Îți vei găsi destinul. Nu trebuie să te grăbești. Pentru toate există un timp al lor Polina avea o tradiție veche, un pic ciudată. În fiecare an, înainte de Revelion, mergea la o ghicitoare. Locuind într-un oraș mare, îi era ușor să găsească alta în fiecare an. Din păcate, Polina era singură. Oricât ar fi încercat să cunoască un bărbat adevărat, tot degeaba. Se părea că toți băieții buni fuseseră deja luați… – Anul acesta îți vei găsi destinul! – anunță solemn ghicitoarea cu ochi negri, privind într-un cristal strălucitor. – Dar unde? Unde îl voi întâlni? – întreabă Polina nerăbdătoare. – În fiecare an aud același lucru. Trec anii și tot nu mi-am întâlnit sufletul pereche. Mi-au recomandat să vin la dumneavoastră, că sunteți cea mai pricepută ghicitoare. Vreau să-mi spuneți exact unde! Sau vă fac reclamă proastă… – amenință fata. Ghicitoarea dă ochii peste cap, realizând că nu scapă ușor de clientă. Știa că, dacă nu îi spune ceva acum, fata va sta acolo până seara, ținând rând la doritori de viitor. – În tren îl vei întâlni! – rostește cu ochii închiși. – Îl văd clar… înalt, blond și foarte chipeș. Un adevărat prinț… – Super! – se bucură Polina. – Dar în ce tren și când? – Chiar înainte de Revelion! – continuă ghicitoarea veselă. – Mergi la gară. Inima îți va spune în ce direcție să cumperi bilet… – Mulțumesc! – zâmbește fericită fata. Polina iese din blocul ghicitoarei și, luând un taxi, pornește spre gară. La ghișeul de bilete, entuziasmul i se cam domolește. Privește dezorientată spre orar, neavând habar încotro să cumpere bilet… – Hai, spuneți! – vocea iritată a casierei o trezește din visare. – Dnipro… Pe 30 decembrie. Vagon cușetă, – bâiguie Polina. Își și imaginează cum stă în cupeu, cu ceaiul în mână, iar dintr-odată ușa se deschide și intră el, mirele mult visat… Ajunsă acasă, Polina începe să-și facă rapid bagajul, fiindcă seara are tren… Nu se gândește la consecințe sau la ce va face de Revelion într-un oraș necunoscut. Își dorește un singur lucru: ca prezicerile ghicitoarei să se împlinească cât mai curând. E greu să te simți neimportant pentru cineva, mai ales de sărbători. Toată lumea cumpără cadouri și pregătește masa de Revelion cu familia. Toți, în afară de ea… După câteva ore, Polina stă în cupeu cu un pahar de ceai, exact cum și-a imaginat. Mai lipsește doar ca prințul să deschidă ușa… – Bună seara! – o salută o bătrânică, aruncând o valiză uriașă în cupeu. – Unde-i locul al doilea? – Aici… – bâiguie Polina, arătând spre patul opus. – Nu cumva v-ați rătăcit? Sigur e vagonul dvs? – Nu, dragă, nu m-am rătăcit, – zâmbește bătrâna și se așază pe patul liber. – Scuzați, să trec… – murmură Polina. Acum pricepe că face o mare prostie. – Lăsați-mă să cobor! Vreau să mă întorc! – Mai stai oleacă, să-mi pun bagajul, – îi răspunde bătrâna, neînțelegând ce se întâmplă. – Prea târziu… trenul se mișcă, – oftează fată. – Ce fac acum? – De ce te grăbești să cobori? Ți-ai uitat ceva? – întreabă femeia. Polina ignoră întrebarea și se uită pe geam. Înțelege că bătrâna nu are nicio vină, ci că singură și-a făcut probleme. Între timp, doamna Svetlana Alexandrovna scoate din geantă plăcinte calde de casă și o servește pe Polina. – Am fost la fiica în vizită, – îi explică. – Acum mă întorc acasă, vine fiul cu iubita lui de Revelion. Vom petrece împreună. – Ce norocoasă sunteți… Eu cred că voi sta de Revelion pe peron, – suspină Polina. Vorbind, Polina decide să-i povestească bătrânei întreaga aventură. – Of, copila mea, de ce umbli la ghicitoare? – o dojenește bătrâna. – Îți vei găsi destinul. Nu te grăbi. Fiecare lucru la timpul lui… A doua zi, Polina coboară pe peronul unui oraș străin ei. O ajută amabil pe bătrâna să iasă din vagon și stă nehotărâtă, neștind ce să facă. – Mulțumesc, Polina! Să ai un An Nou cu bine! – o felicită Svetlana Alexandrovna. – Și dumneavoastră! – răspunde fad fata. Femeia o privește neștiind cum să o înveselească – să întâlnești Anul Nou pe peron nu e chiar începutul dorit… – Polina, ce-ai zice să vii la mine? – propune brusc bătrâna. – Împodobim bradul, pregătim masa… – Vai, nu se cade, – se fâstâcește Polina. – Dar să stai pe peron se cade? – zâmbește bătrâna. – Hai, nu se mai discută! Polina acceptă invitația. Bătrâna avea dreptate. Afară e viscol, n-are rost să stea pe la gară. – Sashko și Liza sunt deja acasă, – zâmbește femeia. Sashko vede venirea mamei din fereastră, deja o aștepta la lift să-i ia bagajul. – Sashko, dragul meu, bine ai venit. Am venit cu musafiră. E fiica unei prietene vechi, Polina, – îi face cu ochiul femeia. – Minunat! – spune băiatul. – Poftiți, Polina. Fata îl privește pe blondul înalt și frumos și se înroșește. Exact imaginea pe care și-o făcuse în tren. Oare soarta iar îi joacă feste…? – Unde e Liza? – întreabă mama. – Mama, Liza nu mai e și nu vreau să discutăm, bine? – se încruntă Sashko. – Bine… , – se pierde femeia. Seara, toți stau la masă și petrec sfârșitul de an. – Polina, rămâi mai mult la noi? – zâmbește Sashko, punându-i salată în farfurie. – Nu, dimineață plec, – răspunde Polina trist. Nu voia deloc să plece din acea casă primitoare. Parcă îl cunoștea pe Sashko și pe Svetlana Alexandrovna de-o viață. – Nu pricep, unde te grăbești? – se arată mirată bătrâna. – Polina, mai stai! – Adevărat, Polina, mai stai. Avem patinoar, mâine seară mergem împreună. Nu pleca atât de repede, – o roagă Sashko. – M-ați convins, – zâmbește Polina. – Cu drag rămân. Următorul Revelion l-au sărbătorit deja în patru: Svetlana Alexandrovna, Sashko, Polina și micul Artem… Voi credeți în miracole de Anul Nou?

