Ion o aștepta pe mireasă. Oaspeții erau gata, ziua planificată minutios, dar Mariana întotdeauna atât de punctuală întârzia, fără să dea vreun semn.
Cred că a fugit de la altar! glumi cineva, dându-i o palmă prietenoasă pe umăr.
Dar Ion, privind ceasul care număra nemilos fiecare minut, încă spera
Mariana, cea mai mică dintre cei trei copii ai lui Gheorghe Popescu și ai soției sale, Ana, nu suporta tăcerea. Dar în micuțul apartament din cartierul muncitoresc al Bucureștiului, totul era cenușiu și liniștit. Tata, care își schimba mereu slujba unele zile mătura străzile, altele lucra la fabrcă sau ajuta măcelarul local venea acasă istovit și, după cină, citea ziarele.
Mama repara vechiturile sau ajusta hainele mari pentru cei mici. Iar copiii, adunați în colțul lor, vorbeau în șoaptă sau tăceau, ca să nu-i deranjeze.
Așa și-a amintit Mariana copilăria seri lungi și mohorâte, cu tăcerea pe care trebuia s-o păstrezi cu orice preț. Doar în afara casei putea fi ea însăși adesea rămânea după școală cu prietenii la teatrul amator, unde se simțea altfel vie și deschisă.
În cartierele muncitorești, copilăria se termina repede: în 1918, când Mariana împlinise 13 ani, terminase școala generală, dar nu putuse continua familia nu avea bani. Tânăra Mariana se angajă să spele părul clientelor la un salon de coafură, apoi găsi de lucru la un magazin universal.
Fata frumoasă din departamentul de pălării a atras atenția unui regizor de reclame, angajat de magazin: i s-a oferit să joace într-un film scămet, pe lângă salariu Și ea a acceptat cu bucurie de când familia Popescu își pierduse principalul întreținător tatăl, banii erau la pământ. Economiile modeste fuseseră cheltuite pe tratamentele lui.
Filmul scurt, difuzat chiar și în cinematografe, a atras atenția regizorului Emil Petrescu, care a invitat-o să joace în comedia lui Petre hoinarul. El a obținut pentru ea și o bursă la școala de teatru a Teatrului Național. La 17 ani, Mariana nu și-ar fi putut permite niciodată astfel de studii!
La școală predau actori și regizori deja faimoși. Și unul dintre ei Marian Stănescu, de 40 de ani nu a putut trece pe lângă fata talentată. Protecția lui i-a adus Marianei rolul principal într-un film bazat pe un roman al laureatului Nobel, Mihai Eminescu. Și el i-a dat un nou nume sonor, sub care a fost cunoscută de milioane: Mariana Popescu a devenit Mariana Gheorghiu.
Dar atenția lui Stănescu a avut un preț. O critica pentru fiecare kilogram în plus, alegea hainele pentru ea și îi cerea să-i satisfacă orice dorință. Pe platouri, toți se uitau aiurea când Stănescu îi făcea scandal musei sale tinere, lăsând-o în lacrimi.
Amintindu-și copilăria săracă și tristă, Mariana a îndurat totul. Doar să nu se întoarcă în micuțul apartament din cartierul muncitoresc.
Supunerea ei a dat roade. Când marele magnat de film Liviu Marinescu, unul dintre fondatorii studioului Dacia Film, l-a invitat pe Stănescu la Hollywood, regizorul a spus clar: vine doar cu actrița lui! Mariana nu semăna cu starurile picante ale filmelor americane din anii 1920, dar Marinescu a acceptat.
Însă când Stănescu și Mariana, plini de speranțe, au ajuns la New York Au fost întâmpinați de tăcere. Nimeni de la studio nu s-a grăbit să-i contacteze. După două luni de așteptare, cei doi disperați au plecat spre Hollywood. Dar și acolo, liniștea.
Până la urmă, Mariana a decis să-l ocolească pe Marinescu și s-a dus la o probă de film organizată de Victor Tănase, alt director de la Dacia Film. L-a impresionat: au decis să facă din ea o stea i-au angajat profesori de engleză și de plastică, au pus-o pe dietă strictă, trimis-o la dentist și cosmetolog
Când a apărut în filmul Femeia fatală în rolul unei marchize rafinate, nimeni n-ar fi recunoscut în ea fata din mahalale.
Filmele mute cu Mariana Gheorghiu au devenit incredibil de populare. În 1928, ea a fost cele mai bine plătită actriță a studioului. Până atunci, se despărțise de Stănescu, concediat după scandalurile repetate cu patronii. În Hollywood, nu era la fel de apreciat ca acasă, și nimeni nu mai tolera excentricitățile lui.
Dar, pierzându-și un mentor, Mariana și-a găsit rapid altul. Frumosul actor Ion Dumitrescu, deja consacrat, a început o poveste aprinsă cu ea. Amândoi erau tineri, plini de viață și nu se puteau despărți.
Studio-ul le-a promovat dragostea Dar brusc, totul s-a sfârșit tragic. Dumitrescu i-a cerut-o de mai multe ori în căsătorie, și în final, ea a acceptat. S-a planificat o dublă nuntă mare în aceeași zi se căsătoreau și prietenii lor
Dar Mariana nu a apărut la propria nuntă, lăsându-l pe Ion să ardă de rușine. A rămas la petrecere doar ca oaspete, ca să nu-i întristeze pe prieteni. Și seara aceea s-a încheiat prost pentru el: s-a luat la harță cu Liviu Marinescu, care făcuse o glumă proastă despre eșecul său. După asta, cariera lui Dumitrescu a intrat în declin
Fapta scandalosă a Marianei a fost pe buzele întregului Hollywood. Se zvonea că aflase de infidelitatea logodnicului cu o zi înainte, dar ea a negat totul.
Mă temeam că, devenind soț, Ion avea să mă comande, și nu voiam asta, răspundea ea diplomat.
Trecerea la filmele sonore a ruinat multe cariere unii actori sunau urât. Dar harnica Mariana, care sosise în Hollywood fără să știe engleză, învățase atât de bine încât niciun accent nu se mai auzea. Când, în 1930, a apărut primul ei film sonor, acesta a fost cel mai mare succes al anului.
Faima Marianei a crescut rapid, depășind granițele Americii. Acum ea putea dicta condiții, așa cum odată i se dictaseră ei. Când a aflat că Dumitrescu nu mai primea roluri
