Nouveniță
(Misterioasă relatare)
În sarcinile tale se include și curățenia biroului. Şi ce, că ești contabil? Dacă nu-ţi place, trimite-ţi contractul înapoi și pleacă. Ești nouveniță, așa că trebuie să rezisti. Şi mulţumim că ţiam oferit această poziție și un salariu de 3.500 lei, deși nu ai experiență!
Secretara, așezată pe scaunul ei de piele, o privi triumfătoare pe nouveniță. Această fată nu va rezista mult aici, murmură.
Cât de des trebuie să fac curățenie? întrebă încet Ilinca.
Îţi explic totul! zâmbi secretara, Hai, îţi arăt locul de muncă, te prezint colegilor
Ilinca, ezitantă, se lipi de femeia impunătoare. Încă o dată, secretara deschise ușa unei săli imense, împărţită în mici colțuri în care cineva stătea la birou.
Fetelor, aceasta e Ilinca, nouvenița. Nouveniță, aceasta sunt voi!
Zece perechi de ochi se îndreptară spre Ilinca. Un tăcere apăsătoare se lăsă în aer; pentru a nu părea prea speriată, Ilinca zâmbi și salută. Fetele şoptiseră încet.
Ce bine că a venit o nouă sărmană, spuse una, că de mult nu am avut de curăţat.
E grozav, continuă alta, numai că o să stea lângă mine. Şi voi trebui să ascult clape de taste străine, şoapte şi poate suspine.
Bine, zise a treia, e timpul să ieşi din zona de confort.
Da, înainte auziam doar suspine şi şoapte de la tine, începu a patra, acum vei sta la locul nostru.
Colegi, mai încet, vă rog? zâmbi secretara, Iată-ţi biroul, Ilinca, în colţul sălii. Pe calculator găseşti dosarul Instrucţiuni şi sarcini. Citeşti, înveţi, memorezi. Viorica, roşia furioasă, te va ajuta. Dacă ai întrebări, dute direct la ea. Înţeles?
Ilinca încuviinţă. Secretara plecă, iar fetele se cufară din nou în ecranele lor. Viorica, cu părul roșu ca focul, o privi intens pe Ilinca.
Mă aminteşti pe sora mea mai mică, nouveniţă, zâmbi Viorica cu satisfacţie, o să-ţi dea puncte bonus în ochii mei. Nu face greșeli stupide, altfel vom avea devăzut Bine, Ilinca, începeţi munca. La prânz vin la tine, îţi răspund la întrebări. Dar acum nu te distra, înţelegi?
Ilinca aşeză în scaun, privi biroul. Un mic birou cu tăvi pentru hârtii, un pahar cu stilouri şi markere, monitor, covoraş de mouse, mouse, pe podea un coş de gunoi şi un ghiveci cu un aloe vechi, uscat, cu frunze ruginii. Ilinca îşi aminti instant de bunica, care ţinea aloeplantă pe fereastră şi bătea din frunzele cărnoase pentru ceai.
Farmacie în ghiveci, şoptă Ilinca, dar de ce nimeni nu-l îngrijeşte? Se va pierde.
Se aşeză mai confortabil şi privi din nou. Toţi erau prinşi în muncă. Fiecare ocupat cu sarcina lui, nu aveau timp de Ilinca. Tastaturile zgomoteau, calculatoarele clipeau, pixurile scrâşneau pe hârtie, iar din când în când se auzea un oftat trist când cifrele nu se potriveau.
Ilinca nu era mulțumită. Abia terminase facultatea de contabilitate, fără experienţă, şi i se părea că acest birou ar putea fi o rampă de lansare. Compania oferă servicii de contabilitate, aşa că va lucra cu clienţi diverşi. Salariul de 3.500 lei era, pentru o tânără proaspătă, foarte tentant.
A aşteptă cu nerăbdare pauza de prânz. Viorica se apropie şi, patruzeci de minute, răspunse la toate întrebările Ilincăi.
Gata, gata, te rog! Creierul îmi fierbe Hai să ne odihnim puţin, spuse Viorica, aplecânduse pe spătarul scaunului, apropo, uite palma asta
E aloe, corectă Ilinca.
Da, aloe. Ştiu! râse Viorica, a rămas de la marele nostru protector al numerelor, Vira Palna. Ea era specialistă de top, conducea clienţi mulţumiţi când vedea numele ei în rapoarte, toţi contabilii plângeau de bucurie. Din păcate sa pensionat. De la ea am învăţat multe sfaturi.
