Lăsați-o aici, să moară singură! spuneau ei, aruncând-o pe bătrână în zăpadă. Nelegiuiții nu înțelegeau că boomerangul avea să se întoarcă îndată.
Valentina Popescu se îndrepta spre scară. Bătrânele de pe bancă discutau despre mașina scumpă parcate recent.
A cui e? întrebă Valentina.
Nu știm! răspunse una dintre ele. Poate e a Mariei. La bătrâni nu vin mașini de-astea scumpe.
La noi doar salvarea mai trece! adăugă alta.
Vecinele mai schimbară câteva vorbe despre autorități și bârfe. Și iată că ieși chiar Maria, cea cu mașina. Plecă fără să bage în seamă nici mașina, nici bătrânele. Valentina Popescu se grăbi să intre în casă.
Valentina Popescu? rosti un bărbat, zărind-o la scară. Mă mai recunoașteți? Am vorbit acum câteva zile. Sunt ruda dumneavoastră.
O, Adrian! recunoscu ea. De ce n-ai spus că vii? Mașina aia de pe gazon e a ta?
Da, a mea.
Atunci du-te și mut-o până nu o vede lumea! Cum îți vine să o lași pe florile mele?
Ruda se grăbi să plece, iar Valentina Popescu intră să pună ceainicul la fiert. Trebuia să-și vândă apartamentul nu voia să lase vecinilor gazonul stricat.
Acum ceva vreme, unchiul ei venea cu fiul său. Apoi rudele se pierduseră din vedere. Și iată că băiatul reapăruse! Dar ceva la el o neliniștea pe Valentina. Fuma mult. Tânăr, dar dinții deja galbeni. Măcar că venise. Nu voia să apeleze la un agent imobiliar mai bine îi lăsa banii nepotului. Dar acesta refuză.
Valentina rămăsese singură la bătrânețe. Vroia să se mute la țară, unde aerul era mai curat decât la etajul patru. Avea grădină. Cât mai era puternică, voia să cultive legume. Toamna, un cumpărător se ivise.
Mâine începe iarna. Mai bine vindem primăvara, hotărî Valentina.
Dar casele vor fi mai scumpe atunci! obiectă nepotul. Iarna poți verifica încălzirea. Și avem deja cumpărător. Dacă se răzgândește?
Dar nici eu n-am ales încă o casă! Unde voi locui? Găsim ceva, apoi vindem.
Adrian acceptă.
Curând, nepotul găsi câteva opțiuni. După vizionări, Valentina Popescu se simți cam descurajată. Peste tot era nevoie de reparații. Dar banii din apartament ar fi ajuns atât pentru casă, cât și pentru renovare.
Adrian știa din construcții și-i putu spune mătușii cât vor costa materialele și muncitorii. Promisese să o ajute.
Vine iarna. Nu vreau bătaie de cap cu renovările. Vreau să intru și să trăiesc ca oamenii normali.
O să vă ajut! insistă el.
Valentina nu înțelegea de ce nepotul grăbea vânzarea. Totuși, se liniști gândindu-se că Adrian nu avea de câștigat. Îi mulțumi că se oferise să o ajute.
Alegând o casă, stabiliră data semnării.
Cumpărătorul și notarul sosiseră la timp. Adrian pregăti ceai pentru toți. Valentina îi păru rău să-și vândă locuința. Aici trăise toată viața. Dar nu era cale de întoarcere lucrurile erau împachetate, actele semnate.
Gata, putem merge la casa nouă! anunță Adrian.
Așteaptă, chiar acum? Nici n-am golit bufetul! protestă ea, dar el insistă: cumpărătorul nu avea unde dormi.
Bine, dacă azi, atunci azi. Dar să mă grăbesc cu vasele.
Porniră cu dubița. Bătrâna începu să doarmă. Din când în când deschidea ochii, vedea drumul, îi auzea pe bărbați vorbind.
Mă auziți? îi sună glasul lui Adrian de departe. Nu avea putere să răspundă.
Să o lăsăm aici, auzi iar, când reveni în sine. Totul era ca într-o ceață. O lăsară pur și simplu în zăpadă.
Să moară singură, adăugă Adrian.
Valentina își dădu seama că o păcălise. Probabil pusese ceva în ceai ca să adoarmă și să semneze. Închise ochii, pregătită pentru moarte.
Dar o fată văzuse totul. Trecând pe jos și zărind dubița oprită, crezuse că e o pană. Apoi văzu cum bărbații trăgeau ceva din mașină spre pădure. Ningea tare. De ce ar descărca ceva în astfel de condiții? Poate ascundeau ceva ilegal?
Notând numărul de înmatriculare, Elena așteptă. Când dubița plecă, se apropie și o găsi pe bătrână. Îi pipăi pulsul era vie, dar inconștientă. Sună imediat la poliție și soțului ei.
Când sosi bărbatul, o duseră la mașină. Pe drum, Valentina Popescu își reveni.
Unde sunt?
V-am găsit în zăpadă, spuse Elena. Vă amintiți cum ați ajuns acolo?
Da. Nepotul meu a pus ceva în ceai. M-a adormit, a semnat actele, apoi m-a aruncat.
Stați, vă dau cremă de frig, oferi fata.
Cu dumneavoastră mă simt mai în siguranță, zâmbi Valentina. Așa am fi dispărut.
După ce anunțară poliția, Elena o invită pe Valentina să stea la ei până se rezolvă.
Câteva săptămâni mai târziu, Valentina primi apartamentul înapoi. Adrian și complicul lui fură arestați pentru escrocherie. Primăvara, cum și plănuise, vându apartamentul și cumpără o casă la țară. Fără renovări, se apucă cu drag de grădinărit. Vara, o invita pe Elena și soțul ei la masă. Nu uita niciodată bunătatea acestei familii.
