Victor a adus-o pe Doina săși cunoască părinții. Dacă nu le voi place, mă tem, spuse Doina, în timp ce pășeau pe curtea casei bunicilor. Imposibil! Tu ești cea mai bună, o încurajă Victor și deschise ușa de la intrare. În hol îi aşteaptă mama lui Victor, Maria Vasile. Mămico, aceasta e Doina! o prezentă fiul. – Aștepți să-ţi arăţi mireasa, întrebă Maria, privind-o pe Doina cu un glas uşor nerăbdător. Ai, e chiar ea! zâmbi larg Victor. Ciudat, murmură soacra, dar a fost doar începutul zilei în care Doina a cunoscut familia lui Victor, zi pe care nu o va uita nicicând.
Doina sa îndrăgostit de Victor din prima clipă. Băiatul înalt, șaten, cu ochi albaștri ca cerul, ia cucerit inima prin calmul, raţiunea şi bunătatea lui. Deşi exista o diferență de zece ani între ei, Victor avea deja o căsătorie în trecut și o fetiță, totuși Doina a acceptat cu bucurie să devină soţia lui.
În acea zi, mama lui Victor, Maria Vasile, se uită la Doina cu o grimă și întrebă fiul:
Ai, trebuia să ne arăţi mireasa.
Așa e, este Doina! exclamă Victor. Încântaţivă, este Doina!
Înţeleg, murmură Maria, retrăgânduse în camera ei. Credeam că ai angajat o ajutoare pentru gospodărie.
Doina, puţin confuză, îl privi pe Victor.
Nu te lua în serios, o linişti Victor, mama doar nu ştie să glumească.
Seara întreagă, Maria, prefăcânduse că nu observă pe Doina, povestea fiului său despre fosta lui soție, Mărgărita, o adevărată înţeleaptă și frumoasă:
Mărgărita îți sună des, întreabă despre sănătatea noastră cu tatăl. Sa întors recent cu un cozonac. Nu am mâncat așa ceva de mult! zicea Maria, închisă în propriul său colț de amărăciune. Mărgărita era mereu o bucătară desăvârșită.
Doina e și ea o gospodină de excepție, zâmbea Victor, îmbrăţiindui mireasa.
Serios? răspunse Maria cu o notă de dispreţ. Unde veţi locui? Știţi, am transformat camera lui Victor și a Roxanei în vestiarul meu.
Nu-ţi face griji, Doina are apartament, răspunde Victor, pregătinduse să plece.
Victor, cred că nu am plăcut părinţilor tăi! oftă Doina când au ieșit din casă.
Exagerezi. Roxana e doar fiica unui vechi prieten al tatălui meu, Leonid. Am fost căsătoriţi de tinereţe, apoi neam despărțit când a venit Svetlana. Roxana nu se interesează de nimic în afară de magazine și petreceri. Credeam că nevom separa amiabil și că îmi va lăsa fiica în grija mea, dar am greșit. îşi explică Victor, cu un ton melancolic.
De ce îi place așa de mult mamei tale? întrebă Doina.
Pentru că Roxana a fost o opţiune convenabilă. Părinţii noştri sunt parteneri de afaceri, iar eu nu mă tem sămi arăt dragostea faţă de tine. răspunse Victor.
Pe măsură ce zilele treceau, Maria nu mai ascundea, ci striga la Doina că nu ştie să gătească, că nu arată bine lângă fiul ei și că cheltuie toţi banii lui Victor pe sine. Întro seară, Victor izbucni:
Mămico! Dacă mai spui așa ceva despre Doina, nu mai vorbim! Dacă nu te opreşti, îi spun și tatălui! Doina e cea mai frumoasă şi o iubesc!
De atunci, Maria încetase să-i critice pe Doina, dar îşi continua să lăudeze pe Mărgărita. Între timp, Mărgărita, care nici nu mai sună pe Victor, îl sună brusc:
Victor, nu mai vorbeşti cu Svetlana! Hai să ieşim toţi la un weekend?
Tu nu mă lași să văd copilul! exclamă Victor. Voi lua fiica cu mine, fără tine!
Eu sunt mama! Cum aș putea săo las? protestă Mărgărita.
O săi dea tatăl! răspunde Victor.
Dar tu ai o altă soţie! adaugă ea, zâmbind sarcastic.
Doina e o persoană minunată, bună şi grijulie. Sunt sigur că se va ocupa de Svetlana la fel de bine ca tine! spuse Victor, ridicând receptorul.
Câteva zile mai târziu, Doina se uită la o fetiță cu bucle portocalii şi ochi albaştri, asemănătoare cu ai tatălui. Era Svetlana, mica fiică a lui Victor. Doina, cu bucurie, îi propuse:
Hai să bem ceai! Îmi place să te cunosc.
Svetla se furișă, timidă, dar curând începu să se joace normal. Mărgărita începu să aducă tot mai des fetiţa la Victor. Întro zi, când nu era acasă, Svetla îi spuse Doinei:
Mami nu vrea să vorbim.
De ce? întrebă Doina.
Când mă întorc la ea, mă trimite în camera ei și îmi spune să nu o deranjez. Nu se joacă cu mine. Pot să rămân cu voi? imploră fetiţa.
