Jurnal personal, 12 iunie
Astăzi am avut încă un moment în care nu m-am putut abține și i-am spus soacrei mele, direct: Mamă, fiul dumneavoastră e bărbat în toată firea! Serios, nu mai puteam. Mereu îl întreabă, chiar și la 30 de ani, cu ce chiloți e îmbrăcat, ce a mâncat, dacă și-a pus fesul pe cap După atâția ani, încă simte nevoia s-o controleze în tot ceea ce face. Și, între noi fie vorba, nici nu mă prea are la suflet; mereu mă privește de sus, ca pe cineva care a furat băiatul mamei.
Mă face să mă minunez cât de mult își controlează fiul. Parcă nu acceptă că e adult. Pe mine lucrul ăsta mă epuizează. Îmi amintesc că soțul meu a vrut să-și schimbe locul de muncă ei nu i-a plăcut și gata, s-a dus. De parcă el trăiește doar după bunul ei plac! Oricum, când caută un alt serviciu, mama lui imediat îi dă bani. E femeie cu stare, nu pot să neg, dar eu nu vreau să trăiesc cu un bărbat sănătos pe banii altei persoane!
Într-o zi urma să mergem la o nuntă. Soțul și-a cumpărat un costum nou, la un preț rezonabil, de la magazinele din centru. Când l-a văzut soacra, a făcut scandal că nu este unul de firmă. Ce credeți? A scos portofelul cu lei și i-a dat să-și ia altul, mai de soi!
De curând, ne-a dăruit un apartament, dar l-a trecut pe numele ei, firește. Cică e generozitate. Nu m-ar deranja, dar nu pot să aleg nici măcar capacul de la toaletă, că vine și dictează totul: mobila, draperiile, covoarele… Cum să mă simt eu aici ca acasă?
Pe de o parte, ar trebui să-i fim recunoscători, nu? Totuși, parcă vrea să ne arate mereu cine ține frâiele și cine e șefa familiei. Face totul pentru băiatul ei, iar lui, sincer, cred că-i place; nu ridică niciodată glasul să-i spună măcar o vorbă de împotrivire.
Acum câteva săptămâni, mama mea din sat a venit să ne viziteze. Ca orice mamă, voia să stea la mine, să fie aproape. Când a văzut-o soțul meu, parcă i s-a stins zâmbetul și mi-a spus: Hai să-i dăm mamei tale o cană cu ceai, apoi o ducem cu taxiul la mătușa. Ulterior am aflat că soacra i-a spus să nu o lase pe mama la noi, că cică m-ar influența prost.
Dar mama a venit la mine, nu la rude, și normal ar fi să rămână la fiica ei! Atunci, am strâns hainele, am făcut bagajele și am plecat împreună cu mama. Nu regret deloc! Pentru prima dată, am simțit că nu mă mai plec în fața nimănui.
Am învățat ceva: nu-ți lega viața de un băiat de mămică! Nu ai ce câștiga, doar sufletul tău îl pierzi.
