Maria, stai acasă. Chiar trebuie să te iau cu mine peste tot, doar pentru că suntem căsătoriți? bombănește Alexandru în fața oglinzii, aranjându-și părul într-o cămașă albă subțire de vară. Maria nici nu-l aude, preocupată să termine împachetatul pentru ieșirea la vila prietenilor. Ca o gospodină veritabilă, Maria ia totul în serios când vine vorba de astfel de escapade, însă azi atmosfera e diferită.
În hol, Maria îl vede pe Alexandru, surprinsă de ținuta lui.
Alex, de ce ești atât de dichisit? Să știi că nu am de gând să-ți scot petele de grătar de pe cămașă, ca să fie clar, zâmbește și clatină din cap. Ia pungile cu mâncare, sunt gata. Eu mă schimb rapid și pornim.
Alexandru privește la cele două sacoșe pline pe care Maria i le întinde.
Ce-i asta? întreabă vizibil nedumerit, acceptând pungile fără tragere de inimă.
Alex, haide! Tot la vila mergem. Iar Lenuța, cât mi-e de dragă, nu gătește cine știe ce. Eu am pregătit tot ce trebuie: cartofi noi, salate, plăcintă cu pui… Dacă vrea Andrei, poate încerca ce face nevastă-sa, dar să nu-mi ceri mie ambulanță mai târziu, adaugă Maria cu o urmă de ironie.
Alexandru se încruntă și mai tare.
Maria, uite care-i treaba. Mai bine rămâi azi pe-acasă, gătește ceva mai dietetic, și poate ieși puțin la alergat prin parc, că ți s-au mai rotunjit șoldurile de când lucrezi numai la calculator. Eu trag o fugă scurtă la Viorel, să-l ajut cu grătarul și mă întorc.
Stai puțin, deci vrei să te duci singur? întreabă Maria, în timp ce Alexandru oftează apăsat.
N-am vrut să-ți spun… Ești mereu cu treabă, abia apucăm să vorbim. S-au despărțit! Viorel a vrut altceva, are pe altcineva. Eu n-aș fi mers, dar mă roagă să-l ajut cu grătarul. Știi că nimeni nu-l face ca mine.
Alexandru surâde mândru și împinge sacoșele deoparte.
Maria e șocată. Cu Lenuța era prietenă bună, dar grijile din ultima perioadă i-au mâncat timpul: apartamentul moștenit înainte de căsătorie și chiriașii care i-au lăsat mizerie și au dispărut fără să anunțe. Acum se gândește serios să vândă apartamentul…
De prea multă vreme nu mai apucase să stea de vorbă liniștit cu prietenii, iar vestea că familia perfectă a Lenuței s-a destrămat brusc o surprinde.
Nu-mi vine să cred… Ai găsit vreo pițipoancă să dea tonul pe-acolo, și de-asta nu mă iei? întreabă Maria ironic.
Perfect normală, ca oricare dintre noi. Oricum, mai bine stai acasă, iepurașule. Tu și Lenuța o să aveți ce bârfi pe urmă, chicotește Alexandru.
Dar Maria simte că trebuie să meargă. Poate pentru solidaritate feminină, poate doar din curiozitate, așa că îl convinge cu greu pe Alexandru s-o ia cu el.
***
Pe drumul spre vila prietenilor, Alexandru tace jumătate de drum, bombănind la trafic și la șoferii neinspirați.
Maria ține legătura cu agentul imobiliar pentru vânzarea apartamentului.
Merge treaba fără mine? aruncă Alexandru, cu ochiul pe telefonul soției.
Dacă te referi la apartament niciun progres. Unii îl vor imediat după semnarea avansului, alții vor mobilă nouă și renovare, tu știi cum e…
Bani pentru renovare găsim, răspunde Alexandru.
Alex, eu aș vrea să mergem la mare. Crezi că apucăm?
Ori renovare, ori mare, Maria! Plus, trebuie să lucrez. Ce vacanță? ignoră el.
Maria povestește că vecina a cerut să-i dea apartamentul fiicei sale, dar când aude, Alexandru respinge ideea.