Aş vrea tare mult, Svetlă, dar mama ta probabil nu va fi de acord. răspunde Doina cu voce tremurată.
De ce? Nu contez eu pentru ea! strigă Svetla.
Nu spune așa, mami te iubeşte! Doar e ocupată. încearcă Doina să o liniștească.
Victor îşi făcu planuri să îşi recupereze fiica, dar Roxana îl împiedică. Încă nu reuşea să convingă pe Mărgărita să-i dea copilul. Când Doina aflată însă că e însărcinată, fericirea lor era fără margini. Dar bucuria se risipi când Mărgărita aduse din nou pe Svetla la casă, iar fetiţa refuză să rămână cu tatăl.
Ai trădat fiica ta, îndrăznind să ai încă un copil! exclama Mărgărita, ieşind furioasă din apartament.
Svetlă, draga mea, ce sa întâmplat? De ce te-ai supărat? încercă Doina.
Nu mai vreau să fiu cu voi! strigă Svetla, smulgândui de mână ceasul Doinei. Acum aveţi alţii!.
Doina şi Victor o aşezară pe Svetla în braţe, încercând să o convingă că vor fi mereu alături de ea. Fetiţa se liniști, dar rămâne precaută. Când sa născut micuţul Denis, Mărgărita, fără să fie invitată, plecă în concediu, lăsândui pe Victor şi Doina să se descurce singuri.
Faci asta în mod intenţionat! Ştii că Doina este ocupată cu bebeluşul! Eu sunt la serviciu! Cine va avea grijă de Svetlă? se plânse Victor.
Nu ştiu, dragă, răspunse Mărgărita la telefon. Dacă vrei fetiţa, de ce ai adus încă un copil?
Bine, începu să vorbească, dar sunetul a fost întrerupt de tonuri de așteptare.
Nu-ţi face griji, iubitul meu, mângâie Doina pe umărul lui, totul e în regulă, Svetla va fi cu noi și mă va ajuta. spuse cu un zâmbet.
Surprinzător, Svetla începu să se îngrijească de fratele ei. Ajuta pe Doina să bage scutecul, îl legă uşor în leagăn și, când Denis adormea, stăteau la ceai şi vorbeam ca două prietene. Când Mărgărita se întoarse, Doina îşi luă la revedere fetiţa cu lacrimi în ochi.
Se apropia Crăciunul. Maria Vasile îi invită pe Victor şi familia să sărbătorească la părinţi. Doina simţi că ceva nu e în regulă, dar Victor o linişti: totul va fi bine.
Cred că mama nu va strica sărbătoarea. Tatăl meu nu va permite să se întâmple nimic rău şi, în plus, vei scăpa de treburi casnice. Buni şi bunici vor fi ajutorul nostru! spuse Victor.
Rudele îl respectau pe Victor, chiar dacă era uneori sever, dar avea o barbă căruntă care trăda umorul şi bunăvoinţa. Totuşi, Maria găsi încă un mod să-l ofenseze pe Doina, invitând pe Mărgărita. În mijlocul unei Doine obosite, Mărgărita strălucea în rochie de modă, cu coafură și machiaj impecabil, iar Maria o admira fără încetare.
Bunica nuși făcea griji pentru nepoţi. Doina se baza pe Victor, pe tatăl său și pe Svetla, pe care tot mai puţin o observau. Când Victor, tatăl şi fostul socru se retrăseră pentru discuţii de bărbaţi, Maria se lăuda cu Mărgărita, amintind de tinereţea lor și de aventurile comune. Râsetele ei treziră pe Denis, care începu să plângă.
Doina! Cei înseamnă asta? De ce plânge copilul? Nu poţi să-l linişteşti? Roxana nu a avut niciodată aşa ceva! strigă Maria, iritată.
Doina, cu lacrimi, fugise în camera unde dormea micuţul. În fundal se auzea vocea furioasă a soacrei.
Eşti o nenorocită, bunico! exclama Svetla, iar camera se umplu de tăcere.
Ce ai spus? întrebă Maria cu ochii mici.
Am zis că eşti rea! Şi tu, mamă, eşti la fel! Tu numai te gândeşti la cumpărături! Nu ştii săte descurci! Bătrânul plăteşte tot, iar tu nu faci altceva decât săl cheltuie! Doana Doana ar fi trebuit să fii mama mea! plânse Svetla, ieşind în grabă, împingândule pe bărbaţi din prag.
Doina îl îmbrăcă pe Denis adormit. Nu voia să rămână în acea casă. Dintro dată, micuţele mâini o strânseră:
Doina, pot săte iau cu mine?
Svetlă dragă, dar cine neva permite? răspunse Doina, strângândo la piept, ochii i se umplură de lacrimi.
Nimeni nuţi va interzice! rosti socrul la uşă. Svetlă, poţi merge cu Doina dacă ea este de acord.
Mulţumesc, tată! intră Victor în încăpere. Şi eu poate voi pleca puţin.
Victor, zâmbind, împinge cu bucurie săniuţa pe străzile înzăpezite, iar în spatele lui alergau, fericite, fetele lui preferate.
