Voi returna totul, promit așa mi-a spus Sânziana, cu glas tremurat.
Sânziana, îmi pare rău, dar nu pot să te ajut în această situație. Nimic.
Violeta încerca să rămână calmă, dar iritația îi fierbea în interior. Cumnata stătea în mijlocul livingului, cu o expresie plângăcioasă, legănându-se de pe un picior pe altul.
Cum să nu pot? izbucni Sânziana, iar lacrimile i se rostogoleau pe obraji. Mâine am un interviu crucial pentru un job! Înțelegi, crucial! Și nu am absolut nimic în care să mă îmbrac!
Violeta oftă, obosită. Sânziana știa mereu cum să strecoare lacrimi în momentul potrivit.
Ai un dulap plin, mai cumva observă ea, cu un ton usor sarcastic.
Dar nu am nimic potrivit! se plânse cumnata, ștergânduși nasul cu mâneca. Trebuie să arăt serioasă și elegantă, iar eu am doar blugi vechi și tricouri! Nu pot să merg la interviu ca o școlară!
Sânziana suspină din ce în ce mai tare; vocea îi tremura de un presupus disperat sincer. Își strângea mâinile la piept, parcă rugânduse.
Dacă nu obțin treaba asta, rămân fără bani! E o ofertă extraordinară și nu mai voi găsi ceva demn!
Ce sa întâmplat, Sânziana? intră Mihai în living, auzind plânsul surorii sale.
Violeta se simţi încordată. Acum cumnata avea să primească și sprijinul lui Mihai.
Misi, vezi tu, se întoarse Sânziana spre fratele ei, mâine am interviul și Violeta refuză să-mi împrumute haine! Ce zgârcită e!
Mihai încruntă și se uită la soție cu neînţelegere.
Violeta, nu suntem străini. Nu îţi e greu să împărţiţi puțin?
Mihai, astea sunt lucruri personale începu Violeta, dar el o întrerupse.
Ce-i cu tine? Sânziana cere ajutor în clipa grea, iar tu reacționezi ca o zgârcită!
Sânziana îşi şterse lacrimile și o privea pe fratele ei cu recunoștință. Violeta strânse buzele. Presiunea din ambele părţi devenea insuportabilă.
Violeta, te rog, te rog implora cumnata. Voi fi foarte atentă, nu voi strica nimic. Îţi promit că le voi returna impecabile!
Mihai dă din cap, susţinândui sora.
Desigur că le va returna. Nu e mare lucru, sunt doar haine.
Violeta ştia că rezistenţa era inutilă. Sub presiunea dublă se dăduse cădere.
Bine, iale, murmură aprinsă, îndreptânduse spre dormitor.
În faţa dulapului se opri, privind la propriile haine. Mâna i sa întins automat spre costumul albastruînchis cu pantaloni. Acel costum îl cumpărase pentru ocazii speciale, îl purtase doar de două ori.
Ia, se întoarse în living cu costumul pe umeraș.
Sânziana îl luă repede, îl strânse la piept și începu să-l netezească.
Ce frumos! Mulţumesc enorm! O să arăt ca o regină! Nu, ca prinţesa Diana
Dar după o clipă faţa ei se schimbă.
Dar pantofii? La acest costum îi trebuie pantofi potriviţi.
Sânziana începu să protesteze Violeta.
Şi bijuteriile nu ar strica, continuă ea, ignorând tonul surorii. Iar o poşetă! O poşetă elegantă, altfel tot lookul se rupe!
Ai dreptate, surioară, susură Mihai. Nu poţi merge la interviu în adidaşi sport.
Violeta încleşti pumnii. Încăperea se umplea de aroganţa lui Sânziana, iar soţul o susţinea orbeşte.
Bine, spuse ea şi se întoarse spre dormitor.
Din zona de încălţăminte a dulapului scoase pantofii negri cu toc mediu, apoi deschise cutia cu bijuterii şi alegi cerceii mici din perle cu pandantiv. Din hol luă o poştă mică, neagră, din piele naturală.
