Îmi aminteam cu un fior că nu o voi recunoaște. Ultima dată când îl văzusem pe Ionuț pe Lăcrămioara aveam cincisprezece și acum, la treizeci de ani, își imagina cum arată în orașul ăla de la marginea satului, Bârlad. Probabil are trei copii și un soț alcoolic, își spunea furios Ionuț. Nu înțelegeam de ce se supăra pe Lăcrămioară era el cel ce plecase, nu ea.
Când a intrat în grupul de foști colegi, l-au primit ca pe un actor celebru, așa de stânjenit s-a simțit. Lăcrămioara nu era printre noi, iar el s-a convins că poate e mai bine așa: Ce nostalgie deșarte, nu-mi trebuie această Lăcrămioară! Dar apoi a apărut ea.
Avea mâini subțiri cu vene albăstruite, trăsături fine ca ale unei vulpi, păr deschis, mereu tuns scurt, ca un copac de păpădie strivit. Ionuț a găsit-o deosebit de frumoasă și, fără să vrea, a exclamat: Ce frumoasă e Lăcrămioara. Colegul său, Petru Găbănescu, a chicotit: Ai zis și tu! Arzonia e frumoasă, are părul lung și pielea fină. Lăcrămioara e cu coșuri și palidă ca un moliș.
Era adevărat că pe fața ei erau niște coșuri mici, dar, pentru Ionuț, nu o strică deloc. A convins căda la un poftă bună: Da, poate așa e. Însă nu știa cum să se apropie; fetele nu mai vorbesc cu băieții ca altădată, iar dacă încearcă să vorbească, ca Arzonia, se vor stârni de curând cu băiatul și mireasa.
Petru a venit cu ideea să organizăm o petrecere de zi de naștere. Apartamentul lui nu era mare ca al lui Ionuț, dar am strâns toți și ne-am distrat: mama lui Petru ne făcea ghicitori, apoi ne jucam cu roboți pe care ni-i dădeau colegii, iar eu eram cel mai mare robot.
Mami, spuse Ionuț, pot să invit toată clasa?. Întreaga clasă? a exclamat mama. Unde o punem? Nu, mama, te rog! Nici nu vor veni, spuse tata din altă cameră. Faci un bufet, să se distreze, nu la masă. Și rudele? Rudele la altă zi. Şi să nu uite de față, șervețele și șapte feluri de mâncare.
În tot acest timp Ionuț se temea că Lăcrămioara va refuza să vină, pentru că nu avea bani să îi cumpere un cadou. Toată lumea știa că venea dintr-o familie numeroasă, mama ei bibliotecară, tata alcoolic, iar dulciurile le vedea doar la sărbători; hainele o lua de la sora mai mare. Așa că, când s-a apropiat de ea să o invite, i-a rostit pe fugă: Aș vrea să-ți cer un mic favor: poți să îmi desenezi o copertă pentru disc?
Lăcrămioara nu a înțeles, iar Ionuț i-a explicat că al patrulea disc s-a rupt din cauză că câinele lui, Coco, a rupt coperta și rămâne doar o coajă albă, de care nu e fan.
Aveți și un magnetofon? a întrebat ea, sceptică, căci toată lumea știa că tatăl lui Ionuț deținea o rețea de restaurante în oraș, cu cele mai noi aparate. Da, am, dar îmi place să ascult discuri. Îmi faci desenul?
Desenul ei era mereu cinci la școală, lucrările ei ajungeau la expoziții locale. Bine, a zis, Îl fac.
La petrecere, în timp ce jumătate dintre noi jucau pe consolă, ceilalți urmăreau un film pe videomagnatofon, Ionuț le-a arătat lui Lăcrămioară, lui Misu și altor două fete un vechi gramofon și discuri. Asculta Beatles, așa cum îi plăcea și tatăl, și discul a fost rupt de Coco.