Să-l dai în chirie? Nici gând! Oricum nu-ți vor plăti banii! Mai bine renovăm, îl vindem și eu mă ocup ce facem cu banii! Tu ești prea moale, o să ne lase pe nimic…
“Al nostru?” îl întrebă Maria.
Da, suntem o familie, totul împreună, răspunde el sigur pe sine.
La vilă, gazdele deja îi așteptau. Viorel Atanasiu, exuberant, îi întâmpină:
Ce v-a luat atât, măi? râde Viorel.
Cât timp bărbații schimbă o strângere de mâini, Maria se uită mirată la Viorel: cu tricou modern, jeanși rupți, de nerecunoscut față de perioada când era cu Lenuța.
Măria, ai rămas stană la poartă? Viorel o îmbrățișează prietenește.
Salut, Viorele. Trafic, ca de obicei. În portbagaj e mâncarea pentru picnic.
Lasă, am comandat totul de la restaurant, relaxează-te! o cheamă Viorel în curte.
Sacoșele rămân uitate în portbagaj. În foișor se aude deja râsul clar al unor tinere. Maria o zărește pe noua iubită a lui Viorel o blondă care, alături de o prietenă, tocmai revin de la piscină, râzând zgomotos.
Temerile Mariei se adeveresc: Viorel a schimbat Lenuța pe o domnișoară plină de silicoane, buze injectate, unghii lungi și părul lung, artificial. Maria, care nu s-a considerat niciodată top-model, dar nici chiar urâtă…
Alexandru și Maria se așază la marginea mesei, reținuți.
Alexandru imediat sare să fie galant cu Anca și Daria, ignorând-o total pe Maria, lucru care o înțeapă.
Pe masă, nimic impresionant două pizza și fast-food. Lenuța ar fi înlemnit văzând ce-i oferă noua lui domnișoară! gândește Maria, dar tace.
Hai să ne cunoaștem: asta e Măria, soția lui Alex. Freelanceră, adică fără slujbă, zice Viorel cu un rânjet care o ofensează pe Maria. Iar asta-i regina inimii mele, iubita Anca și prietena ei, Daria.
Pe Alexandru nu îl mai prezintă. Detaliu pe care Maria nu-l uită.
Anca e cosmeticiană, adaugă Viorel mândru.
Nu-i ca Lenuța, vânzătoare, gândește Maria în sinea ei.
Sunt cosmeticiană și make-up artist. Pot să vă fac reducere, dacă doriți, se vâră Anca.
Maria se simte stingheră în compania tinerelor îmbrăcate sumar.
Alexandru își suflecă mânecile albe și se apucă să frige mici la grătar, Maria rămâne la masă.
Mărie, vorbește și tu, nu mai fi mută, o încurajează Viorel. Daria e coafeză, poate-i face o freză nouă lui Alex, nu perciunul ăsta bătrânicios.
Daria propune deja, chicotește Anca. Merge orice pe așa client frumos.
Anca, hai la piscină cât se face grătarul, îi zice Daria.
Se întorc amândouă cu surâs arogant către Maria.
Nu, mulțumesc. Viorel, păcat că nu ai anunțat. Nu veneam, dacă știam ce gazde ai. Pe vremea Lenuței…
Las-o-ncolo de țărancă, intervine Viorel. Fetele nu-ți vor răul, tu ești acidă!
Nu-mi vor răul? Anca zice că-s urâtă și că am nevoie de reducere la cosmetizare, iar Daria se dă la bărbată-miu! Să știți, Alex n-ar da bani pe salon, că îl tunde vecina gratis și îi place! răbufnește Maria, și fuge înspre grătar.
Alexandru salivează la vederea fetelor, când observă conflicul.
Alexandru, du-mă acasă! îi cere Maria.
Acum ce e? Era liniște…
Cu Lenuța era familie, acum e parodie! Ce-s păpușile astea?
Du-o acasă, că e obosită! strigă Viorel, fugind cu fetele la piscină.
Alexandru o ia pe Maria de braț, șuierând:
Începi să nu mai știi să te porți. Du-te la plimbare cu vecinele prin parc, la mama, la copii! Eu ți chem un taxi!
