Plănuim să sărbătorim Anul Nou la căsuța ta de la sat. Am venit să iau cheia spune Raluca, sora lui Mihai.
De ce să mergeţi la sat? În doi, tu și eu, putem sărbători acasă. În familia noastră suntem trei copii, iar ei trebuie să fie ocupaţi în vacanţă! exclamă Mărioara, fără să-şi ascundă iritarea. Îţi imaginezi cum e să trăieşti cu trei copii?
Nu mil pot imagina răspunde calm Lenuța. Încă nu ne gândim la copii. În primul rând trebuie să avem o locuinţă și un job stabil, apoi să planificăm o familie.
Dar noi cu Grigore nu am planificat nimic! ripostează Mărioara.
Asta înseamnă că trăiţi pe ajutoarele pentru copii observă Lenuța. Grigore sare dintr-un job în altul, nu are stabilitate. Eu nu vreau să trăiesc aşa!
E treaba noastră. Nu trebuie să ne amestecăm în banii altora! strigă Mărioara. Deci dă-mi cheia de la căsuță!
Nu răspunde hotărât Lenuța. Am deja planificat să petrecem Anul Nou acolo cu prietenii.
Atunci înţelegeţi, dacă nu-mi dai cheia pe bunăvoinţă, îi voi spune lui Mihai cum mă tratezi, amenință Mărioara.
Fă ce vrei, zâmbeşte Lenuța.
Mărioara face o faţă nemulţumită şi pleacă din apartament.
***
Căsuţa la care Raluca a aruncat ochii îi aparţine Lenuţei, moştenită de la bunica Valentina Ionescu. Bunica e o doamnă în vârstă, așa că părinţii Lenuţei au cerut să locuiască Valentina în oraş, sub supravegherea lor, tot timpul anului.
Căsuţa nu e doar o casă de la țară e un cămin complet mobilat. În urmă cu cinci ani părinţii au construit o anexă ca să poată să îi facă o baie bunicii și au instalat un aer condiţionat.
Bunica Vali refuză să plece în oraş, dar când îmbătrâneşte începe să se gândească la mutare. Ea le interzice să vândă casa și le cere să se ocupe de grădină, să nu lase niciun copac să sufere de ger.
Lenuţa cere părinţilor să îi încredinţeze grija casei. Îşi aminteşte cum, în vacanţele de vară din copilărie, se juca la bunică. Amintirile alea sunt printre cele mai luminoase şi fericite ale copilăriei ei.
Înculcă pe Mihai şi se hotărăşte să facă un renov de tip cosmetic: să lipească tapetul nou, să picteze plafoanele, să schimbe corpurile de iluminat şi să înlocuiască câteva piese de mobilier cu unele moderne.
Au investit destulă forţă şi bani. Acum casa poate să găzduiască weekenduri confortabile în orice anotimp, așa că tinerii, fără să stea pe gânduri, invită prietenii la petrecerea de Anul Nou.
În acest moment apare Raluca şi cere să-i dea Lenuţei casa. Ce încăpățânare! Argumentează că Mihai e mai tânăr şi ar trebui să cedeze în favoarea sorei mai mari. Lenuţa nu înţelege de ce casa bunicii ar intra în discuţie şi nu simte niciun vinovăţii pentru refuzul ei ferm.
Raluca roşeşte de furie şi de indignare. În loc să sune la fratele mai mic, ea merge direct la biroul lui Mihăi. Mihai, prins pe neaşteptare în mijlocul unei şedinţe, nu ştie ce s-a întâmplat când Raluca îi străpunge biroul.
Mihai! strigă ea, atrăgând atenţia colegilor. Trebuie să vorbim urgent!
Linişte! îl întrerupe fratele. Aici lucrează oameni. Dacă nu ştii ce înseamnă asta, mergem la fumat.
Mihai aprinde o ţigară, simţind că vizita ei nu aduce veşti bune.
Ce vrei? întreabă el pe scurt.
Vreau cheia de la căsuţa voastră! continuă să țipe Raluca.
Despre ce căsuţă vorbeşti? nu înţelege Mihai la început. Ah, te referi la căsuţa de la sat?
Da, exact aceea confirmă Raluca, buţoind buzele. Am planificat deja cum să petrec Anul Nou! Aşadar trebuie să vorbeşti cu soţia ta şi să îi iei cheia, spune ea, încrucișând braţele.
Chiar dacă aș putea, nu aş face asta. Cum îţi poţi permite să ceri aşa de mult şi să exigi? protestă Mihai. Azi e 25 decembrie, iar oamenii serioşi îşi anunţă planurile din timp!
Nu mă învaţă nimic, e o nimica! răspunde sora.
Suntem cu doar cinci ani diferenţă! Dacă în copilărie era vizibilă, acum nu mai e, încearcă să o convingă Mihai. Am terminat pauza, e timpul să te întorci acasă.
Raluca pleacă, însă cu o supărare tot mai mare. Femeia nu renunţă.
***
În dimineaţa de 31 decembrie Lenuţa aleargă prin magazine în grabă, în timp ce Mihai termină ultima zi de lucru a anului. El promite că va fi liber după prânz şi că vor reuşi să facă totul la timp, dar soţia încă se îngrijorează.
