Noi nu eram împreună în taină, căci asta ar fi fost o crimă, el doar m-a rugat să aștept șase ani, până când ”Sofia lui” va termina studiile la universitate

Cu zece ani în urmă la mine în școală s-a angajat un profesor nou, domnul Andrei Manea. Tocmai absolvise Institutul Pedagogic cu diplomă de onoare.

Domnul Manea preda geografie pentru clasele de liceu. Se venea la lecțiile lui cu plăcere, căci explica într-un mod accesibil, iar convorbirile cu el erau interesante.

Mă numesc Sofia. Pe atunci eram în clasa a 10-a – o fată frumoasă care, după cuvintele părinților și ale profesorilor, aveam nu doar un aspect fizic atrăgător, ci și un intelect strălucitor.

Domnul Manea mă simpatiza, și deja peste câteva lecții mă privea nu doar ca pe o simplă elevă. Cu timpul profesorul se incomodase să țină ore în această clasă din cauza mea, pentru că era de ajuns să ne întâlnim cu privirile ca să roșească și să uite de geografie.

De Valentine`s Day el a decis să-mi mărturisească totul, deși asta presupunea mari eforturi pentru că eu încă nu eram majoră.  Totuși, ce surpriză a fost pentru el când i-am răspuns reciproc.

Noi nu eram împreună în taină, căci asta ar fi fost o crimă, el doar m-a rugat să aștept șase ani, până când ”Sofia lui” va termina studiile la universitate.

Promisiunea a fost ținută de ambii – în acest timp niciunul dintre noi nu a avut o relație. Și iată, în ziua în care am absolvit facultatea, Andrei mi-a făcut o cerere în căsătorie și eu i-am spus ”Da!”.

Deja de patru ani trăim în armonie și așteptăm un copil.

Оцініть статтю
Noi nu eram împreună în taină, căci asta ar fi fost o crimă, el doar m-a rugat să aștept șase ani, până când ”Sofia lui” va termina studiile la universitate