L-am cunoscut pe Nicolae când aveam 25 de ani. Ne-am început viața împreună destul de repede și trăiam în apartamentul meu. Era un om bun, dar cu timpul mi-am dat seama, că el nu era pregătit pentru viața de familie. Era iresponsabil, nu avea un loc de muncă stabil și îi place să servească alcool cu prietenii.
Când am aflat că sunt însărcinată, încă nu eram căsătoriți. Undeva, la nivel subconștient, am înțeles că este mai bine să ne despărțim chiar înainte de a ne căsători. Mai bine ca copilul să se nască fără tată, pe urmă cred că va fi mai ușor.
Probabil logica a câștigat în inima mea și am fost de acord să mă căsătoresc. Am înregistrat căsătoria și fiica noastră s-a născut într-o „familie cu drepturi depline”. Nicolae a continuat să servească alcool și să cheltuie banii familiei pe petreceri. I-am încredințat să meargă la pimbare cu copilul doar de două ori și de două ori Sorina s-a îmbolnăvit.
Așa am trăit 2 ani și am decis că îmi ajunge. După divorț, Nicolae a luat tot ce mi-a dăruit și a cumpărat pentru apartament: un ceainic electric, câteva cesuri, un magnetofon și un mixer. Ei bine, nu-i nimic, îmi voi cumpăra altele noi.
Distracția s-a încheiat când am cerut pensie alimentară. Nicolae și-a arătat personalitatea lui adevărata: insultele și țipetele lui se revărsau peste mine. Prima dată m-a întâlnit pe coridor, în instanță, unde mi-a spus tot ce credea despre mine. De parcă pensia alimentară nu este pentru copil, ci pentru mine personal. Nu este tată? Nicolae trebuie, de asemenea, să participe la creșterea și întreținerea Sorinei.
Desigur, nici după decizia instanței nu am primit niciun ban. De fapt, povestea s-ar fi putut termina, dar un an mai târziu, fostul meu soț apăruse din nou .
Am primit o citație în instanță, cică eu nu i-am permis fostului meu soț să-și vadă fiica. Nicolae nu a apărut niciodată în pragul casei, nu a sunat, măcar să afle cât de sănătos este copilul, poate că are nevoie de ceva. Ca să nu mai spun, nici măcar nu a felicitat-o cu ziua ei de naștere. În plus, am aflat că dosarul meu de pensie alimentară s-a „pierdut” în instanță printr-o coincidență ciudată, adică se primește, că nici nu am solicitat pensia alimentară. Totuși, nu au ținut cont de faptul că am duplicate ale tuturor documentelor și proceselor.
Am angajat un avocat bun și de data aceasta am decis că nu voi mai solicita pensia alimentară a doua oară – voi scrie imediat o cerere de decădere din drepturile părintești. Strigăte, blesteme, jigniri – toate acestea le auzeam de la Nicolae in timpul ședinței de judecată.
Din fericire, judecătorul a luat o decizie corectă: fostul meu soț a fost decăzut din drepturile părintești. Iar pentru neplata pensiei alimentare riscă răspundere penală.
Cineva poate spune că am stricat viața unei persoane, dar cred că am procedat corect. A avut ocazia să-și repare relația cu mine și cu propriul său copil fără instanța de judecată.
