Auzi, vreau să-ți povestesc una tare de la țară. Deci, la tanti Ilinca în sat, i-a murit pisoiul. Un motan adevărat, nu glumă! La cât de mulți rivali a pus la punct și câte șoareci a prins, era de temut pe uliță. Dar vârsta nu iartă, și-a dus traiul bietul motan, douăzeci de ani aproape fără reparații capitale.
A luat tanti Ilinca o pânză curată, a învelit motanul, a pus mâna pe lopată și s-a dus după grădină, să-l îngroape. Bărbatu-său, moș Vasile Gheorghiță, cotrobăia prin beci, ceva meșterea și bombănea printre dinți.
După ce i-a dat ultima cinstire la motan, tanti Ilinca a acoperit groapa și a ieșit pe cărare cu lopata plină de noroi în mână. Tocmai atunci trecea pe acolo vecina, tanti Lenuța, fată de la oraș.
Sănătate, Ioana mătușă! zice Lenuța, și din politețe întreabă: Da ce faci cu lopata aia?
Apoi, uite, spune tanti Ilinca cu oftat. Al meu Vasile și-a dat obștescul sfârșit. L-a luat Dumnezeu. Am plâns oleacă, apoi l-am acoperit după grădină.
La așa veste, Lenuța a rămas mască. Nu de alta, dar ieri l-a văzut pe moș Vasile la magazin: lua zahăr, niște Kent și o sticluță de vodcă.
Nu se poate! a sărit ea. Pe Vasile l-ai îngropat? Așa dintr-o dată? Doar ieri era vesel în sat!
Ieri era vioi, ia, dădu din cap Ilinca. Toată ziua a stat cu chef și a prăpădit o heringă întreagă. Chiar și în pat ne-am jucat seara…
Ochii Lenuței se măreau întruna.
Azi-dimineață însă, s-a mohorât, zice Ilinca privind în zare. S-a întins pe băncuță, a bombănit ceva și gata, s-a dus.
Lenuța s-a dat de trei ori cu crucea.
Doamne ferește, cum se duc oamenii, zise și ea. Era acolo și acum nu mai e. Da lopata aia de ce, zici?
Cum de ce? Pentru groapă! L-am înfășurat frumos în pânză curată și i-am pus o creangă drept semn, să nu uit locul.
Că Lenuța-i femeie citadină, fără prea multe obiceiuri de sat. Nici nu-i venea să creadă că Ilinca a îngropat așa ușor bărbatul din bătătură, și cu o crenguță de semn.
Ești grijulie, mătușă Ioana, zise ea tulburată. Chiar așa, l-ai pus în pământ fără niciun să zicem, să chemi polițistul măcar, să constate?
Acuma, tanti Ilinca s-a uitat la Lenuța ca la ușa aia scârțâitoare.
Ce trăznăi vorbești, femeie? începu să râdă. Da, a fost tare Vasile, dar nu zgâlțâi poliția pentru toate prostiile! Să vină pentru orice Vasile? Poate chemi procurorul-șef la fiecare moarte?
Lenuța a tăcut. Tanti Ilinca a schimbat lopata pe celălalt umăr.
Poate la oraș la voi așa e, continuă cu un zâmbet. Voi aveți juriști la tot pasul, numai că la sat mergem pe românește: a murit Gheorghe? Iei lopata și sapi după grădină! Avem loc, nu glumă…
Hmm, parcă nu știu eu totul despre satul vostru, mormăi Lenuța. Dar de ce după grădină, între buruieni? Nu la cimitir cu ceilalți?
Nu pricepea, și a început să-i sară Ilincăi țandăra.
Și unde altundeva să-l pun, dacă s-a dus? Să-l duc la cimitir, între oamenii trecuți la domnul cu cruce pe piept? Prea multă onoare! De când mă știu, pe toți i-am pus după grădină.
Lenuța, moale la genunchi, s-a așezat pe un trunchi. Nici nu mai voia să privească la lopata din mâinile Ilincăi.
Ești o piesă, vecină! Să le faci tuturor mormânt după grădină! Câți ai mai pus, afară de Vasile?
Să tot fie, zise tanti Ilinca gânditoare. Înaintea lui Vasile a fost Simi, blând dar șiret. Noaptea se băga lângă mine, dar dimineața găseam cearceaful ud leoarcă. L-am bătut de i-au sunat. Și mai înainte de el a fost Petrică ăsta a fost și mai blând, tot pe-acolo a ajuns la urmă! Câți am tot schimbat
A împins tare de lopată, ca și cum ar fi pus punct.
Acum stau toți într-un rând după grădină! Vasile, Simi, Petrică dragii mei. Dar nu-i bai, Tinca a zis că-mi aduce curând alt tinerel. Să ajungă pe viața mea cât oi trăi!
Nu știm ce și-a închipuit Lenuța, că taman atunci apare moș Vasile Gheorghiță plin de glod, cu ochii ieșiți din orbite.
Moartea mea vrei, ai? urlă el la Ilinca. M-ai astupat până la gât, țipam și te chemai și pe mama, abia am ieșit de acolo, iar tu stai la povești!
I-a smuls lopata din mână:
Lasă scula aia, mă duc să-mi dezgrop cizmele și sticla a rămas în groapă!
La faza asta, Lenuța a căzut de pe buturugă, leșinată. Deci tare bine i-a prins sticluța de vodcă scoasă de moș Vasile din beci…
