Eu și soțul meu, Bogdan, am trăit împreună mai bine de douăzeci de ani. În liniște, fără tulburare. Aveam o căsuță la țară, la marginea Chișinăului, unde plecam în fiecare weekend. El făcea curat prin apartament, eu găteam cu dragoste. Eram convinsă că așa o să trăim până la bătrânețe. Dar, într-o zi, Bogdan m-a privit în ochi, cu fața palidă, și mi-a spus:
Aurelia, iartă-mă plec de lângă tine. Am cunoscut pe altcineva și m-am îndrăgostit fără scăpare!
La 38 de ani nu mai eram o copilă naivă, îmi dădeam seama că există pe undeva o altă femeie. N-am făcut scandal, n-am urlat mi-am zis că sigur nu o să mă lase niciodată. Cunoștințele binevoitoare îmi trimiteau adesea poze cu Bogdan și amanta lui. Am tăcut. Dar când mi-a spus pe nepusă masă că pleacă, a fost ca o lovitură de ciocan.
Bine că măcar fiica noastră era la mare, la Constanța, cu prietenele ei. Ca să nu mă prăbușesc, le-am spus celor mai apropiate amice că Bogdan m-a părăsit.
Ne-am adunat toate la sfatul femeilor. Una mi-a zis să slăbesc, să-mi găsesc alt bărbat. Alta să mă duc degrabă la o babă-vrăjitoare să-l aduc înapoi. A treia mi-a spus să uit tot și să-mi văd de viață cu alt cineva.
Iar Catinca a zis scurt: Și trăiește-ți viața exact ca și până acum! O să fie mai ușor!
Nu pot! Mi-e prea greu, mă simt goală pe dinăuntru
O să poți! Durerea trece, ai încredere. Eu am divorțat de trei ori! Fă curat, gătește, mergi la lucru, uită-te la filme, citește.
Și pentru cine să gătesc?
Pentru noi! Venim la tine în fiecare seară și mâncăm tot ce gătești!
Le-am mulțumit pentru sfaturi, dar mult timp n-am știut ce cale să urmez.
Până la urmă, m-am dus la o bătrână din Orhei, la marginea satului. I-am dus o poză cu Bogdan și amanta lui. A dat cu cărțile, a descântat, și mi-a zis că Bogdan se întoarce în două săptămâni.
Nici după două săptămâni, nici după o lună nu s-a întors. Iar eu îi lăsasem jumătate din salariul meu lunar, aproape 4000 de lei moldovenești, pe care cu greu reușeam să-i strâng. Mă simțeam singură, apăsată, tristă. În fiecare zi cumpăram prăjituri și plăcinte de la market și le mâncam pe apucate, cu poftă de disperare. După două săptămâni, m-am cântărit și am înțeles că nu mai pot continua mă îngrășasem șapte kilograme dintr-o dată.
Atunci am decis să fac cu totul altfel. M-am apucat să fac ordine generală, să spăl totul până sclipește, am replantat mușcatele, am mutat mobilă. Apartamentul devenise de nerecunoscut. Și m-am înscris la dansuri trebuia să slăbesc după atâtea dulciuri. În fiecare zi găteam ciorbă de lobodă, preferata lui Bogdan. Seara, veneau prietenele și mâncau tot, până la ultima lingură.
Când rămâneam singură, mă uitam la episoadele din Urzeala Tronurilor. Împreună cu Bogdan tot visam să urmărim acest serial, dar niciodată n-aveam timp.
Într-o seară, pe la 8, când în apartament mirosea a ciorbă de lobodă și geamurile străluceau de curățenie, s-a deschis ușa. Bogdan a intrat, privind stingher în jur.
Aurelia, seara bună Am venit să iau lucrurile pe care nu le-am luat data trecută.
Desigur, le-am împachetat deja! Ai săculeț?
Nu.
Nicio grijă, îți dau eu!
I-am întins geanta cu hainele lui.
Ai gătit ciorbă de lobodă?
Da, am făcut Vrei să guști?
A ezitat o clipă, apoi a dat ușor din cap.
Mi-am pus zâmbetul pe buze și i-am turnat ciorbă în farfurie. A mâncat două, chiar trei porții. Părea să se topească pe interior după fiecare lingură.
Mulțumesc, Aurelia Eu plec
Drum bun! Și mai am un episod de văzut.
Ce te uiți?
Urzeala Tronurilor.
Ții minte cum am vrut și noi să-l vedem împreună? întrebă el cu glas stins.
Țin minte
A plecat încet, târând geanta. Am plâns puțin, dar am revenit la film și apoi m-am dus la culcare.
Două săptămâni mai târziu, Bogdan a venit cu toate lucrurile lui, sfios ca un școlar.
Aurelia, iartă-mă Te iubesc! Îmi e dor de ciorba ta, de apartamentul tău primitor și cel mai mult, mi-a fost dor de tine!
Ți-a fost dor doar de ciorbă?
Mi-a fost dor de tot. Dar de tine, în primul rând.
Bine, intră
Mi-e atât de rușine față de tine și față de fiica noastră N-o să-i spui nimic, da?
Nu-i spun. Vrei să cini?
Da Mulțumesc, Aurelia.