Tu o înlocuieşti pe Vira? întrebă Ilinca timid.
Eu? Nu! Nu am atâta experienţă Ea are mai mulţi ani de practică decât eu. A plecat la pensie, organizăm un mic sărbătoresc în birou, îi dăm cadouri. Şi ia lăsat plantul ăsta: Fetiţelor, îngrijiţi acest aloe, udaţil, lăsaţil să crească. De ce să ţinem o palmă ruginită? Vira nu a vrut să-l ia acasă, a lăsatl aici. Deci, tu decizi: îl arunci la gunoi sau îl păstrezi pe biroul tău Hai, lucră!
Ilinca privi cu milă tulpina contorsionată. Era de cel puţin zece ani, poate mai mult. Cât de vechi poate fi un stolnic? se întrebă.
După aproape o lună, Ilinca venea la birou cu o oră în avanpremieră pentru a curăţa. Trebuia să spele podelele biroului, zona de primire unde domnea secretara și biroul directorului. Îi lua mult timp şi energie. În dimineaţa de început, era deja obosită, dar nu avea unde să scape. Salariul de 3.500 lei era, desigur, un motiv să accepte și sarcina de menajeră.
Ilinca spera că, dacă va demonstra că e un specialist valoros, responsabilitatea de curăţenie va dispărea. Se rămânea târziu, încercând să desluşească subtilităţile muncii sale. Fiind proaspăt absolventă, cu diplomă roşie, îi lipseau practici reale cu clienţi. Totuşi, nu se dădea bătută, credea că va reuşi.
Într-o dimineaţă de toamnă, o răceală grea îi zdruncină gâtul şi a înăbuşi vocea. Nu reuşea să ajungă la farmacie înainte de sarcină, iar prânzul era încă departe. Sarcinile rămâneau roşii pe ecran, imposibil de continuat.
Ilinca privi cu speranţă spre aloe, înălţândul spre gura ei.
Bunica spune că aloe vindecă tot, şoptă ea, poate și mie va ajuta.
Sfărâmă o frunză cărnoasă şi o bău. Gustul nu era plăcut, dar în şasezeci de minute se simţi puţin mai bine.
Serios? Ai rezolvat totul? Viorica inspectă dosarele, nu există erori. Bine făcut, nouveniţă!
Viorica îi înmână un nou set de sarcini şi se așeză la locul ei. Ilinca nu observă cum se încarcă de muncă suplimentară. Uimită de productivitatea ei, o chema din nou pe Viorica să verifice.
Cum ai făcut aceste tabele așa de repede? întrebă Ilinca, entuziasmată.
Dacă combinăm indicatorii începu Viorica, privindula puţin temătoră.
Viorica se întrebă dacă Ilinca ar învăţa de la un tutore. Ilinca răspunse cu mândrie.
Eşti bună, spuse Viorica, am o sarcină complicată. Lucrez la ea de dimineaţă. Poate tu poţi.
Ilinca începu să studieze sarcina. Gâtul îi dădea semne de durere, iar ea rupă încă o bucată de aloe.
Viorica, am terminat. Verifică! zâmbi la finalul zilei.
Toate fetele se ridicară. Cum a reușit ea să ne depăşească? întrebă Viorica, smulgând mouseul din mâna Ilincăi și scanând rapid tabelul.
Cum ai făcut asta? strigă Viorica.
Sunt un specialist bun, chiar dacă sunt tânăr. Trebuie doar să gândesc și să aplic
Stai! Eu sunt specialist, noi toate suntem specialiste. Tu eşti doar un tânăr specialist. Spunene ce ai făcut! se încălzeşte Viorica.
În acel moment, secretara intră în birou.
Fete, mâine vine Vira Palna. Are întâlniri cu directorul şi promite să ne viziteze. Dacă aveţi întrebări, pregătiţile.
Pregătiţi întrebările, murmură Viorica, privind spre Ilinca.
Ilinca nu ştia ce să întrebe. În mintea ei era clar că ştie tot, dar creierul îi arunca răspunsuri la momentul potrivit. Se uită în jur; fetele îşi încrucișau hârtiile, şoptind și certânduse pentru a atrage atenţia Virei.
Dimineaţa următoare, fetele, conduse de Viorica, se pregătiră pentru întâlnire. Ilinca, terminând sarcinile urgente, mesteca frunza de aloe, absorbită de lucru, nu observă că oaspete mult aşteptată intră.