Gata, asta e tot ceţi trebuie. Şi lenjeria, sper că o găseşti? răspunse sarcastic, întinzând restul hainelor spre Sânziana.
Eşti un salvator! chicoti cumnata, ignorând sarcasmul. Le voi returna în stare perfectă, promit!
Strânse rapid totul în braţe şi se îndreptă spre uşă, parcă temânduse că Violeta sar răzgândi.
Încă o dată mulţumesc, strigă Sânziana de la uşă şi plecă.
Mihai se apropie de Violeta şi o îmbrăţi pe umeri.
Vezi cum sa bucurat? Şi de ce te-ai împotrivit unei cereri simple? Ce se va întâmpla cu costumul tău, nu o va mânca.
Pur și simplu nu-mi place să dau lucrurile mele personale străinilor, răspunse Violeta sincer.
Străinilor? izbucni el. E sora mea, nu o necunoscută de pe stradă.
Pentru mine ea e o străină. Şi ştii asta bine.
Mihai clătină capul şi se duse în bucătărie, murmurând ceva despre firea femeilor.
O săptămână întreagă trecu. Violeta a încercat de câteva ori să sune la Sânziana, dar amână mereu discuţia. În sfârşit îşi pierdu răbdarea.
Alo, Sânziana, salut? Când îmi aduci hainele înapoi?
Pe celălalt capăt se auzi un șuierat nemulțumit.
A salut, Vio. Ascultă, a fost o întâmplare neplăcută
Ce întâmplare? se încruntă Violeta.
Păi am vărsat din greşeală cafea pe costum bâlbâi Sânziana. Acum are o pată… Am încercat să o şterg, dar nu reuşesc.
Ce?! exclamă Violeta.
Şi poşeta mia fost furată, chiar de pe stradă! Pantofii tocul sa rupt când am alergat după hoţ! Cerceii îi întorc mai târziu, bine?
Violeta nu-şi credea urechile. Cum puteau toate hainele să se strice simultan?
Sânziana, cum se face că totul glumeşti? E o farsă, nu?
Îmi pare rău, Vio, am un apel urgent! Vorbim mai târziu! întrerupseo cumnata și închise telefonul.
Violeta rămase cu telefonul în mână, nedumerită. Sânziana mintea în mod fantastic, iar Violeta nu putea dovedi nimic.
Un month later Sânziana reapărut la ușa casei lor, cu un aer și mai plângăcios.
Vio, ajută-mă! Am un eveniment la muncă și nu am nimic de pus!
Eşti chiar ca o bani cu două capete. Atâta încredere după ce sa întâmplat data trecută? întrebă Vioţa cu răceală. Nu îţi dau nimic.
Te rog! Promit că data viitoare voi fi foarte atentă!
Nu mai cere, tăi pe Vioţa şi închise ușa în fața cumnatei uluişate.
Seara Mihai se întoarse acasă, cu moralul jos.
Ce faci? îl bombă pe Vio. Sânziana a sunat plângând! Cum ai putut să o tratezi așa?
Absolut, am putut, răspunse Vioţa calm. Nu-i mai dau hainele mele.
Ce, îţi pasă de nişte haine? Omul ăla te-a rugat să-l ajuţi!
Misa, costumul meu scump şi toate celelalte lucruri au fost stricte de tine!
Costumul? Îţi cumpărăm altul!
Din salariul tău? răspunse Vioţa acid.
Mihai se încruntă puţin, dar nu cedă.
Tu tu doar că eşti gelos pe Sânziana! E tânără, frumoasă şi hainele tale îi vin mai bine pe ea!
Asta e cum vorbeşti! Du-te la sora ta frumoasă, dacă ea e mai scumpă decât soţia ta!
Se certară până târziu, dar Vioţa nu cedă.
