Gheorghe, poreclit „Gică”, petrecea fiecare weekend bându-și ceaiul în garajul din spatele casei, lângă motocicleta lui. Îl înconjurau băieții din sat, ghemuiți lângă „calul de fier” ca niște vrăbii, privindu-l cum curăță motorul, strânge piulițe sau lustruiește părțile nichelate până străluceau.
„Uite ce viteză va avea!” exclamau băieții admirativ. „Gică, ne dai și nouă o tură?”
„Nu vă pot lua, sunteți prea mici, iar motocicleta e serioasă, nu e bicicletă…” suspinau băieții, iar Gică, cu o clipire, adăuga: „Poate doar câteva ture prin curte, atât.”
„Vrăbiile” se bucurau, apoi o lăsau la fotbal cu mingea luată din fugă. Gheorghe se întorcea acasă, se spăla, iar mama îi bombănea:
„Și când o să ai și tu o fată? Uite, la Roșcă, al doilea fiu s-a și însurat, și ambii sunt mai tineri ca tine. La ce te gândești? Nu mai ești copil să stai toată ziua după fierăraii tăi.”
„Fierăraiu” era cum îi spunea și mașinii bătrâne a bunicului, pe care acesta i-o dăduse lui Gheorghe după ce se întorsese din armată. Gică o readusese la viață, vopsind-o și lustruind-o până strălucea ca nouă.
„Dacia mea e ca renăscută, am băgat atâta muncă în ea – bunicu’ o să fie mândru. Aș putea s-o vând cu profit, dar nu mai am inimă s-o dau…”
„Bine, bine, dar de când ai venit de la armată au trecut șase ani, și tot singur ești. Mă tem că o să rămâi numai cu fierul tău, dar ceea ce contează cu adevărat e fericirea într-o familie, fiule…”
„Și unde să găsesc o fată? La dans nu merg, nu-mi place să mă zvârcolesc, la cinema e întuneric, nu vezi pe nimeni…”
„Adevărat, și despre ce o să vorbească cu tine o fată cuminte? N-ai citit niciodată mai mult decât pentru școală, la teatru nu ești dus, iar la muzeu te cară cine știe ce forțe. Tot ce-ți trece prin cap e mașini, motoare și meșteșuguri.”
„Dar și muncesc în domeniu, mamă! Și crede-mă, mâinile mele sunt căutate.”
„Da, dar nici nu se mai spală, băiatule. Toate prosopurile sunt pătate – am început să-ți pun altele închise la culoare, dacă n-ai observat. Și ce fată o să stea de vorbă cu tine despre motoare?”
„Care mă va iubi.”
„Măcar mergi la muzeul din oraș, să-ți mai ridici puțin nivelul cultural.”
„Și ce să fac acolo? Singur? Nici vorbă.”
„Păi de ce singur? Verișorul tău, Andrei, e în vacanță. Du-te cu el, iar sora ta o să fie fericită. Plimbați-vă prin oraș, luați o înghețată – o să fie o escapadă culturală.”
„Recunoaștere pentru fete?” râse Gheorghe, văzând planul mamei.
Câteva zile mai târziu, mama anunță la cină: „Mâine e sâmbătă. Vine Andrei.”
„Și?”
„I-am promis că mergi cu el la muzeu. Așteaptă nerăbdător.”
„Aaa…” Gheorghe își aminti. „Deci tot muzeul? Bine, mergem, dacă ai promis.”
Vremea era superbă. Mai întâi, Gheorghe și Andrei, în vârstă de zece ani, se opriDupă ce și-au luat înghețata, s-au dus la muzeu, unde Gheorghe a întâlnit-o pe Maria, fostă colegă de școală, iar după șase luni de întâlniri, s-au căsătorit într-o zi frumoasă de vară, cu mașina bunicului împodobită cu flori și panglici.
