La tanti Catinca, în satul Pruteni, a murit motanul familiei. Mare motan a fost, cu renume de viteaz printre pisici, cu multe victorii la activ, atât împotriva rivalei, cât și asupra șoarecilor din gospodărie. Dar bătrânețea nu iartă pe nimeni. Douăzeci de ani a tras motanul pe lume fără reparații capitale.
Tanti Catinca l-a învelit într-un ștergar curat, a luat lopețica și a pornit spre vechiul grădiniță, după casă, ca să-l îngroape. Soțul ei, badea Andrei Stroie, cotrobăia prin beci, repara câte ceva și bombănea încet printre dinți.
După ce i-a dat motanului omagiul de rigoare și a pus pământ peste groapă, tanti Catinca a ieșit din tufe, purtând lopețica murdară de lut. Pe uliță trecea atunci vecina tanti Leontina, femeie de la Chișinău, mereu cu vorba pregătită.
Sănătate, Catincă mătușă! o salută Leontina și, doar de vorbă, întrebă: Ce mai faci acolo?
Eh, ofta Catinca. Motanul meu s-a prăpădit, sărmanul. A venit vremea să-l cheme Dumnezeu. Am plâns și l-am îngropat după grădină.
La așa veste, Leontina a uitat și încotro se ducea. Numai ieri îl văzuse pe badea Andrei la magazin, cumpărând zahăr, țigări “Carpați” și un sfert de vodcă.
Să nu cred! zice ea. Andrei al tău a murit? Cum așa, dintr-o dată? L-am văzut abia ieri.
Da, ieri încă era țanțoș, încuviințează Catinca. Toată ziua vesel, a mâncat o heringă întreagă. Seara am mai stat amândoi la vorbă
Ochii Leontinei se măreau tot mai tare.
Dar azi dimineață s-a smiorcăit, a lăsat capul în jos a încheiat tanti Catinca. S-a pus pe laviță, a mormăit ceva și s-a dus la Ceruri.
Leontina și-a făcut cruce în mod automat.
Uite-așa, oftează ea. A fost Andrei și nu mai e. Dar lopețica ce cauți cu ea?
L-am îngropat după grădină, cum am spus! repetă Catinca. L-am învelit frumos și am pus o nuia să țin minte locul.
Leontina era de oraș, obiceiurile de la sat nu le prea știa. Dar i s-a părut de necrezut că Catinca a putut așa ușor să-l îngroape pe bietul Andrei după grădină, ba chiar să-i pună o rămurică să nu uite unde-i locul.
Ești tare grijulie, mătușă Catinca! mormăi Leontina zăpăcită. Te duci și-l pui la loc fără să anunți pe nimeni? N-ar trebui nu știu măcar să chemi pe cineva de la primărie să constate?
Acum privirea Catincăi devine ciudată.
Da’ ce ai vorbit! râde ea. Andrei era dichisit, nu zic nu dar n-o să cheme omul de la poliție pentru atâta! Să-l trimiți pentru orice fleac? Hai să strig și procurorul-general atunci!
Leontina tace. Catinca schimbă lopețica pe celălalt umăr.
Poate la oraș aveți obiceiuri de-astea, spune împăciuitoare. Aveți avocați, judecători… Noi aici omenește facem. A murit Gheorghe, pui mâna pe lopeți și te duci în tarlauă. Destul loc e.
Hm oftează Leontina. Văd că nu știu toate ale satului vostru. Dar de ce după grădină, tocmai să-l bagi în bălării? Nu se poate duce la cimitir ca tot omul?
Nedumerirea Leontinei o supără pe Catinca.
Și unde să-l duc dacă s-a stins? ripostează supărată. Nu-l pun în cimitir, printre creștini, că ar fi prea de tot. De veacuri îi punem după grădină.
Tanti Leontina, obosită de discuție, se așază binișor pe o buturugă, fără să uite de lopețica din mâna Catincăi. Nu-i venea să creadă, aproape că îi tremurau picioarele.
Tu nu încetezi să mă uimești, vecină, rostește în sfârșit. Ai adunat ceva acolo după grădină! Mai ai și alții?
Numai de-ai vrea, gândește Catinca cu voce tare. Înaintea motanului îl avut-am pe Mitiță. Blajin la față, dar viclean la suflet. Noaptea venea și se culca lângă mine, dimineața găseam plapuma udă fleașcă. Vai de el ce-l mai certam! Mai înainte a fost Sandi blând, mângâios. Dar și el a murit când i-a venit ceasul. Mulți am schimbat, nu-s la primul.
Azvârle lopețica în pământ, de parcă ar pune punct la poveste.
Acum toți stau la rând după grădină: Mitiță, Sandi, motanul drăguții mei. Dar nu mă plâng, că Tinca zice că-mi aduce altul tânăr zilele astea. Să nu-mi ajungă motani în viață?
Nu știm ce gândea Leontina, pentru că între timp, de după casă, iese badea Andrei Stroie, plin de lut și supărat foc.
Vrei să mă dai gata, muiere bătrână? răcnește la Catinca. Era să mă îngropi de viu acolo jos, urlam cât puteam Cu greu am ieșit, iar tu stai la taclale!
Îi smulge lopețica din mână și mai zice:
Dă-mi unealta! Mă duc să-mi dezgrop cizmele și sfertul de vodcă a rămas acolo!
Atunci tanti Leontina cade domol de pe buturugă și leșină pe loc. Noroc că a ajutat late sfertul de vodcă din beci…
