Toți patru locuim într-un apartament: eu, mama, tatăl vitreg și fratele meu mai mic.
Fratele meu se numește Adelin și este cu doi ani mai mic decât mine. El este un băiat grijuliu.
Tatăl nostru a decedat când eu aveam doar șase ani. Din cauza că tata a plecat prea devreme, eu și fratele meu cu greu ne amintim de el. Tata a muncit din răsputeri toată viața lui.
La doi ani de la moartea tatălui, mama s-a recăsătorit. Din păcate, noi nu ne-am putut împrieteni cu noul ei soț și nu ne-am înțeles niciodată.
După ce tatăl vitreg a apărut în viața noastră, mama a uitat de noi și aproape că nu ne mai acordă atenție.
Flavian, noul soț al mamei, cheltuiește toți banii familiei pe alcool și alte nevoi personale. Mama merge la muncă și îi dă lui toți banii pe care îi câștigă și îi economisește pentru mine și Adelin.
Dacă se întâmplă să ne certăm cu Flavian, mereu suntem de vină noi doi. De fiecare dată, mama este de partea lui și nici măcar nu încearcă să ne susțină sau să ne înțeleagă.
Totuși, suntem supărați din cauza că nu simțim dragostea și afecțiunea maternă.
Cu atât mai mult, Flavian nu dă dovadă de respect față de mama noastră, el mai mereu strigă la ea, iar o dată chiar a lovit-o. Mama preferă să tolereze un asemenea comportament violent, probabil îl iubește. Din păcate, el nu iubește pe nimeni și nu respectă pe nimeni.
Recent, m-am hotărât să-mi găsesc un loc de muncă cu jumătate de normă, astfel încât să mă pot întreține singură și să-mi ajut fratele mai mic.
Sper că în viitorul apropiat va divorța mama de tatăl nostru vitreg și nu va mai răbda asemenea violență.
