„Mamă, rămâi cu noi“: cum vizita soacrei a schimbat totul
Raisa Sergheevna a sosit în vizită la fiica și tatăl copilului ei.
— Bunica a venit! — a strigat bucuros nepotul de cinci ani, Andrei, imediat ce ea a trecut pragul.
În hol au apărut și fiica cu soțul ei. Au stat la masă, au povestit, au zâmbit, totul părea normal, ca la orice familie. Spre seară, Raisa Sergheevna s-a retras în camera pe care i-a pregătit-o fiica ei să se odihnească puțin. După câteva ore, simțind sete, s-a dus în bucătărie.
Apropiindu-se de ușă, Raisa a auzit bruma vorbind pe tatăl copilului. Vorbea încet, dar ascuțit cu băiețelul, iar ce a auzit a dat-o direct peste cap.
Raisa nu s-a amestecat niciodată în viața altora. Nu își impunea părerea, nu critica. Doar dacă o întrebau, atunci spunea ce credea. Dar în ultima vreme nimeni nu o mai întreba nimic. Și acum, ascultând cum i se interzicea nepotului să mănânce tort, cum îl numeau Dorel și cum îi citeau morală, și-a dat seama brusc: nu mai putea tăcea.
Raisa Sergheevna era o femeie impunătoare și îngrijită. Toată viața s-a chinuit singură să o crească pe fiica ei. După divorț, nu a mai lăsat pe nimeni aproape. A crescut-o pe Ileana ca pe o prietenă. Îi spunea tot, se sfătuia cu ea. Ileana a crescut, a plecat să studieze în orașul mare. După ce a terminat, a ales să rămână acolo. Atunci mama a vândut casa de la țară, mașina, și-a dat toți banii la o parte — și i-a cumpărat un apartament cu două camere la marginea orașului. Nu era centru, dar era renovat frumos.
Fiica era pe a noua cer. Nu după mult timp, l-a adus pe iubitul ei, Victor. Părea politicos, bine-groomed. Dar Raisa a simțit imediat ceva în neregulă. Privirea lui era prea pătrunzătoare. Prea controloasă. Și avea dreptate.
Victor s-a dovedit a fi gelos, zgârcit și despotic. A insistat ca Ileana să se mărite într-o rochie a surorii lui — „aproape nouă“. Nunta a fost la părinții lui, în curte. Mâncare de casă, corturi, rachiu de casă. Luna de miere — tot acolo, în pod. Cadoul de la Raisa? Bani. A cerut direct: „Mai bine lichizi“.
Raisa doar a clătinat din cap. Ar fi vrut să comenteze, dar s-a abținut. Tinerii — ei să trăiască cum vor.
A venit nepotul. L-au numit Andrei — după bunicul. Dar Victor a anunțat că îl va chema Dorel, așa îi place lui mai mult. Raisa a înțepenit. A oferit să rămână să ajute cu copilul — Victor nici măcar nu și-a ascuns iritarea.
— Nu trebuie, mamă. Ne descurcăm noi. Ai stat puțin — și acasă, — spunea el cu un rânjet, iar Ileana dădea din cap, ca sub hipnoză.
Au trecut ani. În cinci ani, Raisa l-a văzut pe nepot de zece ori. Inima îi sângera, dar nu voia să se bage unde nu-i place.
Și acum a trebuit să vină în oraș — pentru niște analize. Raisa a decis să stea la fiică, deși nu prea voia. Vizita a furat-o rece. Victor nu a spus nimic, dar privirea lui era plină de mustrare. Nepoțelul umbla în haine uzate, mânca doar terci și legume.
— De ce nu mănâncă Andrei carne? — s-a mirat Raisa.
— Victor spune că e dăunător pentru copii. Mâncare naturală — terciuri, nuci, salate, — a răspuns Ileana încet.
Raisa a înghețat. Totul i-era interzis nepotului. Nici măcat grădiniță nu mergea. Când a întrebat de haine noi, răspunsul a fost scurt:
— Victor zice că e o prostie să cheltui bani pe copii. Toate se pot lua gratis. Iar banii să stea la bancă.
În a treia zi, Victor i-a spus direct:
— Nu intra în camere, nu lua mâncarea noastră. Și pentru cazare plătește.
Raisa a rămas mută. Imediat ce Victor a ieșit, s-a întors către fiică.
— Ileana, tu serios? Eu să stau pe balcon, să dorm pe patul pliant și în plus să plătesc? Eu aduc totul de acasă! La voi în frigider — numai verdețuri și terci, iar copilul în haine bătrânești! Pentru ce mai trebuie să plătesc?
Ileana a mormăit că Victor doar glumește. Dar punctul final l-a pus momentul când Raisa i-a oferit nepotului o felie de tort. Din hol s-a auzit un țipăt:
— Ce ai mâncat? Cine ți-a dat? Nu ești Andrei, ești Dorel! Cât să-ți spun?
Victor i-a smuls tortul din mâini. Și atunci Raisa nu a mai putut tăcea.
— Ascultă, Victor. Ai uitat cu ce bani s-a cumpărat apartamentul? E al fiicii mele! Tu nici măcar nu ai drepturi aici! E rușine — copilul mănâncă iarbă cu terci, umblă în hainele altora! Și tu în plus îmi ceri bani? Gata! Andrei, hai cu mine, bunica îți arată ce înseamnă mâncare adevărată!
— Și pizza e bună? — s-a mirat băiețelul.
— Foarte! Hai să mergem.
Pe drum i-a cumpărat un costum și niște adidași. În cafenea, Andrei a mâncat cu atâta poftă, încât Raisa abia și-a stăpânit lacrimile.
— Bunica, tu rămâi? Că eu de multe ori mi-e foame, dar tata zice că nu se poate.
— Bineînțeles, rămân. Bunica acum va pune lucrurile la punct.
Când s-au întors, Victor dispăruse. A luat lucrurile lui, laptopul și chiar și televizorul.
Ileana nu s-a supărat pe mama ei. Dimpotrivă, a șoptit:
— Mamă, mulțumesc. Voiam de mult să plec, dar nu am avut curaj. Tu m-ai ajutat.
Raisa a rămas să trăiască cu fiica și nepotul ei. Vara au plecat împreună în vacanță. Iar Ileana i-a promis:
— Dacă mă voi mai mărita vreodată, doar cu acordul tău. Ești cea mai bună mamă!