Maria se înroșește. Râsetele fetelor o irită total. Alexandru continuă:
Nu pot și eu să mă relaxez, fără bombănelile tale? Am ajuns să nu ne mai suportăm, ești o baba acră!
Dacă îți trebuie tinere, ca lui Viorel… De ce n-ai spus că le cunoști?
N-am zis… Da, i-am întâlnit cu o săptămână în urmă la cafenea, și ce?
Maria îl stropește pe soț cu restul de marinadă din castron. Cămașa albă e compromisă.
Iese rapid din curte, se îndreaptă spre stația de microbuz a satului de vacanță, clocotind de nervi. Acum pricepe de ce Alexandru n-a vrut s-o ia.
Între timp, Maria o sună pe Lenuța să-i spună cât de jos a ajuns Viorel.
Ce vrei?! țipă Lenuța la telefon.
Lenule, sunt eu, Maria…
Nu vreau să vorbesc, nici cu tine, nici cu Alexandru! A adus-o pe blonda aceea falsă lui Viorel! Și el a lăsat tot pentru ea. Datorită bărbatului tău! I-ai adus nenorocul în casă!
Maria înghite în sec. Lenuța îi explică cum Alexandru i-a prezentat lui Viorel o amică, care i-a dat lumea peste cap. Așa a pornit tot.
După discuție, cele două se împacă, dar răni rămân.
Maria știe că soțul o ascunde lucruri și nu mai poate trece peste.
***
Ajunsă la mama în comuna de la marginea orașului, Maria răsuflă ușurată. Băieții, ca în fiecare vară, se joacă pe uliță.
Mărie, s-a întâmplat ceva? o întreabă bătrâna Zinaida, fără să se aștepte s-o vadă la ora aceea.
Nu, mamă, m-am săturat de nervi. Vara trece, vreau să stau și eu cu copiii.
Da Alexandru lucrează, tu ai timp…
Înseamnă că pot și eu pleca, ca el!
Zinaida o servește cu ceai, și Maria îi povestește aventurile de la vilă.
Alexandru își plimbă frumusețile pe la localuri, iar noi stăm închiși ca niște papanași! O să plec cu copiii la mare, banii strânși pentru renovare îi folosim altfel.
Zinaida o sprijină, dar o roagă să nu ia decizii negândite de dragul copiilor.
Băieții intră în casă:
Mamă, ce cauți aici?
Am venit să vă iau.
Acasă?
Plecăm la mare la mătușa Lena! Maria își strânge copiii la piept.
Experiența de la vila lui Viorel îi deschide ochii. E clar, și la ei a început criza aceea urâtă ce lovește multe căsnicii.
Maria muncea de acasă, creștea singură copiii, și nu-și dăduse seama când relația cu Alexandru s-a răcit atât. Ea îl consulta pe el în orice, în timp ce el dădea ordin, nu opinie. Astăzi a mințit-o pe față, și deja îi era teamă: va ajunge și Alexandru, ca Viorel, s-o lase fără nimic?
Hotărâtă, Maria îi scrie vecinei să primească chiriașii. A doua zi primește și banii.
***
După veselul grătar, Alexandru rămâne peste noapte la mama lui, încercând să-și pună gândurile în ordine. Nici nu găsește cuvinte pentru ce s-a întâmplat.
Of, Maria, mi-ai stricat tot! bombănește el, încercând în zadar să-și curețe cămașa de pete.
Sună la nesfârșit, dar Maria nu răspunde.
Trei zile mai târziu se întoarce acasă, dar apartamentul e gol. Frigiderul și rafturile goale, și nici urmă de familie. Panicat, încearcă să dea de nevastă.
Alo, tata? Mama nu-i sună Ilie, fiul lui cel mare, pe telefonul mamei.
Ilie… Unde e mama? Unde sunteți?
La mare, la mătușa Lena. Mama e la baie, nu poate vorbi.
Și când veniți acasă?
Nu știm, mama a luat liber. Eu trebuie să mă joc, pa! răspunde băiatul vesel.
Pa… mormăie morocănos Alexandru.
***
Săptămâna la mare trece din zbor. Maria și copiii revin cu fața bronzată și multă energie. Alexandru îi așteaptă nervos.
