Ion și Maria
Ion niciodată nu visase să plece din satul său undeva la oraș. Îi plăceau câmpurile, râul, pădurile și vecinii de pe uliță, pe care-i saluta de fiecare dată cu o glumă bună. A decis să se apuce de gospodărie: să crească porci, să vândă carne, iar dacă îi va surâde norocul, să-și extindă mica afacere mai târziu. Visul lui secret era să ridice o casă mare ca-n povești, deși deocamdată avea o mașină modestă, bătrână, pentru care i-ar fi fost rușine dacă ar fi intrat cu ea în Piața Centrală din Chișinău. Puținii bani pe care-i avea, luați din vânzarea casei bunicii, i-a investit în afacerea cu porci.
Avea însă și un vis mai aparte: să se însoare cu Maria și să-i transforme casa în regat. Ei deja se întîlneau, dar Maria nu prea era convinsă de perspectivele financiare ale lui Ion, care abia își pusese fundația la casă și nu avea teancuri de lei în buzunar.
Maria era mândră de frumusețea ei și nu avea mari planuri de carieră.
Pentru ce mi-a dat Dumnezeu frumusețe, dacă nu să mă întrețină bărbatul? Numai să găsesc unul care să se ocupe de toate grijile din lume, că eu am alte treburi, îi spunea ea Naelei, colega ei de bancă din liceu.
Păi Ion ridică o casă, are și mașină, răbdare să ai. Nu-i genul care să prindă brusc avânt, a încercat să o tempereze Naela.
Eu vreau totul și acum. Să tot aștept după Ion, parcă nu-i de mine. N-are bani, a răspuns Maria cu o moacă supărată, de parcă pierduse la loto.
Ion o iubea pe Maria, dar își dădea seama că sentimentele ei nu erau chiar atât de puternice, însă spera că într-o zi îl va iubi la fel de mult. Toate ar fi mers bine, dacă nu ar fi apărut în sat Cosmin. Sosit cu un prieten la bunica lui, în concediu, Cosmin la început se plictisea crunt la discoteca satului printre fătuci cu batic, până a dat cu ochii de Maria.
Inițial, Maria l-a ignorat pe acest orășean ciudat, dar când a auzit că-i băiat de familie bună, cu tată influent la primărie în Chișinău, brusc și-a recalibrat atenția. Cosmin era mai mare decât ea și știa cum să vorbească frumos: îi aducea flori pe care doar la oraș le găseai, iar Maria aprecia asta, că știa cât de greu ajungi la un buchet adevărat într-un sat unde garofițele sunt aur.
Ion nu suporta să o vadă pe Maria primind flori de la Cosmin.
Nu mai primi buchete de la el, ce vrei să mă necăjești cu tot dinadinsul?
Ea doar râdea de el.
Ce atâta supărare? Doar niște flori, mare lucru!
Ion s-a dus direct la Cosmin:
Nu-i mai da flori Mariei! E fata pe care o vreau în viața mea.
Cosmin l-a ignorat, iar, desigur, după o încăierare stângace de băieți, prietenii lui Ion i-au despărțit. De atunci, Maria a început să-l evite, iar Ion, rănit, s-a retras și el. Maria știa totuși: Cosmin stă în sat doar o lună și pa!
Trebuie să-l prind pe Cosmin la sigur, să plec cu el la Chișinău, că de stat aici, în sat cu Ion și cu porcii lui, n-am niciun chef, se gândea ea.
N-a fost greu deloc să-l invite acasă când părinții erau plecați la piață în oraș, întâmplător la fix când ei doi erau deja pe jumătate dezbrăcați și cusuți în pat. Au apărut din senin părinții Mariei, mama cu tata, mama era oripilată, tata ca un butoi cu pulbere.
Ei? Ce-i asta aici? a întrebat tatăl scrâșnind din dinți.
Maria cu ochii în podea, Cosmin își dădea ochii peste cap.
Clar! Acum, Cosmine, trebuie să te însori cu fata noastră, altfel te fac una cu glia Moldovei, zise tata, trăgându-l într-o cameră pentru discuții bărbătești.
Ce-au discutat, nimeni nu știe, cert e că a doua zi au mers la primăria din raion să depună actele, însuți tatăl Mariei la volan, iar mama deja începea să întrebe ce mai trebuie pentru mutatul la oraș.
Vestea ia repede satul cu asalt; Ion era dărâmat, dar își păstra demnitatea printre oameni.
Cosmin în sinea lui se blestema:
Cine m-a pus să vin la bunica, să mă las vrăjit de o fată de la sat? M-a prins cu mâța-n sac, nu-i deloc naivă, ba chiar șmecheră.
Maria, între timp, visa la fericire și viață frumoasă la oraș.
Îl iubesc, îi voi face copii, oricum îi va merge din plin cu mine. Doar să mă accepte părinții lui…
Spre surprinderea tuturor, părinții lui Cosmin au primit-o cu brațele deschise:
Hai, Mariucă, fii ca la casa ta, i-a zis soacra, Ina, și socrul Mihai Petru zâmbea și el larg. Sătui de domnișoare de oraș, s-au bucurat că băiatul lor aduce o noră gospodină, nu una care știe doar să ceară bani de la tata.
Maria chiar s-a străduit să fie o noră ca la carte. Apartamentul generos, cu patru camere, era spațios și primitor, părinții lui Cosmin o tratau cu drag. Până și Cosmin a început s-o privească altfel: părea sinceră și nu atât de calculată cât bănuiseră inițial.