La început Lăcrămioara s-a plictisit nu impresionează nimic, chiar și un gramofon vechi dar când a pornit muzica, s-a așezat, a stat pe vârfuri și a ascultat cu atenție, parcă era un imn. Misu s-a plictisit și a plecat la consolă, fetele au pornit o mini-disco. Alții au intrat și au început să se miște ca și cum ar fi fost prinși de un curent, dar Lăcrămioara a rămas pe marginea patului, nemișcată.
Câteva zile după petrecere a venit la mine și a spus: Poți să îmi dai să ascult discul? Promit să-l tratez cu grijă!. E al tatălui, a zis Ionuț repede. Nu îl dă pe nimeni, dar poți să vii la mine oricând să-l asculți. Lăcrămioara s-a jenat: E cam incomod. Ionuț a glumit: E incomod să pui pantaloni pe cap și să dormi pe un raft, dar totul e în regulă, așa că vino, nu sta pe gânduri.
Așa a început prietenia noastră, bazată pe dragostea comună pentru o trupă legendară și apoi pe altceva, fără jocuri sau capcane.
Mama lui Ionuț a început să-l întrebe: Îi place cu adevărat această fată? E tăcută, doar îți dă din cap la fiecare cuvânt. Înțeleg că voi bărbații ne place să ne jucăm, dar e prea mult. Ce are în comun cu tine, e săracă? Nu-i de prisos să o învălui în cercuri bune, nu? Hai să o trimitem la liceu! Ionuț a răspuns: Mami, nu vreau să mă mut în altă parte, școala de aici e ok, profesorii sunt buni, și tutorul a zis că pronunția și vocabularul meu sunt excelente. Mama tot vorbise de liceu, dar Ionuț nu voia să plece, nu doar pentru Lăcrămioară, ci și pentru că îi plăcea școala.
Lasă să se zguduie capul fetei, a zis tata, încearcă să nu se complice. Ionuț s-a înfuriat, urechile i s-au înroșit și a strigat și mai tare. Totuși, a obținut un an de libertate: mama își clipea ochii când îl aducea pe Lăcrămioară acasă, dar nu mai menționa liceul. În clasa a noua, mama a intrat în camera lui în timp ce el studia forma corpului Lăcrămioarei și totul a luat o turnură.
Când Lăcrămioara a fugit acasă, mama nu i-a spus nimic. Seara, când a venit tatăl, a fost liniște. Trei zile mai târziu el a anunțat: Băiete, ne mutăm la București. La București? a întrebat Ionuț, nedumerit. Da, mă extind, voi deschide un restaurant acolo. Și tu trebuie să-ți continui studiile acolo, nu aici, competiția e mare. Am aranjat liceul și am găsit tutori. Nu mă mut, a spus Ionuț. Unde vei merge?. Nu avea unde să se ducă. Lăcrămioara, când a aflat, a plâns și el i-a promis că va termina și o va duce cu el. Ea a oftat și a zis: Niciodată nu vei mai veni. La despărțire i-a înmânat discul pentru care a desenat coperta, disc pe care s-au sărutat prima dată.
Era clar că planul cu Bucureștiul venea de la mamă, iar Ionuț s-a supărat pe ea și pe tată. În clasa a zecea, un coleg a plecat la Londra și i-a spus tatălui: Eu tot vreau Londra. Mama a început să plângă, să țipe că nu-l lasă să plece singur. Ionuț știa că are un frate mai mare, născut cu o inimă bolnavă, decedat la un an, iar mama nu a putut să aibă alt copil, așa că înțelegea teama ei, dar o privea cu un oarecare ghicitor.
În Londra i s-a plăcut. A vizitat toate locurile celebre ale idolilor săi, a început să fumeze, și-a schimbat coafura și își schimbă fetitele în fiecare săptămână. Vroia să uite de Lăcrămioara și a ales fete complet diferite, dar fiecare îl plictiseau repede.
Când s-a întors în țară și a început să-l ajute pe tată la restaurante, avea în spate două relații destul de lungi: una cu o grecoaică care îl strângea ca un cățel și alta cu o colegă britanică, Jane, cu păr blond și ten pal. Mama, de îndată ce s-a întors, a început să-i caute potrivite de mireasă, iar Ionuț a început să locuiască în apartamentul pe care l-a primit de la tată la majorat. Mama îl suna, el nu răspundea. Tatăl l-a îndemnat să fie mai blând, iar el a răspuns: Ea voia să devin de succes? Am reușit. Nu mă voi căsători cu ea, să vadă și ea.
