Rodico, dar acolo e frig iarna! Încălzire la sobă, lemne de tăiat și cărat! Mamă, tu ești din sat, copilăria ta a fost așa. Bunica și bunicul au trăit toată viața la țară și n-au pățit nimic. Iar vara e frumusețe grădină, fructe de pădure, ciuperci de cules.
Gherghina abia începea să se obișnuiască cu viața de pensionară. Șaizeci de ani pe umeri, treizeci și cinci dintre ei contabilă la fabrică. Acum putea bea ceai liniștită dimineața, citi cărți și nu se grăbea nicăieri.
Primele luni de pensie le-a petrecut bucurându-se de liniște. Se trezea când voia, lua micul dejun fără grabă, se uita la emisiuni. Mergea la magazin când era liber, fără cozi. După patruzeci de ani de muncă, asta era adevărata fericire.
Fiica ei, Rodica, a sunat într-o sâmbătă dimineață:
Mamă, trebuie să vorbim. Serios.
Ce s-a întâmplat? s-a îngrijorat Gherghina. Cu Mădălina e totul bine?
Cu fetița e în regulă. Vin acasă și îți spun. Nu-ți face griji!
Și exact asta a făcut-o să se îngrijoreze și mai tare. Când copiii spun nu-ți face griji, înseamnă că trebuie să-ți faci.
Peste o oră, Rodica stătea în bucătărie, mângâindu-și burtica rotunjită. Treizeci și doi de ani, al doilea copil pe drum, și tot neînsurată cu acel Victor. Deși locuiau împreună de patru ani, fetița Mădălina creștea, dar actul de căsătorie părea să nu-i pese.
Mamă, avem o problemă cu chiria, a început Rodica, răsucind nerăbdătoare mânerul ceștii. Proprietara crește chiria. Abia reușim să plătim ce e acum, iar ea mai vrea încă o mie de lei.
Gherghina dădu din cap compătimitor. Știa că tinerilor le e greu. Victor lucra pe ici, pe colo azi hamal, mâine curier, poimâine paznic. Rodica în concediu de maternitate, iar în curând al doilea.
Ne-am gândit să ne mutăm undeva mai ieftin, a continuat ea, dar nimeni nu vrea să închirieze unei familii cu copil mic.
Și ce vreți să faceți? a întrebat mama, simțind că vine vreo capcană.
De asta am venit, Rodica se juca de nerăbdare cu marginea puloverului. Mamă, putem sta la tine? Temporar, bineînțeles. Până strângem niște bani, poate luăm un credit.
Gherghina se înăbuși cu ceaiul. În garsoniera aia mică abia avea loc, iar acum o familie întreagă cu un copil și încă unul pe drum.
Rodico, cum o să încapem toți aici? Doar am două camere mici.
Mamă, o să ne descurcăm. Important e să economisim. Acum dăm două mii pe chirie, înțelegi? Într-un an, douăzeci și patru de lei! Banii ăștia i-am putea strânge pentru avans.
Gherghina și-a imaginat scena: Victor în chiloti prin casă, vorbind la telefon cu gura plină. Mădălina plângând, jucării peste tot, desene la maxim. Rodica cu burta mare, pretenții și cereri de atenție.
Unde o să doarmă Mădălina? a încercat mama să găsească argumente.
În camera mare cu noi punem patul ei. Tu stai în cea mică. Nu-ți trebuie mult spațiu un televizor, un pat. E perfect!
Rodico, abia m-am pensionat, vreau puțină liniște. Am muncit patruzeci de ani, sunt obosită!
Fiica a oftat, de parcă mama spusese ceva absurd:
Mamă, și la ce-ți trebuie liniștea la șaizeci de ani? Ești sănătoasă. Alte bunici la vârsta ta au grijă de nepoți.
Sunase a reproș. De parcă alți buni erau folositori, iar ea egoistă.
Și apoi, a continuat Rodica, ai casa aia la țară. Frumoasă, bunica a ținut-o mereu în regulă. Poți să stai acolo. Aer curat, liniște, perfect pentru pensionari.
La țară? a repetat Gherghina, necrezându-și urechile.
Da. Casa e bună, solidă. Poți să faci o grădină, roșii. E sănătos, doctorii recomandă bătrânilor aer curat.
Gherghina a simțit un fior rece. Casa era la treizeci de kilometri de oraș, autobuzul mergea doar dimineața și seara.
Rodico, dar iarna e frig acolo. Sobă de lemne, trebuie să carți lemne.
Mamă, tu ești din sat, copilăria ta a fost așa. Bunica și bunicul au trăit toată viața la țară și n-au pățit nimic. Iar vara e frumusețe grădină, fructe de pădure, ciuperci de cules.
Vorbea de parcă îi oferea o vacanță la mare, nu exil într-o casă fără confort.
Dar dacă am nevoie de medic? Sau de farmacie? De cumpărături?
Mamă, nu o să mergi zilnic la doctor! O dată pe lună te duci și e suficient. Iar pentru mâncare poți cumpăra mult deodată, la congelator.
Rodico, și de prietenele mele? Vecinele cu care am stat toată viața?
Vorbiți la telefon. Sau vin ele la tine, faceți grătar. Distracție!
Gherghina asculta și nu-și venea să creadă! Fiica ei propunea serios să-și ex
