Femeia mea a învinuit soţia fiului de a strica toate sărbătorile, spuse mama lui Andrei, cu glas ca o ecou ce se pierde în vântul de la MalulUniversului.
Mărioara vrea să ne întâlnim mâine la un restaurant sau la o cafenea, anunță Andrei prin videoconferință, ochii lui strălucind ca niște faruri de tramvai în noaptea de vară.
Bine, dar lasăte pe Mărioara să aleagă singură locul, ca să nu schimbăm din nou planul în timp ce comandăm, murmură Vasilica, cu răbdare de piatră de margine a Bulevardului Unirii.
Am găsit deja, nu te îngrijora. În cartier a deschis o nouă taverna, mâine o vom încerca, răspunde Andrei, cu o voce lină ca apa în iazul de la Văcărești.
Nouă Bine, trimite-mi adresa și spunemi la ce oră să venim cu tatăl, răspunde Vasilica, ca o pasăre ce-și caută cuibul.
Contat, am trimis, încheie el și închide firul, lăsând ecoul să se risipească în liniștea din camera de lângă fereastră.
Câteva clipe mai târziu, Vasilica primește mesajul cu adresa și ora. Are două norăși și un ginere, toate legăturile dintre ele sunt ca firele de lână de la un covor; doar Mărioara stă pe firul rupt.
Vasilica nu se amestecă în viaţa miresei, dimpotrivă, încearcă să se retragă în umbra unui tei, să vorbească mai puțin. Dificultatea e că tânăra nu ştie cum să stea la masă și nu cunoaşte niciun gest de curtoazie.
Câteva luni în urmă, familia sa adunat la un restaurant și, în loc de râsete și poveşti, au ascultat capriciile Mărioarei.
Mâncarea nu-mi place, se plângea ea, ștecherul nu mia zâmbit și meniul e sărăcăcios. Din cauza ultimei plângeri, au trebuit să schimbe de douăori locul, ca un nor ce se mută dintrun cer în altul.
Dar și atunci a găsit ceva de criticat. A cerut o salată fără ceapă.
Salata dumneavoastră, cum aţi cerut, fără ceapă, spuse ospătarul, punând farfuria în faţa ei.
Ce e aia pe salată? întrebă Mărioara, arătând cu unghiul unghiului manichiurii spre o măciucă de mărar.
Este doar o măciucă de mărar pentru decor, răspunse el, cu un zâmbet pierdut în ceaţa dimineții.
Eu am cerut să nu pună mărar în salată? oftă ea, buzele înguste ca o fereastră de sticlă.
Dacă doriţi, îl voi scoate; în salată nu există mărar, propuse el, cu o încredere care părea că plutește deasupra mesei.
Scoateţi întreaga salată, mia stricat pofta Aduceţi-mi un shake de lapte, porunci Mărioara, întorcânduse spre fereastră ca un nor de fum.
Toate capriciile ei sau împlinit, iar servitorii nu au ridicat un deget. Atmosfera serii sa întunecat precum o furtună de vară peste Delta Dunării.
Mărioara stătea cu buzele umflate, cu ochii de fân, în timp ce ceilalţi mâncau și vorbeau, iar ieşirea din acea cafenea se transforma întro povară grea ca o piatră de marmură.
Nici la întrunirile de familie nu scăpau de năzdrăvănii. Capriciului ei îi dădea gust amar fiecărui festin.
Chiar și la înmormântarea mătușii lui Andrei, Mărioara a făcut scandal.
Cine a făcut aceste clătite? Par ca niște spumă! strigă ea, ca o pasăre ce bate din aripi în miez de noapte.
Nu trebuie să țipi, doar nu le mânca, încercă Vasilica să o liniștească, simțind priviri pătrunzătoare ca săgeţi de îngheț.
Ce să mănânc atunci? Eu îi gătesc câinelui meu, de ce nu? Băutura şi sucul sunt și ele ieftine, protestă Mărioara, cu o faţă dezgustată ca o roată de cauciuc uzată.
Suntem aici să-l comemorăm, nu să mâncăm, așa că te rog să arăţi respect, șoptit Vasilica, cu vocea unui ecou în biserică.