Asta e nouveniţa voastră? auzi Ilinca din spate.
Bună ziua, răspunse tăcută, înghiţind altă bucată de aloe.
Vira Palna, o bătrână slabă, înaltă, cu o coadă de păr strânsă, îşi aşeză ochelarii pe nas și o privi critic pe Ilinca, monitorul şi ghiveciul.
Îmi pare rău, nu am pregătit întrebări, am avut multe de făcut
Bine. Nu voi oferi sfaturi, sunt pensionată. Nu va fi un masterclass. Nu-mi arătaţi întrebările, doar vorbiţi.
În pauza de prânz, Ilinca coborî spre cafenea pentru prima oară. Când se așează, Vira o cheamă.
Aşeazăte lângă mine, să vorbim Cum îţi merge? Am observat ce ai făcut azi. Bine, eşti inteligentă. Experienţă mare?
Nu am doar o lună Îmi place contabilitatea în fiecare zi învăţ ceva nou, murmură Ilinca.
Te îngrijeşti de aloeul meu, nu? Îţi place să îl mesteci? Gustă? chicoti Vira.
Gâtul mă durea. Lam încercat şi ma uşurat.
Şi munca a început să zboare, nu? Ce plantă magică! exclamă Vira.
Magică? Ilinca ridică sprâncenele.
Într-adevăr, în acea zi, când Ilinca savura sucul de aloe, energia ia revenit. Vira zâmbi.
Dop-ing, nu? clipi Vira, Mă bucur că ţiam dat cadoul. Cu el nu vei fi pierdută. Dacă fetele ar fi fost mai rapide, ar fi găsit şi ele un remediu.
Nu înţeleg, de ce vorbiţi despre asta? Ilinca privi nedumerită.
Nu ştii legenda alului centenar? Un vrăjitor, medic, a murit în deşert. Rătăcind, a găsit un copac uriaş cu frunze cărnoase şi a băut din nou nouă frunze. S-a vindecat, a devenit tânăr din nou. Copacul ia dat putere, dar a răsărit şi pe pământ, iar vrăjitorul a plantat câţiva puieti în satul său. Astfel, viaţa plantului a continuat.
E vorba de proprietăţi medicinale, nu de contabilitate, şopti Ilinca.
Ştiu, dar acelaşi principiu se aplică și la noi. În loc de vrăjitor, suntem contabili, în loc de deşert, pensiunea Când eram tânără, o femeie severă ma învăţat tot ce ştiu. Ea a plecat la sanatoriu; eu, întâmplător, am mestecat aloeul de pe pervaz. Astăzi sunt expertă. Am călătorit prin multe firme cu acea plantă. Aţi primit darul, dar doar tu poţi înţelege valoarea. Poate are sute de ani. E miracol, nu?
Şi de ce nu aţi răspuns la întrebările fetelor? Aţi uitat că ştiţi totul? întrebă Ilinca.
Sunt doar un angajat, nimic special, răspunse Vira, clipind, cine se gândeşte la cinste? Asta nu contează pentru clienţi, nu şi pentru tine.
După o discuţie scurtă, Ilinca se întoarse la birou. Zi de zi prelua sarcini tot mai grele, devenind tot mai eficientă. Întro lună, nu mai spăla podelele. Primea cei mai importanţi clienţi, iar problemele se rezolvau cu un click.
Între tot, parcă pictez bățuri toată ziua, fără creştere. Ce sens are? se plânse Ilinca.
După încă câteva luni, Ilinca depuse cererea de demisie.
De ce pleci? Ai clienţi de top. Eşti la vârf, nu vrei altceva? se miră Viorica, dar în sinea ei se bucura că o să aibă din nou locul ei de top.
Mă mut în alt oraş, e greu să ajung aici, minţi Ilinca, strângând lucrurile.
E nebunie, nouveniţă! exclama Viorica, Va trebui să refaci totul de la zero, să convingi pe cineva că eşti superspecialistă!
Numi fac griji, voi reuşi Tu eşti bolnavă? întrebă Ilinca curioasă.
Am o răceală uşoară.
Aloe! Mestecăl, îţi va veni uşor.
Nu e nimic! În plus, ai lăsat din nou palmă uscată pe birou, vrei să o vindeci cu asta?
Încearcă tu, zâmbi Ilinca, îţi va plăcea.
Viorica privi neîncrezătoare nouveniţa, apoi rupe o frunză cărnoasă.
