Prima dată când Sorina o vede pe Andrei la birou, el intră să lucreze în departamentul de achiziții, iar ea tocmai intră în departamentul de resurse umane pentru a semna un ordin.
A intrat să semneze, dar, zăbând să privească vizitatorul atrăgător, se oprește un moment.
Frumos, totuși și hotărât își spune în gând parcă știu ce vrei Acum, să vedem În departamentul de achiziții deci ne vom cunoaște curând, își spune în timp ce ascultă discuția.
A doua zi, străinul apare la contabilitate, salută politicos și privește curioasă pe cei prezenţi. Privirea lui se oprește pe Sorina
Ea simte un fior ciudat prin tot corpul. Uite, privește nu mai vedem așa ceva, gândeşte rușinată.
Fie că îi vedeau sau nu, povestea nu spune, dar Sorina înțelege repede că Andrei nu e ca toţi ceilalţi, cu atât mai mult ca foștii ei pretendenţi.
Andrei o privește mereu în ochi, cu blândețe, cu atenţie. Nu se grăbeşte nicăieri, rezolvă tot ce apare fără să i se ceară, dar nici nu se impune. Reuşeşte să fie discret și apare mereu în momentul în care este cel mai nevoie.
Totul aceasta îi lasă pe Sorina o impresie de neșters. Se îndrăgosteşte complet şi fără să se poată întoarce.
Un bărbat ca al lui Andrei e un vis devenit realitate.
După câteva luni locuiesc împreună, după jumătate de an se căsătoresc. Când se naște fiul, o copie fidelă a lui Andrei, Sorina înțelege ce înseamnă fericirea.
În noapte se sprijină de soţul ei şi şopteşte:
Nu vei pleca nicăieri, nu? Te-am legat bine, nu?
Nu aveam planuri să plec, răspunde el, sărutândui fruntea
***
Despre fiica lui Andrei din prima căsătorie, Sorina ştie de la început. A întrebat despre ea, dar el nu se grăbește să detalieze. Întro zi, totuşi, spune:
Nu am mai vorbit cu ea de ani de zile, nici nu am număr de telefon. Când Daria avea trei ani, Lenuța, fosta mea soție, nu voia să ne vedem. Acum Daria e adolescentă Hai să nu scotem la iveală trecutul.
Sorina ridică din umeri:
Cum vrei. Dar dacă vreodată vrei să o cauţi, spunemi. Te voi sprijini.
El aprobă din cap.
Mai nu mai pune întrebări.
De ce? Andrei are dreptate: fiecare are un trecut
***
Întro seară Andrei se întoarce acasă ciudat, cu gânduri adânci. Îşi dă jos haina încet, nu se uită la Sorina şi merge în bucătărie să-şi verse apă, rămânând cu paharul în mână.
Andrișor, ce sa întâmplat? o întreabă Sorina, îngrijorată.
El o priveşte vinovat şi, deodată, spune, parcă hotărât:
Am găsit Lenuța în rețele sociale. Iam scris să aflu cum sunt ei, cum e fetiţa. Daria vrea să vorbim. Am vorbit puțin la telefon
Sorina rămâne fără suflare. Ea îi aduce aminte des pe Andrei de Daria, dar acum, auzind vestea, se simte pierdută, ca şi cum ceva sa rupt în interior.
Ce minunat! exclamă, ascunzând ruşinea, mă bucur pentru voi!
Andrei străluceşte. Avea nevoie să audă asta. Iar Sorina simte cum o greutate nouă intră în viaţa ei.
***
Mai întâi au fost scurte apeluri. Andrei pleacă în altă cameră şi închide ușa spunând: Daria este timidă.
Sorina rămâne singură în bucătărie şi aude vocea lui blândă, aceeaşi voce catifelată care aparţinea doar ei.
Apoi apar mesaje de la fosta soție. La început scurte, apoi din ce în ce mai dese.