Când Mihai (Misu) i-a scris, Ionuț nu l-a recunoscut imediat poza de pe avatar nu semăna cu amintirea lui. Dar când au clarificat, s-a bucurat și, când a primit invitația la reuniunea de absolvire, a răspuns pozitiv.
Ea l-a privit cu un zâmbet și nu s-a supărat, spre deosebire de el.
Salut, a zis el. N-ai schimbat niciun pic. Așa era. Lăcrămioara era încă slabă, palidă, cu vene albăstruite. Doar părul îi era mai lung.
De atunci Ionuț nu a mai observat pe alții. Vorbeau și vorbeau. Lăcrămioara era căsătorită, dar divorțată, și avea un singur copil, un băiat de zece ani pe nume Ionuț. Când a auzit numele său, s-a înroșit, dar nu a putut nega că îi făcea plăcere.
Hai cu mine, i-a spus el, ca și cum ar fi fost prost să spună. Ia-ți fiul și plecăm, la București e mai bine decât aici. Încă ești visător, a răspuns ea tristă. Înțeleg că e un nu?
Lăcrămioara nu a răspuns, s-a îndreptat spre casă și nu a mai așteptat. El nu a găsit cuvintele să o convingă să rămână.
Eu vin cu tine, a zâmbit Arzonia. În ce hotel te-ai cazat?. La Central, desigur. Hai să te însoțesc, a zis ea jucăuș. Ionuț nu a întrebat, a sunat un taxi și au plecat.
Când au bătut la ușă, s-a gândit că e curățenie de camere, dar era târziu. Poate s-au încurcat, s-a gândit.
Pe prag era Lăcrămioara, în aceeași rochie, părul prins în coadă, cu nasul roșu de furie.
Și unde e Arzonia? Cine?. Arzonia! A plecat pe la tata, apoi a venit să te ia și pe tine? Ionuț a râs. Nu-i Arzonia pe aici. Dacă vrei, mergi și verifică. El a făcut pas înapoi, Lăcrămioara a intrat în cameră, s-a așezat pe scaun.
Mi-a sunat Ioana și a zis că ați plecat împreună. Am dat-o cu taxiul la casă ca un adevărat gentleman, și gata. Nici nu v-ați sărutat?. El a ridicat mâinile și a spus: Nu am făcut nimic! Ce? Are buzele umflate și tot așa. Nu am venit aici pentru asta, a replicat Ionuț. Atunci de ce? Să ne vedem, cum nu-i, după cincisprezece ani, să-ți amintesc promisiunea? Și tu așteptai, nu?. Mi-ai uitat a doua zi! Bine, și eu nu te țin minte prea mult. Mă duc, atunci?. Du-te. Dar poate să ascultăm discul mai întâi? Discul?. Da, l-am adus. Lăcrămioara a încruntat, a privit șmecher și a întrebat: Deci m-ai uitat, dar ai adus gramofonul?. Se pare că da. A luat geanta de lângă ușă, a scos ceva și i-a întins discul. Era exact acela pe care o desenase și pe care i-l dăduse la despărțire.
M-ai uitat a doua zi, dar ai păstrat discul toate acestea? a întrebat Ionuț, glumind. Ea a ridicat din umeri. El a scos discul din plic, l-a atins delicat niciun zgârietură. L-a pus pe gramofon și a pornit. Muzica a umplut camera.
Fără să spună o vorbă, s-au apropiat: el i-a pus mâna pe talie, ea pe umăr. S-au rotit într-un dans lent, ca la balul de absolvire pe care nu l-au avut niciodată. Pe obrajii ei palizi s-a aprins o roșeață, inima lui bătea ca după o cursă de 100 de metri. Timpul a dispărut, iar All You Need Is Love a răsunat din difuzor, iar amândoi au înțeles că așa trebuie să fie.
