Eu și soția avem doi copii. Un băiat și o fată. Din familia noastră lucrez doar eu. Ca să achit utilitățile și să hrănesc copiii, după serviciul de bază de polițist, mai lucrez și paznic la un depozit în tură de noapte. Ca să-mi fie mai ușor, soția a decis să plece din concediu de maternitate înainte de termen și să caute de lucru.
A intervenit o problemă, căci ambii copii sunt încă destul de mici ca să poată rămâne singuri acasă în timp ce eu și soția suntem la muncă. Ideea cu grădinița am respins-o de la început pentru că asta necesită cheltuieli în plus. Părinții noștri tot lucrează până târziu. Ne înțeleg, dar nu ne pot ajuta cu nimic.
Ne-am gândit că sora mea mai mică, Irina, va putea până când să aibă grijă de copii. Ea nu lucrează nicăieri, învață la universitate, dar având în vedere că acum e vară, vacanță, ea ar putea să ne ofere acest serviciu. Dar Irina a refuzat, explicând cu faptul că toată vara e programată din timp.
Ea a mai menționat că nu prea îi plac copiii și nici nu își imaginează cum să se comporte cu ei. Noi chiar nu îmțelegem, cum a putut să refuze, căci aceștia sunt nepoții ei de sânge!
Din fericire, s-a oferit să ne ajute fratele soției mele, Cristi. El mai are și un fiu adolescent care nu a fost împotrivă să stea în aceste luni de vară cu copiii noștri.
Copiii s-au obișnuit foarte repede cu Cristi și cu familia lui. Iar când în weekend sora mea venea în vizită, copiiilor nu le mai era interesant să mai petreacă timpul cu ea. Ei întrebau când va veni Cristi.
După câteva din aceste situații pe Irina de parcă au schimbat-o. Ea era de acord să vină la noi în timp ce eram la servici, spunând că nu vrea ca copiii să se îndepărteze pentru că, de fapt, îi iubește. Acum deja nu mai lucrez ca paznic pentru că soția s-a angajat în calitate de vânzător, iar Irina stă cu plăcere cu copiii noștri.
