Ion Neculai s-a trezit într-o dimineață tihnită… La drept vorbind, ziua nu putea să înceapă mai bine: când împlinești 118 ani, simplul fapt că deschizi ochii e deja o biruință vrednică de povestit.
Ca de obicei, a urmat revizia de dimineață: a desfăcut pleoapa stângă funcționează, a încercat-o și pe cea dreaptă puțin încețoșată. A clătit bine, a pus câteva picături și totul s-a limpezit ca odinioară. A îndoit ce se îndoaie, a uns ce scârțâia și a cercetat cu grijă dacă toate încheieturile răspund la comenzi. A testat mersul înainte și înapoi, a rotit gâtul și a ascultat pocnetele cunoscute. Satisfăcut, a bătut de două ori din picioare, a aplaudat de trei ori și a început o nouă zi.
La ora opt, conform obiceiului, suna telefonul, iar la capătul firului era funcționara de la Casa de Pensii:
Lenuța, bună dimineața, a spus cu glas voios sărbătoritul.
Bună ziua, domnule Ion, a răspuns Lenuța cu o undă de tristețe cum vă mai simțiți?
N-am de ce mă plânge, i-a răspuns Ion cu un zâmbet molipsitor.
Of, domnu’ Ion, pentru dumneavoastră am deja a cincea mustrare anul acesta! Azi se fac treizeci de ani de când nu mai luați pensia suplimentară și sunteți pe cea de stat!
Ei, iertați-mă. Am auzit că luna asta se mărește pensia?
Da, a venit majorarea… glasul ei a căpătat tristetea unui personaj dintr-o piesă de Caragiale Dar nu lucrați și pe undeva la negru? a încercat ea, poate-poate.
Vai, nu, ajung banii cu vârf și îndesat.
Mare păcat… De bine să vă fie… și a închis telefonul brusc.
La ora nouă, Ion Neculai lua micul dejun cu stră-strănepotul său. Nu locuiau împreună, dar tânărul venea cu cheia lui, ca de fiecare dată. De cum intra, începea să măsoare ba bucătăria, ba baia. Stătea apoi la masă, socotea materialele, calcula costul lucrărilor, desena mobilă pe șervețele.
Azi însă uitase ruleta.
Ia-o de pe bufet, i-a spus bătrânul tot de la bunicu’ tău a rămas, a chicotit nostalgic și a turnat ceai în ceainic.
Tânărul a oftat și s-a așezat să mănânce celebra omletă a stră-străbunicului său.
La ora zece, Ion a ieșit la o țigară, la scară.
Măi, Ionică, iar fumezi! Știi că-i păcat… fumatul aduce… s-a oprit vecinul, uitându-se la bătrânul bine-mersi, care fuma de pe vremea când unii mureau de la ce aduce fumatul.
Noi mergem azi la București.
Și ce să faceți acolo?
Ne dăm cu metroul, mergem pe Calea Victoriei, poate ajungem și la Muzeul Satului, cât nu-l renovează.
Și la ce bun, muzeu ca muzeu.
Dar tu l-ai văzut vreodată?
Da, a venit odată pân la noi la sat.
În sicriu?
Nu, în cupeu.
Dar câți ani ai, măi Ion?
Am făcut optsprezece de două ori, i-a răspuns bătrânul, mestecând filtrul țigării.
Ia lasă-ne
Să fii sănătos! A urat Ion și s-a retras spre casă.
Pe la ora unsprezece, directoarea de la Moldcell l-a sunat cu rugămintea să-și schimbe abonamentul. Cel pe care îl avea Ion nu mai exista decât pentru el și, calculat la banii de azi, nici nu costa nimic ba chiar plătea compania ceva în plus.
La ora cinci după-amiază, Ion Neculai a dat o raită la magazin. În zi de naștere, hipermarketul oferea reduceri egale cu vârsta clientului. Ion Neculai a cumpărat tort, un kilogram de banane și un televizor cu ecran lat. Cu restul în lei moldovenești, a chemat taxiul și doi hamali.
Pe la ora șapte, au sunat de la morgă să-l roage să treacă, totuși, să-și ia polița de asigurare și papucii de lână uitați cu patru ani în urmă.
Seara, la opt, au venit rudele. Ion Neculai a pus masa, a pornit televizorul cel nou, a turnat vinul de casă. Toasturile au fost scurte și rare nimeni nu știa ce să-i mai ureze, așa că fiecare s-a ridicat, pe rând, în tăcere.
La ora zece, a venit poliția să ceară liniște, căci după perete locuiesc niște bătrâni sensibili la zgomot. Ușa le-a deschis-o sărbătoritul însuși, și pentru o clipă, s-au privit toți ca în fața unui miracol.
Ion Neculai s-a culcat aproape de miezul nopții, după ce cea mai mare parte dintre oaspeți se împrăștiase pe acasă sau, unii, spre spital. Zâmbind către tavanul gol, și-a scos de pe deget și a pus sub pernă inelul magic din aur, pe care soția, înainte de a pleca, i-a lăsat să-i poarte mesajul: Să trăiești și pentru noi amândoi.
Și așa a fost…
