Năpasta inimii: Mireasa altuia. Valerică era la mare căutare. Niciodată nu-și făcuse reclamă în ziare sau la televizor, dar numele și numărul lui de telefon circulau neoficial, „din gură în gură”, pe filiera clasicului radio șanț. Să fie prezentator la un spectacol? Nicio problemă! Să organizeze o aniversare ori o nuntă? Excelent! Ba chiar fusese și la serbarea de absolvire de la grădiniță, cucerind nu doar copiii, ci și mămicile! Totul pornise simplu: cel mai bun prieten de-al lui se însura. Nuntașul luat din timp nu s-a prezentat, se pare că se rătăcise prin crâșme, iar timpul era prea scurt pentru a găsi pe altcineva, așa că Valerică a pus mâna pe microfon. De mic participase la activități artistice, la teatrul „Logos” din oraș și era mereu prezent la „Primăvara Studențească” sau la serile de umor KVN din perioada universității. Debutul improvizat a fost un mare succes — iar doi invitați i-au propus chiar atunci să le fie prezentator la evenimentele lor. După universitate, Valerică a ajuns la un institut de cercetare din oraș, pe un salariu modest. Primele câștiguri din evenimente i-au dat aripi: tot mai multe comenzi, satisfacție sufletească, iar în scurt timp câștigurile din „prezentări” îl depășeau de zece ori pe cele de la institut. După un an, s-a decis: și-a dat demisia, și-a cumpărat echipament de calitate, a deschis PFA și a devenit oficial om de evenimente. Lua și lecții de canto, cu ureche muzicală și voce bună. Rapid a ajuns și „prezentatorul care cântă”, iar de trei ori pe săptămână cânta ca solist la un restaurant renumit din oraș. La 30 de ani, Valerică era frumușel, destul de bogat și cunoscut ca artist, DJ și prezentator carismatic, capabil să anime orice petrecere. Nu era însurat — sincer, parcă nici nu-i trebui: fetele îl asaltau, îi era ușor cu oricare, la orice oră. Însă, încet, văzându-și prietenii așezați la casele lor, cu copii, începuse și el să viseze la liniștea unei familii. Dar… cu cine? Aventurile le voia doar pentru distracție, iar pentru suflet ar fi vrut un destin trainic. — Trebuie să-mi caut o fată încă de pe băncile școlii, s-o educ pe gustul meu, și când atinge majoratul, să o iau de soție. Asta da nevastă ideală! Așa că accepta cu drag chiar și balurile de absolvire, observând, analizând și, cum zicea el, „pândea trofeul rar”. Dar tinerele de azi nu-i păreau potrivite. Totuși, Valerică nu se dădea bătut; urmărea, „vâna” — până când soarta a decis să glumească pe seama lui. Nimic nu anunța schimbarea. Într-o zi a primit un apel de la o doamnă care, pe un ton sobru, i-a spus: — Avem nevoie de prezentator pentru o nuntă, sunteți disponibil pe 17 iunie? Perfect! Putem să ne vedem? S-au întâlnit. Iar Valerică a simțit, pentru prima dată, cum e să-ți fugă pământul de sub picioare. Ksenia – așa s-a prezentat – era uluitoare. Vorbea clar și la obiect, părea inteligentă, frumoasă, rafinată. Judecând după prezență, nu i-ar fi dat mai mult de 25 de ani, deși în discuții a menționat că a fost odinioară membră în UTC… Deci, minim 40! Au convenit totul și au semnat contractul, deși Ksenia i-a spus că are încredere, primise recomandări bune: — De ce să semnăm? Sunteți de încredere! Dar Valerică niciodată nu lucra fără acte, era riguros. Telefonul femeii s-a aprins cu o notificare: — Ah, iată, a venit mirele să mă ia. Vă conducem? A refuzat, dar a însoțit-o afară, din curiozitate (și ceva gelozie). Și ce surpriză: din mașină a coborât un tânăr mai mic decât el: — Ksenia, totul e bine? Ăsta-i prezentatorul nostru? Super! Sunt Robert, mirele — zise tânărul, întinzând mâna. Valerică și-ar fi dorit să-l strângă de gât de gelozie, dar n-a făcut decât să-i returneze politicos salutul. Din ziua aceea, Valerică și-a pierdut liniștea. Orice pretext era bun pentru a-i telefona Kseniei, pentru a-i auzi vocea, pentru a o vedea. Ziua nunții se apropia și el era tot mai tulburat. Când bunul prieten l-a tachinat: — Dar cu puștoaicele cum rămâne? Valerică a ridicat din umeri: — La naiba cu ele! Ksenia e femeia ideală! — Și de ce nu-i spui? — Ce-ai, omule? Se mărită. Măcar atât să-i respect. Robert, mirele, continua să vină cu diverse „comisioane” din partea Kseniei, iar Valerică se abținea cu greu să nu sară la gâtul fericitului competitor. Cu două zile înainte de fericitul eveniment, Ksenia a venit la el acasă (biroul era în renovare) să „lustruiască” și ultimele detalii ale scenariului. S-au lungit cu poveștile și, la un moment dat, Valerică a propus să sărbătorească cu șampanie „pentru ca nunta să iasă perfect”. Ksenia a acceptat zâmbind. Șampania le-a dezlegat limbile, iar Valerică a prins curaj — a sărutat-o, iar ea nu l-a respins. A urmat cea mai frumoasă noapte din viața lui. Dimineața, Ksenia dispăruse. Doar parfumul ei mai persista ca o promisiune. Nedumerit, Valerică a sunat-o: — Salut… Nun… nunta mai e valabilă? — Bineînțeles! De ce nu ar fi? Totul e în regulă, spune ea, cu naturalețe. Strivit de nebunia și cinismul situației, Valerică nu mai știa ce să creadă. Să strice nunta? Dar fără ea, ce rost mai avea viața lui? A doua zi, la restaurant, printre ultimele decoruri și fetele care îi aruncau priviri complice, apare Ksenia: — Am fugit imediat după cununie, voiam să te văd, îi zâmbi larg. Tu nu ești fericit? — Deci v-ați căsătorit? Tu chiar te-ai măritat? Ea izbucni în râs: — Nu, băiatule! I-a fost nuntă fetei mele, Ksyusha! Tocmai a venit din Petersburg! Chiar ai crezut că eu sunt mireasa? Și, cu două zile înainte, îmi permiteam să mă cuibăresc la alt bărbat?! Ce-ai crezut despre mine…? Abia atunci a realizat Valerică adevărul: niciodată nu fusese spus „eu” sau „noi” — ci „mireasa cu mirele”. Iar Robert îi spusese mereu „doamna Ksenia”. Tulburat, abia șoptise: — Dar tu? Ești liberă? La care Ksenia a dat afirmativ din cap, iar Valerică, fără să clipească: — Atunci… Mă iei de bărbat? Te rog… Nunta fetei a fost un succes, Valerică prezentatorul serii, iar povestea logodnei cu o femeie cu nouă ani mai mare a făcut rapid turul familiei. La început cu suspiciune, apoi cu admirație — căci cine ar fi putut să nu se îndrăgostească de o astfel de femeie? La două săptămâni după nuntă, Ksenia și Ksyusha au adus pe lume — fiecare, la diferență de paisprezece zile — un copil. **Năpasta inimii: Mireasa altuia**

