă! Acum ești în altă familie și trebuie să respecţi regulile lor. Nu ai venit doar ca o oaspete.
Ce reguli, mamă? Toate astea-s cucu! Soacra mă urăște, e evident!
Ai auzit vreodată de soacre care să fie blânde? Toate leam trecut și și tu o să treci. Cel mai important e să nu arăţi că-ți este greu. Ținete bine.
Ilinca a știut că mama ei nu o va ajuta, așa că a amenințat că va suna pe tatăl ei.
Nu te juca cu tata! a țipat mama, temânduse că el ar putea săși piardă libertatea pentru că e sub supraveghere.
Ilinca știa bine că tatăl, Nicolae, iubea din adânc inimă fiica lui unică. El fusese închis pentru o ceartă la magazinul din sat, după ce cineva o jignise pe Ilinca. Și dacă ar fi aflat cum o tratează soacra, ar fi reacționat cu toată puterea lui.
Nu-l spun pe tată, ia răspuns Ilinca. Dar dacă continuă așa, nu știu ce voi face.
Totul se va rezolva, draga mea o liniștea mama, încercând să o calmeze. În câteva săptămâni nu te vei mai gândi la asta.
Relația dintre Ilinca și Stela nu sa îmbunătățit. Stela părea să devină tot mai amăgită, acuzânduo pe Ilinca pentru toate necazurile ei. Chiar și Ion Ștefan, vărul bătrân și obosit, nu a mai rezistat.
De ce țipi mereu la fată? a încercat să intervină întro dimineață, când ceartă atinsese apogeul. Nu vei scăpa de noi!
Eu te voi duce! a strigat Stela, aruncânduși furia asupra lui. Voi chema tribunalul, voi recupera fiecare leu pe care laţi cheltuit și îi voi lua copilul, ca să nu crească întro familie fără rost!
Ilinca simțea că Stela rostește nebunii, dar era speriată, căci încă iubea pe soțul ei, Bogdan.
Poveștile despre că Bogdan ar fi ieșit la o aventură cu o fostă iubită, Oksana, erau doar bârfe de sat, cum Stela și alte doamne le răspândeau prin târg.
Cât timp ar fi durat această cruzime a soacrei dacă nu ar fi fost vorbație, nu ştim. Întro zi, în plin râs de victorie asupra Ilincăi, Stela a povestit la o prietenă, babă Maria, despre faptele sale. Apoi a îmbogățit povestea, a transmis-o altor, inclusiv soțului ei. Astfel, zvonul a ajuns la tatăl Ilincăi, un bărbat dur, înalt, cu umeri mari, care nu sa mai gândit mult.
A luat cu el o secure, a urcat pe vechea motocicletă Ural, nu a spus nimic soției, și sa îndreptat spre satul vecin pentru ași salva fiica din închisoarea umilă.
Între timp, în casa Stenei a izbucnit un scandal adevărat. Mama tânără, lăsând pentru o clipă copilul Ionel pe o canapea nouă, galbenă ca soarele, sa întors și a găsit o pată maro sub el. Pentru Stena, acea pată a devenit o gaură neagră, gata să înghită toată locuința. A strigat pe Ilinca cu voce de tunet:
Ai stricat canapeaua mea! știi cât a costat? Îți voi rupe mâna și apoi o voi coase!
O să repar, o să curăț tot, a încercat Ilinca să o liniștească, cu mâinile tremurânde.
Ce să curățești? E nouă! Nu știai că nu ai cumpărat niciodată ceva cu banii tăi!
Dar voi cum ați făcut asta? a izbucnit Ilinca, și a aruncat cu un cuvânt în fața soacrăi că și ea a trăit toată viața pe spatele soțului.
Uitate la ea! Nu trebuie să fii așa de nepoliticoasă cu soacra! a roșit fața Stela.
Curăță pata și apoi mergi la poarta cu fiul tău! Veți sta acolo să mă deranjați până nu învățați să vă purtați cum trebuie!
Ilinca, plângând, a încercat să șteargă pata. Pată maro nu se dădea, sfidând fiecare efort al ei. Micuțul Ionel, simțind agitația mamei, striga cu lacrimi, iar strigătele lui amplificau tensiunea din casă.
Stela continua să arunce blesteme asupra Ilincăi, fără să observe că în pragul ușii apărea o siluetă. Era Nicolae, tatăl ei, cu securea în mână, ca un monument.
Stela, simțind prezența, sa întors brusc. Ochii i sau oprit pe unelă. Știa că Nicolae e un om aprins, că a avut un termen de închisoare pentru o ceartă la magazin. Frica ia străbătut spatele.
Ce faci aici, Nicolae? a încercat să pară calmă, cu vocea tremurândă.
Am auzit cum o crești pe Ilinca, a răspuns el cu ton amenințător, intrând gol în încăpere.
A ridicat securea deasupra capului, forțând-o pe Stela să se retragă. Dar în loc să lovească, a pus securea pe umăr și ia întins mâna Ilincăi.
Hai, Ilinca, nu ai de ce să rămâi aici, a zis el și a condus-o spre ușă.
Stai, socrate, a strigat Stela, încercând să recupereze controlul. Ce să spun fiului meu?
Lasăl să vină la mine, să discute cu soția lui. Eu îi voi vorbi ca un bărbat cu suflet, a răspuns Nicolae, aruncând un privire rece, ce vorbea de sinea.
Nicolae a luat-o pe Ilinca și pe micuțul Ionel. Bogdan nu a îndrăznit să vină după soția și fiul său, temânduse de testicul său. În cele din urmă, a venit și a discutat cu tatăl său. Nicolae nu a amenințat cu vocea, dar liniștea și securea de pe masă iau făcut pe cuvintele sale grele.
Bogdan a promis că vor locui separat, că mama lui nu va mai interveni în viața lor și că îl va proteja pe Ilinca și pe copil fără să îi rănească. Când Nicolae ia strâns mâna lui Bogdan, acesta a simțit că glumele cu bărbatul al său erau prea grele și că promisiunile trebuiau ținute.
Din acea zi, Stela nu mai căuta nevasta și nepotul. Nu lemai salută pe stradă.
Bogdan și Ilinca au locuit departe, în armonie și înțelegere. Se păstra în minte înțelepciunea socrului: respectul și comunicarea deschisă pot rupe lanțurile urii și pot construi o familie unită.