Îți vei găsi norocul. Nu te grăbi. Toate la timpul lor.

Raluca avea o tradiție veche, puțin ciudată. În fiecare an, în ajun de Revelion, fata mergea la o ghicitoare. Deoarece locuia în Chișinău, era ușor să găsească mereu o ghicitoare nouă.

Treaba era că Raluca era singură. Oricât se străduia să cunoască un tânăr manierat, totul era zadarnic. Se pare că toți băieții buni deja erau luați…

Anul acesta îți vei întâlni norocul! a rostit solemn ghicitoarea cu ochi întunecați, privind într-un cristal strălucitor.

Dar unde? Unde îl voi întâlni? întreba Raluca, nerăbdătoare. În fiecare an mi se spune același lucru. Trec anii și norocul tot nu apare.

Mi s-a spus că sunteți cea mai bună ghicitoare din oraș. Cer să-mi spuneți locul exact! Altfel, vă fac cea mai proastă reclamă… a amenințat ea.

Ghicitoarea a dat ochii peste cap. Își dădea seama că are de-a face cu o fată încăpățânată, care n-avea să plece ușor. Știa că dacă nu-i va spune ceva, fata va sta acolo până seara, blocând toți ceilalți clienți.

În tren o vei întâlni! a spus ea cu ochii închiși. Chiar îl văd… înalt, blond, tare frumos. Un adevărat Făt-Frumos…

Vai! a răsuflat fericită Raluca. În ce tren, și când mai exact?

Chiar înainte de Revelion! a continuat, amuzată, ghicitoarea. Mergi la gară. Inima ta îți va spune în ce direcție să cumperi bilet…

Mulțumesc! a zâmbit fericită fata.

Raluca a ieșit din scara ghicitoarei și, luând rapid un taxi, a ajuns la Gara de Nord. În fața ghișeului, entuziasmul i s-a cam risipit. Privea pierdută spre program, neștiind deloc ce bilet să ia…

Să spuneți odată! vocea iritată a casierei a trezit-o din visare.

Iași… pe 30 decembrie. La vagon de dormit… a bâiguit Raluca.

Se vedea deja în vagonul cușetă, sorbind ceaiul și visând la momentul în care va intra el, alesul ei…

Ajunsă acasă, a început să-și adune în grabă lucrurile de drum, fiindcă trenul pleca târziu în noapte.

Raluca nu se gândea la consecințe. Nici ce avea să facă de Revelion într-un oraș străin. Dorea doar ca prezicerea să i se împlinească cât mai repede.