Câteva zile mai târziu se întoarse de la muncă mai devreme decât de obicei. Intră în dormitor și rămase uimită: uşile dulapului erau deschise, iar tot ce era înăuntru era împrăştiat pe pat. Umeraşele se aflau amestecate cu haine.
Cu mâinile tremurânde începu să strângă lucrurile. Se dăduse seama că lipsea rochia ei de seară roşie, noile pantofi cu toc, cerceii aurii cu safire şi clutchul mic cu închizătoare de perle
Lăsă imediat telefonul pe masă.
Misa, ce se întâmplă? Ai distrus dulapul nostru?! Unde sunt hainele mele?
A, a intrat Sânziana răspunse calm Mihai. I-am lăsat să ia tot ce îi place. Mâine le va returna.
Eşti nebun? strigă Vioţa.
Ce săţi spun? Tu nu vrei săţi dai lucrurile! A luat ce a vrut! Şi mâine vor fi toate pe loc.
Vioţa închise telefonul, luă cheile maşinii şi plecă cu viteză spre casa Sânzianei.
Când cumnata deschise ușa, faţa îi era surprinsă.
Vio
Unde-s hainele mele? rosti Vioţa prin dinţi.
Ce haine? Eu nu am luat nimic încercă Sânziana să se prefacă în nevinovată.
Vioţa o împinge pe ea şi intră în apartament. În dormitor deschise dulapul cumnatei şi văzu ce o lăsă fără cuvinte.
Pe umeraş stăteam acelaşi costum stricat, în stare perfectă. Lângă el erau pantofii zdrobiţi, iar pe raft se găsea poşeta furată. Mai erau şi lucrurile pe care lea luat azi.
Tu tu chiar ai minţit! şoptă Vioţa. Nimic nu sa stricat şi nu sa pierdut! Ştiam asta!
Sânziana se grăbi spre uşă, dar Vioţa îi închise calea.
Stai! Explicămi de ce ai minţit!
Eu nu voiam săţi dau lucrurile bâlbâi cumnata. Îmi plăceau prea mult
Eşti o hoţiţă îndrăzneaţă! explodă Vioţa, strigând săşi adune hainele din dulapul Sânzianei.
Nu mă insulta! strigă Sânziana. Nu sunt hoţi, nu îţi dat nimic!
Dar trebuie săţi dau! Şi dacă vei mai încerca săţi iei ceva, o săţi pierzi locul în viaţa cu fratele tău! Înţeles?
Vioţa scoase tot ceși dorea din dulap şi se îndreaptă spre ieşire.
Mulţumeşte că nu sună la poliție acum!
Acasă o aştepta un Mihai dezorientat.
Vio, Sânziana a sunat, plângea Spuneţi că aţi insultat, ameninţat
Am insultat? pusă Vioţa pachetul cu lucruri pe podea. Suficient pentru sora ta nebună! Ar fi trebuit să-i dau și o palmă. Ma furat! Şi a minţit despre hainele stricate!
A arătat costumul şi spuse lui Mihai:
Uite! Nici o pată! Şi pantofii, pe care pretindea că sau rupt, sunt intacte!
Mihai rămase tăcut, privind la hainele întregi.
Misa, aminteşteţi bine: dacă mai există o aşa situaţie cu sora ta, plec. Pentru totdeauna. Deci decideţi ce e mai important: căsnicia noastră sau capriciile acestei hoţiţe.
Mihai păli. În glasul Vioţei era o hotărâre atât de fermă că el înţelegea că jocurile sau terminat.
Nu ştiam că minte, jur pe viaţă murmura el.
Acum ştii. Şi aminteşteţi: la lucrurile mele nimeni nu poate să bage mâna fără acordul meu. E proprietatea mea, nu un bun comun pentru rudele tale.
Mihai încuviință, fără să ridice privirea. Vioţa nu mai era interesată de ce simte Sânziana. Să-şi cumpere ea hainele cu banii ei.
