Băiatul meu s-a însurat recent. Desigur, înainte de nuntă, și-a adus de câteva ori iubita pe la noi și ne-am îndrăgostit pe loc de ea. O fată cuminte, modestă, frumoasă și deșteaptă cum numai mamele visează pentru băieții lor. Eram toți fericiți și ne pregăteam să dăm un chef de nuntă de nu s-a mai văzut în satul nostru de pe lângă Iași.
La cununie, nora mea și-a prins părul deasupra capului, de-i vedeai urechile de la o poștă. Arăta ca din revistă, ce mai! La început n-am băgat de seamă nimic special, dar la un moment dat, pe urechea ei dreaptă, zăresc un aluniță. Identică cu cea pe care o avea fiica mea pierdută demult Să-mi stea ceasul! A trebuit să-mi țin cumpătul și să cercetez povestea.
Draga mea, scuza-mă pentru întrebare, dar nu cumva ai fost adoptată? o întreb, fără ocol.
Nu de ce întrebi? îmi răspunde ea cu zâmbet, apoi pleacă spre ring să danseze.
Dar mama fetei, care stătea lângă noi, a tras cu urechea și doar ce-a dat încet din cap, semn că adevărul nu mai poate fi ascuns. Au recunoscut pe loc: au adoptat-o de mică. Povestea lor parcă-i ruptă din filme. Într-o zi, când mergeau pe drumul vechi spre Botoșani, au văzut o fetiță care stătea singură pe marginea șoselei și plângea. De 15 ani încercau să facă un copil, dar ba una, ba alta nimic. Durerea i-a împins să nu mai stea pe gânduri: au luat-o acasă, au crescut-o cu drag, dar nimănui nu au spus secretul.
Tot în acel an, eu mi-am pierdut fetița. Mergem la piață în Chişinău, lume câtă frunză și iarbă, și cât mi-am întors ochii un pic, copila a dispărut ca o picătură în Prut. Am căutat-o peste tot, pe la poliție, la spital, am lipit afișe, dar nicio veste n-a mai venit și inima mi s-a făcut mică.
Și-acum, uite, băiatul meu s-a însurat tocmai cu ea! Cu propriul meu copil mult căutat. Gândește-te! Din atâția oameni, el a ales-o tocmai pe ea.
După ce povestea a ieșit la iveală, părinții fetei aproape că nu mai respirau de emoție și frică ce fel de familie o să fie asta? Dar i-am liniștit: după ce mi-am pierdut fata, am încercat să-mi alin sufletul și am mers la un centru de plasament din Fălești, de unde am înfiat un băiețel. Știi cum a fost? Parcă el m-a ales pe mine dintre toate mamele. Așa am mai pus puțină lumină în viețile noastre.
Așa s-au descoperit într-o singură seară două secrete ale unor femei care-și iubesc copiii mai presus de orice.
Când oaspeții au aflat povestea, n-au mai contenit cu vorba și lăcrimatul. Până la urmă, au spus toți: Doamne, minune mai mare ca asta nu am mai auzit!
Tu ce zici? O fi fost o simplă întâmplare, ori soarta și-a râs de noi pe sub mustață?
Press «Like» and get the best posts on Facebook ↓