Degetele Sorinei se întind spre telefon când Andrei îl lasă nesupravegheat. Ea citeşte mesajele, vede poze cu o fată necunoscută
Între rânduri simte un nectar otrăvitor: Suntem aici, suntem aproape, te aşteptăm
De fiecare dată când Andrei pleacă cu telefonul în altă cameră, îşi spune: Vorbeşte cu fiica, nu te imagina.
Dar întro zi, trecând pe lângă uşă, aude un nume.
Lenuța
Fosta lui soție
Din acel moment iadul ei capătă contururi clare.
Se urăşte pentru ce face, dar nu poate să se oprească. O urmăreşte cum zâmbeşte spre ecran, cum îşi opreşte respiraţia să scrie un răspuns.
Trădeala pare să-i apară în fiecare privire, gest, cuvânt. Este convinsă că trăieşte două vieţi.
În fiecare zi reaprinde focul geloziei.
Acum totul o irită.
Nu mă iei în seamă deloc?! explodează întro seară, când Andrei răsfoieşte telefonul.
Sorina, ce se întâmplă? întreabă el, cu ochii mari de nedumerire.
Nu te juca! șuieră ea. Văd tot! Din nou vorbeşti cu ea!
Cu cine? Cu ea? pare să nu înţeleagă.
Şi asta o înfuriă şi mai mult.
Fiecare sonerie devine pentru ea o lovitură electrică. Fiecare întârziere la serviciu pare dovadă de infidelitate.
Devine spion în propria familie!
Pentru că o iubea cu patimă, până la autodistrugere.
El tot tăcea, nu explica, parcă nu vedea cât de mult suferă.
Nu îi seamna deloc.
***
Şi, în general, certurile lor cresc. Cele mai multe pe motiv neînţeles, pe motivuri mărunte ce devin probleme globale.
Sorina strigă că Andrei nu o mai ascultă! Că privirea lui sa schimbat că prezenţa ei îl apasă.
În mintea ei se naşte tot mai des un gând, apăsător:
Dacă va trebui, are unde să plece. Unde îl vor aștepta.
***
Înainte era sigură de căsnicia ei. Acum casa pe care o iubea nu mai e sigură, nu mai e un refugiu.
Noaptea, cu ochii deschişi, îşi spune:
Ce dacă, întro zi, decide că acolo este mai important? Că trecutul contează mai mult decât prezentul?
Dimineaţa alungă aceste gânduri, se certa cu sine însăşi: Suntem o familie. Nu, nu poate fi așa.
Cu cât se convinge mai mult, cu atât se teme mai tare de alegerea lui.
***
Întro zi, Andrei lasă telefonul pe masă şi merge să-şi spele fiul. Deodată, pe ecran apare o notificare: Lenuţa
Sorina nu atinge telefonul. Degetele tremură, inima i se strânge de anticipare.
Nu deschide mesajul, se teme de ce ar putea citi. Fricile i-au devenit o rutină.
De ce eşti așa astăzi? întreabă Andrei, după ce îşi culcă copilul.
Totul e în regulă, răspunde ea repede.
El o priveşte lung, parcă înţelegând ceva, dar nu spune nimic.
Noaptea, când el adoarme, Sorina stă lângă el, ascultă respiraţia lui liniştită, caldă, familială. Deodată se gândeşte că poate altcineva va asculta acea respiraţie.
Gândul o arde, se ridică şi se duce în bucătărie, se aşează pe scaun, strânge pumnii.
Pentru prima oară simte că este înlocuibilă.
Andrei intră în bucătărie. Sorina ridică ochii plini de lacrimi:
Mi-e teamă că vei pleca întro zi
El se apleacă pe genunchi, îi ia mâinile.
Întreabă încet:
Unde să plec?
În eludează, privinduse în jos la ei.
Se lasă în tăcere. În acea pauză curată, Celălalt sunet îi pătrunde: o tăcere mai grea decât orice replică.
