Trecutul miezul nopții, Ana s-a trezit brusc, simțind un gol lângă ea. Confuză, și-a întins mâna, sperând să simtă căldura familiară a soțului ei, Ion.
Dar somnul nu se întorcea, iar Ion părea că nu avea de gând să se întoarcă în pat de cel puțin cincisprezece minute. Inima Anei a început să bată neliniștită, iar ea s-a ridicat, holbându-se în întunericul camerei. Ce se întâmpla? Poate îi era rău?
Încercă să se liniștească, gândindu-se că poate Ion se trezise din cauza insomniei și se ocupase cu ceva de muncă. Dar neliniștea nu o părăsea.
Nedorind să-și facă griji degeaba, Ana s-a ridicat încet din pat și, deschizând ușa dormitorului fără zgomot, s-a îndreptat pe vârfuri spre bucătărie. Înainte de a ajunge, s-a oprit brusc.
Auzise glasul lui Ion. Vorbea la telefon. Difuzorul era destul de tare ca să distingă cuvintele persoanei de la celălalt capăt. Mai exact, ale femeii de la celălalt capăt.
Da, draga mea, am rezervat deja biletele spre Turcia, spuse Ion cu voce plină de așteptare. Vom petrece timp de neuitat împreună. Nimeni nu va afla niciodată.
Ana simți cum i se rupe pământul de sub picioare. Lumea ei se prăbușise într-o clipită. Fiecare cuvânt, fiecare vorbă o rănea ca un cuțit ascuțit.
Atâția ani împreună, atâtea planuri, bucurii și dureri prin care trecuseră cot la cot. Cum îndrăznise?
S-a întors în dormitor. Culcată în întuneric, simțea cum lacrimile îi curgeau pe obraji. Inima îi era sfâșiată de durere, iar sufletul îi era cuprins de un amestec de mânie, umilință și dezamăgire amară.
În cele din urmă, hotărâtă, s-a ridicat, s-a dus la dulap și a început să-i pună lucrurile într-o valiză.
Când Ion a intrat în dormitor, a văzut-o cu valiza și a întrebat surprins: Ce se întâmplă?
Ana l-a privit în ochi, cu privirea plină de dezamăgire și hotărâre. Ți-am făcut bagajul, a spus ea calm. Ca să-l iei cu tine în Turcia.
Despre ce vorbești? a zis Ion, zâmbind nervos.
Nu te mai preface, Ioane. Te-am auzit la telefon în bucătărie.
Ion s-a încordat vizibil, iar mâinile i-au început să tremure. A vrut să spună ceva, dar Ana l-a oprit. Restul lucrurilor le vei strânge singur. Acum ia valiza și du-te la hotel sau unde vrei tu. Iar după «vacanța» ta, să nu te mai văd aici.
În noaptea aceea, viața Anei s-a schimbat pentru totdeauna.
Când Ion a plecat, s-a întins din nou în pat, știind că nu va mai adormi. Dar un gând nu o părăsea: acum totul va fi diferit. Nu mai vor fi iluzii, nu mai vor fi dureri de înșelăciuni. În sfârșit, era liberă.
Și totuși, mă întreb: a făcut Ana bine? Sau poate ar fi trebuit să tacă? Ce credeți voi?
Prieteni, dacă vă plac poveștile noastre, lăsați un comentariu și nu uitați să apreciați. Asta ne motivează să continuăm!
