AMORUL LOCAL
Ancuțu, vei fi vinovată de moartea lui! Cum să fie de cine?! Desigur, de Toma! Dada, chiar tu! Așa e! Nimic surprinzător! Și cine era acea frumoasă ce a stat ieri pe banca din curte, cu genunchii goi strălucind? Cum să poată așa ceva! La Toma organizarea sufletului e fragilă El poate a văzut genunchi de femeie goi doar la școală, la orele de sport, și a fost demult Dar ce să conteze că-s multe fete în fuste scurte! Tu ai comparat! Așa! Genunchii lor și ai tăi! E o diferență! Pentru Toma în mod special!
Vocea din receptor a devenit aspră:
Nu inventez nimic: acum îl văd, scrie o scrisoare de dinainte de moarte Așa! Spunese, nu pot, spunese, fără ea, spunese! În suflet mise aprinde, spunese înțelegi, nu? Așa scrie! În suflet mise aprinde, vorbește, dar numă privește! Mai bine o bere adică, voi muri! Dada, cuvântul mor se vede clar! Cum să nu-l văd?! Am binoclul de campanie al bunicului! Cu el pot vedea orice vreau!
Telefonul a stat scurt în liniște, se auzea doar respirația agitată a interlocutoarei:
O, vai, coarda mea de căciulă Am întârziat, Ancuțu, așa cum e, am întârziat, am luat cuțitul ascuțit, și deja începe să se înfigă sângeeee Spui că poți să o faci?! Aleargă, aleargă, salveazăți prințul!
Bătrâna Lăcrămioară, cu ochii săi șugubăți și strâmți, privea cu plăcere cum în apartamentul lui Toma, slabul, intră Ancuța, aducând cu sine dragostea nerostită, dorința să-i hrănească cu borș și visul la o mulțime de copii.
Toma nu avea nicio șansă. Acest tânăr visător și subțire trăia singur: acum șase luni mama lui sa căsătorit și a plecat la soțul ei, lăsândul pe fiul iubit cu un apartament cu trei camere. Și ia poruncit strict să se căsătorească de îndată și să îi dăruiască nepoți. Cel puțin unul. Dar să fie repede, fără să stea pe gânduri!
Toma a acceptat: căminul familial îl încânta. Dar să găsească o fată nu reușea. Era geniu în electronică, dar în vorbă era mut, complexat și timid. Nu ştia să o cucerească pe sine, iar fetele agresive fugi cu viteza unui avion de luptă. Așa că Bătrâna Lăcrămioară a fost de acord: nu voia să locuiască cu o vecină zgârcită și îndrăzneață.
Așa era cu Ancuța! Bine făcută, gospodărească, respectuoasă. Nu era o frumoasă, dar era drăguță, fața rotundă cu steluțe de pistrui era plăcută. Trebuia doar să te uiţi, să discuţi cu omul Dar tinerii nu ştiau să facă aşa ceva!
Toate gadgeturile lor vai, ce cuvânt urât! Dădeau numai informaţii scurte. Poze sau clipuri Şi tot nu erau ca Nina în TikTok, spre deosebire de zgârcitele încăpățânate, de care Toma se temea ca de foc. Iar aspectul! Machiajul! Ca vrăjitoarele la horă! Fetele de azi erau dea lungul Ancuței ca clovnul de la circ de la casierie! Judecaţi singuri: oricât de drăguță ar fi casieriţa, vă veţi aminti de chipul clownului nesăbuit, nu de al ei. Nici cu el nau schimbat cuvântul, dar cu fata de la casă au vorbit personal! Și, măcar, au schimbat două fraze.
Așa că Toma, privind uneori la vecina Ancuța, nu reuşea să îşi descopere fericirea. Ar fi murit, izolat, după cum spunea Bătrâna Lăcrămioară. De ce ar fi murit? De foame! Şi de frig! Şi de lipsa mângâierii feminine!
În viaţa de zi cu zi Toma semăna cu un arichet pierdut în ceață. Mânca Mămăliguță și găluște, dacă nu uita să scoată din foc oală la timp. Şi, desigur, sandvişe. La sandvişe era specialist! De altfel, cafeaua o reuşea să o facă și bine.
Acum tânărul încerca să taie castravete pentru salată. Sa tăiat, a plecat să caute bandă și betadină, dar în acel moment cineva a început să bată la ușa de intrare. A trebuit să deschidă rapid, chiar şi cu degetul tăiat, din care curgea sânge.
Cu ochii mari de spaimă, Ancuța sa aruncat asupra lui Toma. Ce ia spus, în ce la convins Bătrâna Lăcrămioară nu a aflat niciodată. Binoclul nu transmite sunet, dar păcat! Însă Amorul local, adică Bătrâna Lăcrămioară, a văzut cum mai târziu Ancuța, în apartamentul ei, îl hrănea pe Toma cu borș. Îi dădea cartofi cu chiftele, vinete cu varză acră și compot. Din chipul lui se vedea că era delicios. Foarte.
Toma începea să zâmbească, din ochii lui plecea singurătatea, iar viaţa luiși pierdea izolarea și complexe.
După o lună tinerii sau căsătorit. Bătrâna Lăcrămioară a fost invitată la nuntă. I sa servit un tort gustos, iar cea mai mare felie isa rămas cu ea. La despărţire, mireasa Ancuța, chicotind, a întrebat-o pe bătrână:
Deci, el voia să moară, nu? Cum ai zis: a început să se înfigă în deget? Așa, direct în deget!!! Bătrâna Lăcrămioară, uite! Ştiu ce rușine am simțit când am zis că-l voi salva de moarte și el mia întins degetul! Bătrâna Lăcrămioară!.
