Mă mut. Cheile de la apartamentul tău le las sub preș a scris soțul.
Iarăși cu poveștile tale, Mariana! Cât mai poți? Fiecare leu contează, iar tu vrei un nou pardesiu. Pe cel vechi l-ai rupt de tot?
Radu, nu e rupt, e doar vechi! Are șapte ani. Șapte! Mă umblu în el ca o sperietoare. Toate de la muncă și-au schimbat garderoba de trei ori, numai eu par că am rămas din alt secol. Nu merit un singur nenorocit de pardesiu?
Ba da, merită, desigur că merită! Radu își ridică mâinile, iar fața i se strâmbă de iritare. Dar nu acum. Știi bine că am un proiect important, toți banii sunt investiți. Termin afacerea îți cumpăr chiar și o buncă de blană. Până atunci, mai așteaptă.
Am așteptat douăzeci de ani, Radu. Toată viața am așteptat. Mai întâi până ai terminat facultatea. Apoi până ne-am strâns de prima mașină. Apoi până am reușit să renovăm apartamentul ăsta, care a rămas de la părinții mei. Toată viața a existat ceva mai important decât mine.
Mariana a rămas uimită de propriile cuvinte. De obicei tăcea, înghitea supărarea și mergea la bucătărie să facă ceai ca să se calmeze. Dar azi ceva s-a rupt în ea. S-a adunat prea mult. Se uită obosită la soțul ei odată iubit, acum aproape străin, cu o față mereu nemulțumită și privirea stinsă.
Și iată că începe, a murmurat el, luând geaca de pe cuier. Concert la cerere. Gata, nu mai pot asculta asta. Am o întâlnire.
Ce întâlnire la nouă seara? a întrebat Mariana încet, deși știa deja răspunsul. Întâlnirile astea deveniseră prea frecvente în ultimele șase luni.
Afaceri, Mariana, afaceri! Nu toți stau până la șase în bibliotecă, respirând praf. Unii suntem oameni care muncesc ca alții să-și permită vise cu pardesii.
A trântit ușa atât de tare, că geamurile din dulapul vechi au zăngănit. Mariana a tresărit și a rămas în hol. Liniștea care a urmat a fost o tăcere groasă, ca un pâclă. S-a întors mecanic în bucătărie, a pus ceainicul. Îi tremurau mâinile. Nu de furie, ci de un gol dinlăuntru. Știa că nu era la nicio întâlnire. Știa că era altă femeie tânără, plină de viață, cu care lucra. Nu voia să creadă, dar gândurile o bântuiau ca niște muște enervante.
Telefonul din buzunarul halatului a vibrat. Poate se scuza, ca de obicei. Probabil va scrie ceva de genul Scuze, am fost nervos. Mariana a scos telefonul. Era mesaj de la Radu. Dar cuvintele erau total diferite.
Mă mut. Cheile de la apartamentul tău le las sub preș.
Doar o