Da, m-a legat de ea cu nunta, dar poate totuși se poate trăi, gândea Cosmin. Nu pune multe întrebări, probabil îi e rușine, dar înapoi în sat tot nu vrea să plece, așa de cap țâfnos are.
Cosmin avea aspirații moderne, visând la distracții și la vechii săi amici de la oraș. Dar pe la o cină, Maria îi aruncă vestea:
Sunt însărcinată. O să avem un băiețel…
Bravo, Mariuță, de mult visăm la un nepoțel! a sărit Ina în sus de bucurie, Cosmin a înțeles că orice discuție despre nu-i momentul ar fi fost inutilă.
Urmează nunta, părinții le dau un apartament mobilat noroc chior! Dar Maria vede că soțul nu e foarte încântat să fie tată.
Poate se schimbă când vine copilul, că nu pricepe el ce înseamnă dragostea de părinte, își zicea ea cu speranță, nerealizând câtă găunoșenie are sufletul lui Cosmin…
Cosmin o ține pe mereu în delegații. Maria, care nu avea habar ce serviciu are, îl credea cu naivitate și-l aștepta acasă cu mâncarea caldă. Acasă mereu mirosea a plăcinte abia scoase din cuptor, iar Maria tânjea după sat, după fete și chiar mai des după Ion…
Se-ntreba dacă oare a făcut alegerea bună, mai ales că invariabil răspunsul soțului la mă iubești? era cam evaziv. Ina, mama lui Cosmin, vedea cu ochiul liber, noră cam posomorâtă și fiu nu tocmai bărbat de familie.
Venirea pe lume a băiatului a făcut bucurie mare tuturor. Chiar și Cosmin s-a înduioșat, dar nu pentru mult timp. Plânsete, pampers, oboseală, nevasta veșnic obosită, nu gătește nimic special. Cosmin visa să-și facă vânt.
Dar a descoperit că multe dintre aventurile lui de oraș s-au îndepărtat după nuntă.
Ce să faci cu un însurat?
Pe soția lui n-a dat-o la nimeni de exemplu n-avea studii, din sat, iar de angajat cine s-ar încumeta? Dacă o pui vânzătoare la piață, râd toate neamurile!
Avea, de fapt, o relație paralelă cu Cătălina, femeie înstărită, apartament spațios, la oraș, fără chef de copii. Acolo uita de haosul de-acasă.
Cătălina, nu știi tu ce haos am acasă cu Maria asta. Frumoasă, dar tot sat rămâne. Cu cine s-o duc la teatru, dacă n-a văzut decât vaci și fân toate zilele?
Maria a început să simtă că nu va avea parte de familia visată cu Cosmin. Gândea tot mai des că el are pe altcineva hainele miroseau a parfum străin, urme de ruj la cămașă. Tensionat, Cosmin ridica tonul la ea, pe copil îl ignora, se răstea, uneori părea că-i sare și la bătaie…
A sunat-o pe mama ei să se plângă, dar reacția a fost promptă:
Nu te-a obligat nimeni să te măriți cu Cosmin. Noi am crezut că rămâi cu Ion. Dacă tot ai ales, scoate ciorba din oală până la fund, și doar dacă te saturi, te-ntorci, dar să fie cu tot cu divorț!
Maria se simțea stoarsă de puteri. Într-o noapte a intrat pe telefonul soțului cât acesta dormea. A descoperit conversații siropoase cu Cătălina care i-au pierit și cuvintele.
A mers la Ina, soacra:
Dacă vrei să divorțezi, să știi că noi o să păstrăm copilul. Ai văzut ce relații are bărbatul meu. Cosmin, oricum ar fi el, e tatăl copilului și are apartament în Chișinău, are condiții, tu ce-i poți oferi fără studii și meserie?
Băiețelul avea febră de erau să-i iasă dinții, Cosmin era la limită cu nervii, iar Cătălinei îi suna telefonul cu mesaje dulci: Dă-le somniferul acela, adorm repede, ăla pe care ți l-am dat.
Maria a citit și și-a imaginat toate grozăviile.
Între timp Cosmin a intrat la duș, lăsând telefonul pe masă. Maria i-a dat un SMS lui Ion, povestindu-i tot.
Vin la oraș, vă iau și vă aduc acasă.
Dar părinții lui vor să-mi ia băiatul!
Nu-ți face griji. Se laudă doar, nu te speria. Păstrează-ți calmul, adormi băiatul și sună-mă, eu aștept aproape.
Maria l-a legănat pe băiețel până a adormit, s-a prefăcut că doarme lângă el. A simțit cum Cosmin a intrat tiptil să verifice, apoi s-a schimbat și-a plecat. Atunci, rapid a strâns câteva lucruri, l-a sunat pe Ion. A venit iute și dusă a fost, la casa lui.
Cosmin s-a întors acasă abia seara următoare și a văzut că Maria și băiatul nu mai sunt. A sunat acasă la părinți.
Nu-i la noi, Cosmine. Ce, a fugit? Sun imediat la poliție, a început gălăgia Ina.
Mamă, nici să nu te gândești, las-o… Sincer să fiu, mă bucur că a fugit. Ajunsesem la capăt. Las-o, mamă…
Timpul a trecut. Ion și Maria s-au căsătorit după divorț, au trăit în casa lor mare și frumoasă, și iată că așteptau din nou întăriri la familie. Maria a priceput, în sfârșit, că adevărata ei fericire era cu Ion, nu cu iluzii de oraș.
