Măi, să-ți povestesc ceva ce mă face să râd de fiecare dată când îmi aduc aminte. Ieri, chiar la ușa mea, a bătut o tânără cu ochii mari ca la pisică după ploaie, frumușică, dar cu o privire vinovată de zici că tocmai muiase mâțul în oala cu lapte.
Doamnă Viorica, nu vă supărați, vă rog, stați și dvs. puțin cu băiețelul meu? abia șoptea fata, cu un zâmbet stângaci.
Cum? zic, așteptând să văd ce vrea. Mă făceam că nu înțeleg, dar parcă bănuiam.
Ziceau vecinii că mai aveți grijă, din când în când, de copiii altora, cât sunt părinții duși cu treabă încearcă ea să zâmbească mai larg.
Dragă, să ții minte: copiii altora nu există! Toți copiii sunt ai noștri, i-am răspuns eu ca la radio.
Așa-i, a și prins curaj fata, fericită că am zis da. Deci, mă ajutați? Stați cu Vlad câteva ore?
Și pe cât timp îmi lași odorul?
Vreo două ore.
Sigur, doar două?
Poate… trei… deja se vedea pe fața ei că nu e sigură.
Așa nu se poate, i-am zis eu hotărâtă. Îl iau doar pentru un număr clar de ore, cu semnătură. Ca la notar!
Semnătură?! Pentru ce?
Să știu sigur cât durează, draga mea. Și să știi, pentru fiecare minut întârziat, mai dai 20 de lei!
Cât?! Nu se poate!
Ba da, dragă. Deci, dacă mai zăbovești vreo oră peste, te costă 1.200 de lei. Să știi și tu cât durează cafeaua aceea la mall.
Vaii! Dar pentru trei ore, cât luați?
Dar e băiat sau fată?
Dar ce importanță are?
Cum să n-aibă? Pentru o fată, trei ore costă 200 de lei. Pentru băiat, 400.
Dar ce diferență asta?
Chiar nu vezi diferența între o fată și un băiat?
Nu, în afară de câteva detalii parcă-s identici.
Acolo e buba! Că dacă îmi lași băiat…
Da, e Vlad băiat.
Vezi, înainte să vină, trebuie să mă aranjez: halatul să fie călcat, unghiile făcute, ochi dați cu rimel, puțin fard, un pic de ruj și astea costă mult, nu glumă.
Stați băiatul meu are cinci ani! Ce-l interesează pe el de machiaj?
Oho, să să vezi! Trebuie să-i formezi gustul de mic! Să știe deosebirea între o femeie îngrijită și una lăsată baltă. Vrei să îți vină acasă peste ani cu vreo fătucă ce arată ca mine acum? Spune-mi sincer, tu te plimbi prin casă în ciorapi rupți și halat nespălat?
Eu?… fata a cam încremenit, apoi s-a rușinat. N-ar trebui, nu?
Să nu faci, scumpa mea! Să ții minte: băiatul își caută nevastă așa cum i-a fost mama. Dacă vrei să ai noră cu firea de gospodină
Nu vreau! Bine, pot să-l aduc acum?
Când?
Acum, am zis clar, doar câteva ceasuri am treabă.
Să nu întârzii, da?
Stau trei ore și vin să-l iau, garantat!
Bun, adu-l, dar peste un sfert de oră, să am timp să mă pregătesc. Apropo, ce-i place copilului tău să facă?
Cum adică?
Adică, cu ce se ocupă, despre ce vorbește: tehnică, științe, poate despre arte?
Stați! Nu uitați, are doar cinci ani!
Tocmai de asta întreb!
Tocmai?
Da, dragă. La cinci ani se zidesc pasiunile. Al meu, Nicu, la cinci ani dezasambla orice bicicletă sau motor, nimic nu-i scăpa.
La cinci ani!?
Da, că soțul meu, domnul Gigi, era cel mai bun mecanic din oraș. Știai?
Nu, habar n-aveam.
Păcat. Și celălalt băiat, la cinci ani zgâria cu arcușul vioara. Ne rugam de el să caute altceva, că taică-su nu e Vasile cel vestit la Conservator, dar el, tot el! Azi, predă solfegii la liceul de muzică. Asta demonstrează: omul, când vrea, poate orice. Și-al treilea…
Știu că e sportiv, a sărit fata.
Corect, de-aia avem perete suedez acasă și, dacă Vlad al tău vrea să se cațere pe el, îi arăt eu niște scheme beton.
Dvs.? s-a mirat mămica.
De ce nu? Uite, mai avem și pian, vioară, mape și despre tehnică și muzică! N-are cum să se plictisească băiatul în trei ore la mine. Spune-mi doar de ce e pasionat și văd eu ce-l ține captiv!
N-are nicio pasiune, îngrijorată, a oftat.
Și la ce visează?
Cred că la nimic…
Cum așa?! Un băiat la cinci ani trebuie să-și dorească o baghetă magică, să fie zmeu, să zboare sau să se bage în mașina de spălat să vadă cum merge, să vrea să desfacă televizorul sau să mângâie un tigru la zoo! Nimic din astea nu-l tentează?
Nu, doar un telefon ca al oamenilor mari a răspuns cu un ton trist.
Am înțeles, am dat din cap. Atunci, adu-l degrabă! Nu, peste cincisprezece minute! Și-ți iau doar două sute ca pentru fată.
Cum așa?! Dar e băiat!
Și ce dacă? Ce are în pantaloni nu contează încă. Dar stai liniștită: îl transform eu în băiat adevărat!
Cum? a strigat mama disperată.
Nu te agita, nu e treaba ta! Data viitoare, bagă bine la cap: dacă vrea iar la mine și o să vrea! atunci plătești preț de băiat. În regulă?
Mda… a răspuns resemnată. Nu am încotro…
Bun, du-te după copil, că eu mă duc să aranjez fața!
A doua zi dimineață, Vlad, abia sărit din pat, a întrebat:
Mamă, azi merg la tanti Viorica?
De ce vrei așa tare? a întrebat mama cu o umbră de gelozie.
E așa de fain la ea! a strigat băiatul!