Exact! Ne-au chemat să comemorăm, dar nu există nimic de comemorat! mormăiţi Mărioara, cu tristeţe în glas.
Se părea că situaţia neplăcută sa terminat, dar nu era decât un vis ce se clatină în vânt.
Mai târziu, Vasilica a primit telefoane de la rude, care povesteau cum soţia lui Andrei se plângea de mâncare la ei acasă.
Mărioara sa rușinat și a jurat să nu mai aducă niciodată pe mireasa ei la evenimente similare.
Se apropia ziua de naștere a Vasilicăi, iar Mărioara cu soțul ei plănuiau să vină la masa de sărbătoare. Conștientă de acest lucru, Vasilica anunță pe toţi că nu se simte bine și amână petrecerea pe un timp nedefinit.
Ştia că Andrei, la sfârșitul lunii, trebuia să plece în delegație pentru câteva zile. Aşa era planul pe care o aştepta.
Vasilica a pus la cale un plan iscusit, ca o pânză de păianjen, să sărbătorească ziua de naștere fără Mărioara. Când Andrei a sunat mama lui din alt oraș, ea a trimis invitaţii la copiii rămași.
Mărioara, neinvitată, nu a aflat de sărbătoare. Ziua de naștere a Vasilicăi sa desfășurat în bucurie, fără oaspeţi nemulțumiţi. Nu a trebuit să se asculte de critici privind mâncarea sau băuturile. Pentru prima dată în doi ani, mama a reușit să se odihnească alături de copii, ca întrun tablou de lumină.
Dar fericirea a avut un preţ: în ziua următoare, un invitat a postat fotografii de la petrecere în rețelele sociale, iar Mărioara le-a văzut.
Ală, Vasilică, aţi sărbătorit? întrebă ea cu voce tremurată.
Da, am întârziat câteva săptămâni, dar a fost așa, răspunse Vasilica, fără să se apere.
De ce nu am fost invitată?
Andrei a plecat în delegație, iar singură ţiar fi fost plictisitor
Întotdeauna îmi este plăcut să stau cu voi, numi era teamă să fiu lăsată să singură. De ce nu aţi aşteptat întoarcerea lui Andrei? întrebă Mărioara, cu suspiciune.
De ce, de ce Pentru că soţia lui strică toate sărbătorile cu faţa ei acrişă! răspunse Vasilica, cu un glas plin de răzbunare, apoi se căi în cuvinte.
Ce? Eu strică? Credeam că eţi o femeie bună, iar eu sunt o şarpe, suspină Mărioara și închise firul.
Câteva ore mai târziu, Andrei sună la mamă și începe să o critice.
De ce o tratezi aşa pe soţia mea? Ce am făcut noi săţi fim rău? îl întreba el, cu ochii plini de furie.
Nu miaţi făcut nimic, dar Mărioara tot strică sărbătorile, iar tu nu poţi să o opreşti, răspunse Vasilica, dezvăluind toate cărţile.
Cum strică ele? întrebă Andrei, uimit.
Prin capricii şi nemulţumiri. Nu poţi să mergi la restaurant cu ea, nici să stai acasă la masă. Mereu se plânge și nu este mulţumită, spuse Vasilica, cu glasul tremurând ca o frunză în vânt.
Ea e doar sinceră şi directă, spre deosebire de tine. Şi tu ai fost ca o mamă pentru ea, răspunse Andrei.
Directitatea şi lipsa de curtoazie nu sunt acelaşi lucru. Dacă vrea să fie ca o fiică, să se poarte corespunzător, nu ca o copilă capricioasă! strigă Vasilica.
Bine, mă voi îngriji de ea şi îi voi explica cum să se poarte. Dar promite să o inviţi la sărbători, ceru Andrei, cu voce încetinită.
Bine, dar sub responsabilitatea ta. Vom verifica la următoarea masă, răspunse Vasilica, cu inima strânsă.
Desigur, Mărioara nu sa schimbat. Încerca să fie cumpătată, dar eșua în fiecare clipă. Vasilica nu avea altă cale decât să închidă ochii și să ignore gesturile ei. Nu mai voia să se certe cu Andrei, așa că a ales mai puţin rău şi a lăsat visul să curgă ca un râu fără mal.