***
Apoi vine noaptea care schimbă totul.
Andrei nu vine la culcare. Nu sună, nu scrie. Telefonul este în afara rețelei.
Sorina stă în întuneric, imaginaţiile ei se învârt: ei doi, viaţa lor. Îşi rulează în minte mii de scene fericite fără ea.
Dimineaţa, inima îi devine un cub de gheață.
Deschide laptopul, degetele încep să scrie fără să ştie. Scrie la Lenuța
Plânge fără să observe lacrimile. Scrie disperată, ca o persoană care se afundă şi încearcă să prindă ultima paie.
Scrie despre dragoste, gelozie, umilinţă. Cere un singur lucru: Spune-mi adevărul!
Apăsă Trimite, simte un uşor uşurare şi un gol imens.
A făcut primul său pas. Acum aşteaptă răspunsul
***
Întreaga zi Sorina nu-şi găseşte liniştea. Aşteaptă. Îşi imaginează cum va vorbi cu soţul când se întoarce, cum îi va spune că ştie tot
Repetă scena în minte, se plimbă prin casă, atinge lucrurile, hrăneşte mecanic fiul, dar în interior este doar aşteptarea.
Aşteaptă judecata.
***
El vine târziu, aproape în miezul nopţii. Palid, obosit.
Se așează în faţa ei, tăcut.
De ce ai făcut asta? vocea lui e calmă, obosită.
Sorina tresare.
Ce am făcut?
Am citit scrisoarea ta. Ai înţeles greşit totul.
Serios?! strigă, pierzânduşi calmul explicămi, să înţeleg! Vrei să revii la ei? Vechea dragoste nu ruginește așa se spune? De ce taci? Nu minţi! Nu îţi ascunzi telefonul prin casă! Nu eviţi privirea! Şi cum ai citit scrisoarea mea? A propusea? A vrut să-mi arate slăbiciunea? Nu am avut chef să răspund?
Ea nu îţi va răspunde, Sorina spune Andrei încet eu îţi voi răspunde eu Totul va fi bine dacă tu nu strici totul singură.
Ce interesant, zâmbeşte amar Sorina şi foarte convenabil Bine, nu spune nimic. Nu mai mă interesează. Am pierdut timpul scriindui.
Lenuţa a murit oftează Andrei în noaptea asta. Am fost cu ea până la capăt.
Sorina crede că a auzit greşit. Lumea se opreşte în jurul ei.
Respiraţia i se blochează, totul se răceşte înăuntru.
Toate supărările, gelozia, suspiciunile, otrava interioară se transformă dintro greutate insuportabilă în praf.
A murit? șoptește, temânduse să audă un răspuns.
Andrei dă din cap.
Era bolnavă de mult, spune el sa bucurat să mă vadă. Nu a recunoscut imediat. Vroia să vadă cum reacţionez cu ea şi cu Daria. Nu încerca să mă aducă înapoi, Sorina. Vrea doar să nu o lase pe Daria singură.
Îşi trage o gură adâncă.
Acum înţelegi de ce totul depinde de tine? îl priveşte atent dacă spui nu, voi găsi unde să pun pe Daria.
Te referi la un cămin pentru copii? vocea ei tremură.
Nu, desigur. Eu şi Lenuţa avem rude. Sper să găsim pe cineva să o ia cu grijă. Totuşi nu pot decide fără tine
Sorina se ridică:
Nu te gândi! strigă, atât de tare încât se sperie de propria voce fiica ta va locui cu noi! Înţeles? Cu noi!
Andrei se oprește. Închide ochii pentru o clipă.
Când îi deschide, lacrimile-i curg:
Ştiam Credeam că vei spune exact asta șoptește el.
Sorina se apropie, îşi ascunde faţa în pieptul lui. Toate temerile şi suspiciunile dispar.
În faţa ei se întinde o viaţă nouă, dificilă, dar ea nu se teme de nimic.
A făcut alegerea.