Mireasa altuia

Valerică era la mare căutare! Nici vorbă să dea el vreun anunț în Ziarul de Iași sau să se bage pe la Nuș TV. Nu-i trebuia, că numele și numărul lui circulau din gură-n gură pe tot Bârladul dacă nu chiar pe întregul județ. Vrei maestru de ceremonii la concert? Sărmâna! Petrecere de nuntă sau de zi de naștere? Ești pe mâini bune! Ba chiar a prezentat odată serbarea de la grădiniță, unde a cucerit nu doar pruncii, ci și mămicile parcă era Moș Crăciun cu microfon!

Totul pornise simplu, ca o sarmală aburindă la parastas: un prieten bun se însura, mirele avusese temei să angajeze un tamadă, dar omul a uitat să anunțe: Nu vin, am trecut pe vin! și a dispărut fără urmă. Timp să caute altul, iar n-aveau, așa că Valerică pur și simplu a pus mâna pe microfon și-a pornit distracția.

Omul nu era străin de scenă: participase la activități artistice prin școală, zăbovise la cenaclul teatral Podul, la facultate era mereu-n prim-plan la Balul Bobocilor sau la glumețul Gașca de Weekend. Iar debutul ca prezentator ce să mai, încinsese sala! Și atunci, la banchet, vreo doi l-au și tras de mânecă să le țină și lor petrecerea.

După ce a terminat facultatea, Valerică a apucat serviciu la Institutul de Fizică Aplicată din oraș, de unde lua, vai de leu, un salariu de râdeai, nu alta. Dar banii de la evenimente l-au luminat ca o beculeță în amurg să vedeți ce fericire! Accepta orice: nuntă, botez, majorat, și nu doar că plătea chiria, ci ajunsese să câștige de zece ori mai mult decât ca tânăr cercetător.

