Îţi povestesc ceva ce mi sa întâmplat prietenei mele Alina, și cred că o să te intereseze.
Alina nu-şi aminteşte de părinţi. Tatăl a părăsit mama când era însărcinată și de atunci nu a mai auzit de el. Mama a murit când Alina avea doar un an. Din păcate, la un an de la pierdere i sa depistat un cancer agresiv, iar ea a plecat ca o lumânare la foc.
A crescut-o bunica Maria, mama mamei ei. Soţul bunicii a murit încă de tânăr, așa că Maria a dedicat toată viaţa ei Alinei și nepoatei. De la început, au dezvoltat o legătură spirituală foarte strânsă; bunica ghidea pe Alină ca pe un copil, înţelegândui dorinţele fără să-i fie nevoie să le spună.
Bunica Maria era iubită de toţi: de vecini, de profesorii de la şcoală, de toţi cei din satul lor din Iaşi. Niciodată nu bârfea, nu vorbea pe la spate, iar oamenii veneau mereu la ea să ceară sfaturi. Alina era recunoscătoare să aibă o bunibătrână așa.
Viaţa amoroasă a Alinei nu mecea bine. Mergulcea de la şcoală la facultate, la muncă, mereu grăbită, parcă nu avea timp pentru nimic. Băieţi au apărut, dar niciunul nu era potrivit. Bunica nu îşi tăcea părerea: Ce să faci, Alina, mereu te plimbi cu fetele, nu găseşti un bărbat decent? Tu eşti frumoasă şi deșteaptă! Alina râdea, dar în inima ei ştia că la 30 de ani ar trebui să-şi întemeieze o familie.
A venit ziua când bunica nu sa mai trezit. A murit în somn, inima ia încetat brusc. Alina a rămas întrun fel de stare deșartă, nuși credea că totul sa întâmplat. Mergea la muncă, la magazin, dar totul era pe pilot automat. Singurul companion de acasă era pisicuţa ei, Miau. Se simţea singură, foarte singură.
Întro zi, pe trenul suburbic spre Brăila, citea o carte. Sa așezat lângă ea un bărbat deaprox 40 de ani, bine îmbrăcat, cu o privire curioasă. Pentru Alina, privirea lui era plăcută, aproape reconfortantă.
A început să discute cu ea despre cărţi, subiectul care o pasiona. E ca în filmul Moscow nu crede în lacrimi, a gândit Alina, cu un zâmbet. Era târziu, dar nu voia să se întoarcă acasă. Alexandru, așa se numea el, a propus să continue discuţia la o cafenea din apropiere. Alina a acceptat cu bucurie.
De atunci a început o poveste de dragoste ameţitoare. Vorbeau zilnic la telefon, se trimiteau mesaje, iar întâlnirile erau rare. Alexandru era adesea ocupat la serviciu, iar Alina nu ştia prea multe despre trecutul lui, familia sau jobul său el evita să vorbească despre asta. Dar Alina nu se simţea deranjată; pentru prima dată în viaţă se simţea fericită alături de un bărbat.
Întro zi, Alexandru a invitat-o pe Alina la un restaurant elegant din Constanţa, dând să înţeleagă că era o zi specială. Alina a intuit că vrea să-i ceară mâna. Inima ia tresărit de bucurie în sfârşit avea să aibă soţ, copii, o familie ca toţi ceilalţi. Vai, păcat că bunica nu a ajuns să vadă asta, a oftat ea.
Seara, întinsă pe canapea, sa gândit la ce să poarte la acea seară importantă. Preferă cumpărăturile online, așa că a deschis aplicaţia de pe telefon și a început să aleagă rochii. În cele din urmă a adormit cu telefonul în mână.
În vis, a văzut cum intră bunica Maria în cameră, îmbrăcată în rochia ei preferată, şi sa așezat pe canapea să o mângâie pe Alina. Cum e posibil să fii aici?, a întrebat Alina. Eu nu am plecat nicăieri, sunt mereu lângă tine, văd și aud tot ce faci. Vreau să-ţi spun să nu te întâlneşti cu acel bărbat, e rău, ascultămă, ia șoptit bunica, apoi sa risipit în aer.
Alina sa trezit speriată, nu înţelegea cea văzut. Încă era doar un vis, totuşi cuvintele bunicii iau rămas în minte, iar neliniştea nu o lăsa să se liniștască. Nu ştia de ce bunica a zis că Alexandru e rău, că nu-l cunoscuse niciodată. A căzut din nou în somn, agitată.
Ziua X se apropia. Încă nu găsise rochia potrivită, tot îi cădea de pe mâini, iar vocea bunicii rămânea în cap. Alina nu credea în vise profetice, nu ia mai apărut niciodată unul, dar legătura spirituală cu bunica era prea puternică ca săși permită să ignore totul.
Sâmbătă, a ajuns la restaurant în rochia ei nuatâtnouă, fără să aibă chef. Alexandru a observat imediat că ceva nu e în regulă. Ce sa întâmplat, draga mea?, a întrebat el. Nimic, totul e în regulă, a răspuns ea, încercând să pară calmă. El a încercat să o amuze, să-i ridice moralul.
La finalul cinei, ca întrun film, sa aplecat pe genunchi, a scos o cutie cu inel și il a oferit. Alina a simțit un vertij, zgomot în urechi, și dintrodată a văzut din nou pe bunica privind pe fereastră. A înțeles că e un semn. Îmi pare rău, Alexandru, nu pot, a început să spună, dar a rămas blocată. De ce? Ce am făcut greșit?, a strigat el. Nimic, doar că am încredere mereu în bunica, a ieșit ea din restaurant.
Alexandru a încercat să o prindă, ochii iau devenit roșii de furie, a început să o agite și să strige: Așa că nu vrei să fii a mea, ești doar o nebună cu pisicuța ta, Miau. Cine te vrea pe tine?! și a plecat furios.
Alina a rămas în stare de șoc. Asta era Alexandru, omul inteligent, citit, iubitor. Nu, nu era așa.
A doua zi a mers la fostul coleg de clasa, Andrei, care lucra la Inspectoratul Poliţei din Chișinău și era mereu dispus să ajute pe cunoscuţi. La rugat să verifice informații despre Alexandru.
A doua zi, Andrei a sunat: Alina, nu am veşti bune Alexandru e un escrocar, un înşelător. Se apropie de femei singure, le cere căsătoria, apoi îi convinge să-i dea apartamentul și să ia un credit mare, pretinzând că e pentru afacerea lui. În final, le aruncă din apartament și divorţează. E condamnat de mai multe ori pentru astfel de fraude. Ai avut noroc să scapi la timp.
Alina a rămas fără cuvinte. Cum ar fi putut bunica să ştie toate astea? Miracle, a exclamat, mulţumesc, bunico, că nu mai lăsat să cad în capcana lui.
A mers la magazin, a cumpărat mâncare și hrană pentru Miau, și sa întors acasă cu paşi hotărâţi, știind că nu e singură și că bunica îi veghează mereu.
Se spune că sufletele celor dragi rămân lângă noi, devenind îngeri păzitori, care ne protejează de necazuri. Aş vrea să cred că așa este cu adevărat.