Cât de greu este să te simți inutilă, mai ales de sărbători. Toți oamenii cumpărau cu familia pentru masa de Anul Nou, își făceau cadouri. Toți, mai puțin ea…

Peste câteva ore, Raluca stătea în compartiment, cu un pahar de ceai. Exact cum a visat. Mai rămânea doar ca prințul să intre pe ușă…

Să trăiești, maică! a salutat o bătrânică, aruncând o valiză mare pe pat. Unde-i locul doi?

Aici… a clipea des Raluca, indicând bancheta opusă. Dar nu v-ați rătăcit? Chiar e vagonul dumneavoastră?

Nu, dragă, nu m-am rătăcit, a zâmbit bătrâna, așezându-se pe banchetă.

Scuzați, permiteți să trec, s-a bâlbâit Raluca. În sfârșit a înțeles câtă prostie face. Dați-mi voie să cobor! M-am răzgândit!

Stai să ascund geanta, a spus bătrâna, neînțelegând situația.

Of… S-a pus trenul în mișcare, oftează fata. Ce să fac acum?

Da de ce vrei să cobori dintr-odată? Ai uitat ceva? a întrebat femeia.

Raluca n-a mai răspuns, întorcându-se spre fereastră. Își dădea seama că săraca femeie n-are nicio vină, ea singură se băgase în încurcătură.

Între timp, Maria Eugenia a scos din geantă niște plăcinte calde și a început să-i ofere și fetei.

Am fost la fiică-mea, o vizită scurtă, i-a spus Ralucăi. Acum mă grăbesc acasă că vine fiul cu logodnica de sărbători!

Ce noroc aveți… Pe când eu o să întâlnesc Anul Nou probabil la gară, a zis trist Raluca.

Vorba s-a tot legat, iar fata i-a mărturisit bătrânei tot adevărul despre escapada ei.

Ești naivă! La ce fugi la șarlatani? a mustrat-o femeia. O să-ți găsești norocul. Nu te grăbi. Toate la timpul lor…

A doua zi, Raluca a coborât pe peronul unui oraș pe care nu-l mai văzuse. A ajutat bătrâna să coboare și s-a oprit, neștiind ce să facă.

Mulțumesc, Raluca! Un an nou fericit să ai! i-a spus Maria Eugenia.

Și dumneavoastră! a zâmbit trist fata.

Maria Eugenia s-a uitat la ea, vrând s-o îmbărbăteze. Știa și ea că să rămai de Revelion la gară nu e cel mai plăcut început.

Raluca, hai la mine! a propus brusc femeia. Împodobim bradul, facem masa festivă…

Vai, nu se cade, s-a fâstâcit fata.

Și la gară se cade să stai? a zâmbit bătrâna. Hai! Nu accept refuz.

Raluca a acceptat până la urmă invitația. Maria Eugenia avea dreptate. Afară năvălea o ninsoare de nu te vedeai om cu om, că nu avea sens să rătăcească pe la gară.

Alexandru cu Crina sunt deja acasă, a spus zâmbind femeia.

Alexandru a văzut din geam când mama a sosit cu taxiul. A venit repede la lift, să-i ajute cu valiza grea.

Alex, dragul meu, hai noroc! Și nu sunt singură, avem și oaspetă. E fata unei prietene vechi, Raluca, i-a făcut cu ochiul Maria Eugenia.

Minunat! a spus băiatul. Poftiți, Raluca!

Fata l-a privit pe băiatul înalt, blond și chipeș și a roșit. Chiar așa îl imaginase ea în tren. Probabil că destinul iar i-a jucat o festă…

Unde-i Crina? a întrebat mama.

Mamă, Crina nu mai e, și nu vreau să discutăm. Bine? s-a încruntat Alex.

Bine… a murmurat femeia.

Seara au stat toți împreună la masă, spunând adio anului vechi.

Raluca, cât stai pe la noi? a întrebat Alex, punându-i salată-n farfurie.

Nu mult. Dimineața plec, a zis cu tristețe fata.

Fusese tare greu să se rupă de casa aceea primitoare. Raluca avea senzația că îi știe de o viață pe Maria Eugenia și Alex.

Nu înțeleg de ce ești așa grăbită. s-a supărat bătrâna. Hai mai zăbovește câteva zile, Raluca!

Adevărat, Raluca, rămâi. Avem un patinoar superb, mâine seară putem merge împreună. Nu pleca așa repede, a cerut Alex.

Gata, m-ați convins! a zâmbit fata. Rămân cu drag.

Anul nou următor l-au sărbătorit deja în patru: Maria Eugenia, Alex, Raluca și micul Artur…

Tu mai crezi în miracole de Anul Nou?