Așa că, după un an de trudă, și-a dat demisia, și-a luat sunet și efecte lumină de ultim răcnet pe banii strânși, și-a deschis un PFA de showbiz și a ieșit la rampă legal. Pe deasupra, a început să ia lecții de canto, că avea și glas, și ureche. În scurt timp, a devenit și prezentator-cântăreț, cânta de trei ori pe săptămână la Crama Domnească din oraș, casieria suna ca la Sărbătorile Iașului!

La 30 de ani, Valerică părea desprins din telenovele: chipeș, cu contul plin și nume bun ca DJ, solist și prezentator în același timp. Nevăstuică nu avea. De ce să-și pună gâtul în laț? Fetele roiau ca albinele pe lângă el pe oricare ar fi privit-o, parcă era gata să-i toarne colivă la parastas. Oho! Dar, unul câte unul, prietenii se însurau, copiii apăreau, iar Valerică începea să viseze la o casă liniștită și o pereche de papuci sub sobă. Problema? N-avea cu cine! Fetișcanele ușuratice nu-l ispiteau decât pentru treburi de caritate. Își dorea una cu o dată și bătută în cuie.

Trebuie să-mi găsesc vreo viitoare de la liceu. O cresc pe gustul meu, fac 18 ani și gata, mă însor! Soție perfectă, frate!

A început să accepte tot soiul de comenzi la baluri de absolvire, poate-poate prindea ceva materie primă. Dar domnișoarele se dovedeau prea moderne, deloc pe gustul lui, așa că Valerică vâna, cum zicea el, exemplare rare ca pe fazani de anul nou. Și atunci, destinul i-a pus piedică-n drum, dar cu umor moldovenesc.

Totul părea firesc, nimic suspect. Sună o doamnă, pe recomandare:

Căutați un prezentator pentru nuntă? Pe 17 iunie sunteți liber? Excelent! Ne vedem?

Au stabilit întâlnirea. Și atunci, după cum povestea Valerică, pentru prima oară a simțit că i se clatină podeaua sub picioare. Femeia, prezentându-se drept Catinca, era atât de elegantă și fermecătoare că părea o Ilenuță de baladă. Vorbea clar, sigură pe ea, ca o directoare de școală la consiliul profesoral. Ce noroc pe vreun nătăfleț! Nu doar frumoasă, ci și deșteaptă combinația rar întâlnită ca prunele-n codru! La prima vedere, i s-a părut că are cam 25 de ani, hai, poate 30. Dar vorbind, a menționat că a fost odată UTC-istă, deci să tot fi avut spre 40!

Au bătut palma, au semnat contractul, deși Catinca a zis:

Dar de ce? Eu am încredere, am numai vorbe bune despre dumneavoastră!

Valerică ținea întotdeauna la contract nu doar că-l respecta el, ci îi punea și pe clienți cu botul pe labe. Acum, a insistat și pentru alt motiv:

Eu am de lăsat acte la ANAF, nu-mi trebuie bătăi de cap.

Dar, sincer, voia să se ciupească să vadă că această Catinca chiar există.

A sunat mobilul ei, semn că a venit un SMS:

Iată, a venit mirele după mine. Vă las acasă?

Valerică a refuzat, dar s-a arătat galant, a condus clienta până la mașină. Era și obiceiul lui: dacă tinerii soseau separat, ieșea să evalueze situația cum se țin de mână, cum comunică. De data asta, însă, era mânat de invidie și ciudă. Mirele l-a surprins teribil nu era vreun domn serios de 40 ani, ci un băietan abia trecut de douăzeci, mai tânăr decât el:

Catinca, e în regulă?

Ea a surâs larg, de parcă la ea totul era mereu sub control. A urcat în mașină, mirele a închis portiera și s-a întors spre Valerică:

Deci, dumneavoastră prezentați la nunta cu Catinca? Mă bucur, prietenul meu Silvian tot a zis că sunteți cel mai bun. Îmi pare bine, Robert, mirele.

L-ar fi strâns de gât pe Robert, mirele ăsta pe loc numai să-i șteargă zâmbetul arogant! Dar s-a limitat la o strângere rece de mână:

Valeriu. Mulțumesc, onoarea e a mea.

De atunci, pentru Valerică, liniștea s-a dus pe Apa Sâmbetei. Găsea motive să pună mâna pe telefon, să o sune pe Catinca, să-i audă vocea, să-i prindă un zâmbet. Ziua nuntii venea ca Făt-Frumos pe val, și omul simțea cum îl ia amețeala. Amicul căruia i s-a confesat, l-a tachinat cu răutate blândă:

Da școlărițele? Nu le mai crești pentru nevastă ideală?

Valerică dădea din mână sictirit:

Lasă-mă cu prostiile! Catinca e femeia perfectă, restul frecție la picior de lemn!