Sărea totul conform planului, iar la ora şase seara tinerii ajung în sat. Au un mic efort să umple instalaţiile casei cu apă, dar până la ora nouă încep să vină oaspeţii, să pună masa, să coacă şişete şi să sărbătorească sfârşitul anului.
Mihai, cred că cineva a sosit observă Lenuţa. Probabil Irina şi Petru au venit mai devreme să ajute. Ei sunt cei mai punctualţi! zâmbeşte ea.
Mă duc să îi întâmpin și să îi ajut cu bagajele răspunde Mihai.
Desigur spune Lenuţa, fericită, emoţiile io inundă inima. În sfârşit Anul Nou se va petrece așa cum a visat mereu: în aer liber, înconjurată de prieteni dragi.
Mihai se aranjează repede cu geaca de iarnă şi iese în curte. Când deschide poarta, rămâne cu gura căscată.
Salut, frate! strigă Raluca şi îl sărută pe obraji. Un An Nou fericit!
Mihai are nevoie de un moment să îşi recapete calmul. În timp ce Grigore scoate chestii din mașină, Raluca vorbeşte despre petrecere, dar Mihai nu îl ascultă, încă încercând să proceseze apariţia surorii la poarta căsuţei.
În cele din urmă ridică capul şi spune:
Ce faceţi aici? Am discutat totul săptămâna trecută!
Ştii cum e, ridică Raluca sprâncenele. Tu ai decis, eu nu am spus că sunt de acord.
Mihai, ce faceţi blocat? intervine Lenuţa, venind spre ei. Raluca? întreabă surprinsă, văzânduo pe sora soţului.
Da! declară ea cu mândrie. Nu totul merge cum vrei tu, adaugă Raluca cu un zâmbet arogant.
Când Grigore încearcă să aducă primul sac de provizii în casă, Mihai îl apucă brusc de mână.
Nu vei intra în casă spune el dur.
În timp ce Raluca ajută copiii să îşi dea jos centurile, aude tonul aspru al lui Mihai şi se aruncă asupra fratelui.
Eliberează-l pe Grigore imediat! țipă ea.
Nu îl voi elibera. Strângeţi lucrurile şi pleacă de aici! ridică vocea Mihai.
Ce-ai spus? întreabă Raluca, dezgustată, trăgând de braţul fratelui.
Ce ai auzit!
Noi nu plecăm nicăieri răspunde ea înalt, arătând la mașina plină de copii.
Îmi plac nepoţii, dar azi vor trebui să sărbătorească Anul Nou în altă parte explică Mihai. Nu veţi intra în casă, adaugă el amenințător.
Poate chiar chemi şi poliţia? ironizează Raluca.
Aş chema, dar e aproape sărbătoarea intervine Lenuţa. Mai bine plecaţi pe bună voie, altfel vine prietena mea cu soţul său boxer. El nu îi va lăsa să intre, zâmbeşte ea.
Încerci să mă ameninţi? continuă Raluca, râzând.
Nu încerc, dar ameninţ. Plecaţi! comandă Lenuţa.
Împreună cu Mihai închid poarta, fără să lase pe cei nepoftiţi să intre. Raluca şi Grigore nu au altă opţiune decât să se întoarcă acasă, iar pe drum Raluca îl mustră pe Grigore.
Cum nu lai împins? strigă ea. Ce prostie!
Ajung acasă, unde locuiesc de câţiva ani. Îi însoţesc şi mama lui Raluca şi a lui Mihai, Eugenia Lupescu, care nu vorbeşte cu fiul său de cinci ani de când sa căsătorit.
Acum nu voi mai vorbi cu Mihai spune Eugenia, aruncând o haină în colţul camerei.
Ce? întreabă cu ochii întredeschişi Eugenia.
Ne-a scosţi de la căsuţă. Îţi dai seama? răspunde ea, indigneazăse. Şi soţia lui, tot aşa! A vrut să cheme poliţia, ca şi cum am fi hoţi.
De aceea nu mai vorbesc cu el. Îţi aduci aminte când am vrut să mă mut la ei şi au pus obstacole? Spuneau că avem un apartament mic, că nuavem loc în casă cu copii!
Nu mai spune, mamă! Lenuţa a stricat tot ce era bun la Mihai.
Copiii, în timp ce aleargă prin casă, fac un zgomot nebun, iar Raluca cu Eugenia beau şampanie şi se uită la Ironia destinului. Grigore, fără oprire, găteşte în bucătărie.
Între timp, Lenuţa şi Mihai aşteaptă oaspeţii şi se pregătesc să sărbătorească Anul Nou. Veselia, râsetele şi zâmbetele fericite umplu încăperea. Lenuţa trage uşor pe Mihai de lângă mulţimea zgomotoasă şi îi şopteşte:
Trebuie să îţi spun ceva.
Îi în mână un ecografie cu o ecografie.
Serios? priveşte Mihai, surprins. Vom avea un copil?
Da, cu bucurie zâmbeşte Lenuţa.
Mihai o îmbrăţiă, o sărută şi spune:
Cel mai frumos dar!