Nemulțumirea lui e mai mult decât gelozie sau că Maria a cheltuit banii strânși pe altceva… E și altceva, mult mai greu de iertat.
Maria nici nu-l salută. Se apucă să despacheteze.
Băieții înhață repede plăcintele primite de la bunica cu asta trăise Alexandru în lipsa lor. Când copiii fug în cameră, acesta o urmărește pe Maria:
Nu ai nimic de spus?
Despre ce?
El clocotește deja de furie.
Banii de renovare i-ai cheltuit pe vacanță!
Renovarea la apartamentul meu. Îți reamintesc: ai dat 500 de lei pe lângă ai mei 5.000. Deci…
Nu întoarce spatele! Nu sunt copilul tău!
Cu apartamentul? insistă el.
L-am dat în chirie, la cererea vecinei pentru copiii ei. Gata discuția.
Maria îl privește pentru prima dată calmă, decisă.
Vede că Alexandru a slăbit, e tras la față.
Trebuia să-l vindem, nu să-l dai în chirie! Renovarea era prioritară! Am tăcut când ai plecat la mare, dar asta nu pot trece!
Ai zis bine: să nu trebuie să te iau peste tot doar pentru că suntem căsătoriți.
Vorba lui Alexandru îi lovește orgoliul.
Și nici să te raportez la fiecare decizie. Apartamentul e al meu!
Nu! Îl împărțim pe jumătate! Sunt soțul tău, am drepturi.
Alexandru se străduie să nu țipe, dar e pe punct de explozie.
Adevărul? Îi e ciudă și de apartamentul ei.
Nu își poate imagina că Maria chiar ar putea să-l lase așa. Ei s-au luat de tineri, au două fete. Și el s-a simțit mereu mulțumit.
Însă să apeleze la sentimentele vechi acum nu-i mai iese. Chiar dacă flacăra s-a stins, divorțul încă nu-i pare real.
Împărțim totul legal, dar fără apartamentul meu dinainte de nuntă. O vând după divorț.
Ce divorț? Nu sunt de acord! Copiii mei! urlă Alexandru.
Ți-ai adus aminte de copii? Ai motive destule. Controlezi, minți, iar doamnele astea pot să-ți gătească ele de acum. Eu vreau libertatea mea. M-am săturat. Vreau și eu noutate, ca Viorel! încheie Maria. Și își depune actele pentru divorț.
***
Dar până la final, trebuie să împartă același acoperiș.
Maria trimite băieții la bunica, nu mai gătește nimic acasă. Se ține de dietă, așa cum îi spunea Alexandru ironic.
El ciocăne de câteva ori în frigider și pricepe rapid: Maria nu glumește. Mănâncă la cantină, dar, zgârcit cum e, simte cum îi trec banii printre degete.
Două nopți doarme demonstrativ pe balcon, pe salteaua copiilor. Odată cu ploaia și frigul, cedează și încearcă să stea pe la mama lui, care nu-l prea primește cu drag după ce a dat peste cap familia.
Dă vina pe Maria, spunându-i mamei că nu mai vrea să fie cu o femeie care a fugit la mare. Cu Maria în casă, însă îi vine uneori să râdă văzându-l zgribulit și posomorât în bucătărie sau în hol.
După o săptămână de nefericire și supărare pe colegii de apartament, Alexandru pleacă la mama lui, trăgând nervos trollerul după el.
***
După două săptămâni, Sasa îi scrie Dariei deja se simte liber. Maria nu-l mai ține, copiii sunt la bunica, ce să-l împiedice să înceapă ceva cu Daria? Dar răspunsul rece nu mai lasă loc de interpretare:
Sasa, a fost amuzant o dată și ajunge. Nu ți-am promis nimic.
Daria ține bine minte cât e de chitră Alexandru, care nu i-a cumpărat nici măcar o floare.
Dar nu vrei să ne mai vedem? Măcar tunsul rămâne valabil? încearcă băiatul să dreagă, cu un zâmbet.
Nu, mi s-au schimbat planurile. Hai, rămâi la vecina ta, că acolo-ți place.
Daria nu revine, nu-l invită la ea, orice ar spune Alexandru. Plus că Maria i-a spus ceva ce i-a tăiat orice chef.
Sfârșit.