Atunci spune-i ce ai pe suflet, îl sfătuia prietenul, și primea prompt:

Ești nebun? Iese ea mireasă mâine, deci îl iubește pe băiat. Cui îi trebuie un nebun cu inima frântă?

Rareori, mai dădea pe la el fericitul Robert:

Catinca a zis să vă las ceva…

În acele clipe, Valerică ar fi mâncat jar, numai să-i facă lui Robert o surpriză moldovenească! Ba aproape și-a băgat în cap să nu mai prezinte la nuntă. Dar, dacă pleca, nu-și mai vedea niciodată dorita! Când se gândea la asta, înghițea nodul și mergea mai departe.

Cu două zile înainte, Catinca a venit la Valerică să finiseze scenariul, numa să fie perfect! Sediul, vai și amar, în renovare, așa că s-au văzut la el acasă. Discuțiile s-au lungit pe teme vesele, au râs, amândoi cu chef de viață. După ce au pus la punct ultimele detalii, Valerică a propus, ca la moldoveni:

Să trăiască nunta reușită! Nu-i păcat să bem un pahar de spumant?

Catinca a râs ștrengărește:

Chiar mă tentezi!

Din vorbă-n vorbă, până la urmă, Valerică a prins curaj și a sărutat-o. Culmea, ea i-a răspuns fără preget. Și-a pierdut omul capul de-a dreptul.

A țâșnit dimineața din pat, privind în jur de parcă alergase la maraton. A visat, ori chiar s-a întâmplat ce era mai frumos? Urma de parfum de pe pernă l-a luminat nu visa! Dar, ce acum? Se mai ține nunta? A sunat-o pe Catinca:

Bună…

Ea, veselă de parcă n-ar fi fost nimic suspect:

Bună! Ce faci? Iartă-mă că am dispărut rapid, știi tu, pregătiri de nuntă!

Deci nunta are loc? abia a șoptit Valerică.

Clar! De ce s-ar anula? E perfect!

Ce să mai Or fi toate femeile atât de reci? Cum poți să realizezi una ca asta și, totuși, să spui da fără o mustrare? Valerică nu mai știa unde-i capul sau coada existenței. Să-i strice nunta? Da avea nevoie de o femeie atât de bătăioasă? S-a întrebat sincer: da, chiar avea.

A doua zi, a venit dis-de-dimineață la restaurant. Decoratoarele aruncau priviri galeșe, de parcă era burlacul anului. Și, când colo…

Nu-i venea să creadă: Catinca venea spre el, radiind.

Hei! Am fugit direct după cununie, abia așteptam să te văd!, zâmbea larg, Ce-i cu tine, Valerică?

Nu-nțeleg nimic…, bâiguia el, Deci a fost cununia? Și-ai fugit de la mire?

Păi da, cap sec! Să mă plimb cu tineretul prin oraș? Mai bine stau cu tine! Sau nu mă vrei?

Stai puțin, cu ce tineret? Nu TU te măriți azi?

Catinca l-a privit două minute, derutată, pe urmă a izbucnit în râs sincer și molipsitor. Valerică, fără voia lui, s-a luminat și el.

Doamne, nu! E fiică-mea, Kety! Studiază la Cluj, ieri seara a aterizat. Tu chiar ai crezut că mă mărit?

Și, cu două zile înainte de nuntă, eu mă culc cu altul? Frumoasă părere ai tu despre mine…

Abia atunci i s-au deschis ochii lui Valerică. Catinca niciodată n-a zis eu sau noi, ci doar mireasa cu mirele. Nici Robert n-a strigat-o Kety, doar Catinca și mereu cu dumneavoastră. Cum de nu și-a dat seama mai devreme? Dar, brusc, își dă gura drumul:

Dar… tu? Ești liberă? și când ea a dat din cap afirmativ, a scos-o pe gură Mă iei de bărbat? Te rog…

Nunta a ieșit ca la carte, Valerică a ridicat sala în picioare, lumea era în al nouălea cer. Proaspeții însurăței s-au apropiat de el să-i mulțumească:

Nu știm cum să vă răsplătim pentru seara asta minunată.

Îl răsplătesc eu, s-a apropiat Catinca, Mergeți, limuzina o să vă prindă! Eu am grijă de tot.

Vestea că Valerică ia de nevastă o femeie mai mare cu nouă ani a zburat ca zvonul pe la nunți. La început, unii au strâmbat din nas, dar, când au cunoscut-o pe mireasă, s-au lămurit toți:

Ei, cum să nu te îndrăgostești de-așa femeie?

Au născut Catinca și Kety la două săptămâni diferență. Așa noroc numai la moldoveni găsești!