Nouă trandafiri roșii
Soacra a venit în vizită pentru câteva ore și ginerele a simțit că nu mai rezistă. I-a spus soției că merge la sauna. S-a îmbrăcat, s-a încălțat și a plecat.
Dar soarta nu avea să-l lase în pace: sauna era închisă pentru reparații. Asta chiar i-a pus capac la stare. Să se întoarcă acasă? Nici gând!
A început să hoinărească pe străzile din Chișinău, fără vreo țintă. În magazine să intre? Ce, el e vreun domnișor? Bărbat serios, nu merge la shopping ca fetele! S-a trântit, trist, pe o bancă din parc.
Deodată, dă cu ochii de un cuplu de vreo șaizeci de ani. Eleganți amândoi, mergeau agale, la braț, stând de vorbă pe sub castani. Femeia îl ținea pe bărbat de braț, părea că se sfătuiesc despre ce serile să viziteze la teatru.
El stătea pe bancă și-i privea: Au, uite, oamenii încă au despre ce discuta Noi, după cincisprezece ani, am terminat toate subiectele. De regulă, tăcem și atât.
Cuplul s-a oprit, iar domnul îi așază încet-încet eșarfa pe umeri doamnei și apoi și-au continuat plimbarea ca două lebede.
Bărbatul nostru oftează: Uite, au știut ei să-și păstreze dragostea Noi am încetat demult să ne mai băgăm în seamă unul pe altul.
Soția lui, Eudochia, era o femeie măruntă, mereu obosită, cu gândurile la douăzeci de treburi într-o secundă. Lucra la uzină, aveau doi copii, și mereu apăreau griji noi ca ciupercile după ploaie. Nu o vedeai stând niciodată, mereu pe fugă cu un mop în mâini sau o cârpă. Halatul vechi și părul ciufulit deveniseră uniforma ei oficială.
Eudochia și uitase să zâmbească; mereu serioasă, cu sprâncenele încruntate și preocupată. La coafor mergea rar, doar când chiar nu se mai putea arăta pe la piață.
Bărbatul, Ion, ședea pe bancă și se gândea: Am iubit-o tare Și unde s-a pierdut tot focul ăla?
A încercat să-și amintească vremuri mai duioase. Și, uite, ceva s-a mișcat în suflet O fărâmă din tandrețea de demult i-a încălzit inima. L-a cuprins o milă dulce pentru soție și, brusc, i s-a făcut o dorință mare să facă ceva frumos pentru ea.
Măcar odată să nu rămân cu dorința, să fac ceva frumos chiar acum! Și, de parcă o forță nevăzută îl conducea, s-a ridicat brusc și a pornit, habar n-avea unde.
Răspunsul l-a găsit la colț de stradă, unde era să intre cu fruntea în florărie. Să-i cumpăr flori? O să creadă că sunt nebun, o să zică că am aruncat banii la canal! Mai bine îi cumpăram Ancăi teniși, are nevoie la sport
A stat puțin pe gânduri, încă sfâșiat între banii de flori și cei pentru încălțări. Dar senzația caldă nu-i dădea pace.
A ridicat din umeri și a intrat hotărât în florărie. Vânzătoarea, o domnișoară zâmbitoare, l-a întrebat ce dorește. Ion nu mai cumpărase flori de la nunta lor încoace.
Poate o singură floare? Apoi, o voce interioară i-a șoptit: ce-i aia, una? Cine înțelege ceva dintr-un trandafir? Să fie nouă, ca la oameni serioși! A spus cu glas tare și s-a mirat de propria curaj.
Ieșind din florărie, simțea privirile pietonilor pe spinare, parcă îl judecau: Uite și la ăsta, și-a pierdut mințile la bătrânețe…
A sunat acasă să afle dacă soacra a plecat. Urcând grăbit scările, simțea nodul din gât de emoție. Dacă mă ceartă și aruncă florile la gunoi?…
Soția tocmai despachetase un kilogram de făină, cu mâinile încă curate. El s-a apropiat, iar Eudochia nici nu bănuia ce urmează. S-a oprit în fața ei, respirând greu de emoție. Femeia s-a întors, l-a văzut cu trandafirii și a încremenit.
Eudochia, ție sunt! Am simțit azi, nu știu de ce, să-ți aduc. Nu mă cerți?
Ea nu s-a grăbit să-i ia, se uita la flori de parc-ar fi venit direct din Franța.
Ție, Eudochia, cu drag!
A luat buchetul, l-a apropiat de obraji și, pentru prima dată după mult timp, a zâmbit discret. Și nu mai era nici uzină, nici griji, nici ani.
A șoptit aproape fără voce: Mulțumesc
Vaza a poposit în mijlocul mesei, cu cei nouă trandafiri roșii luminând toată camera. Femeia a mai atins florile, a stat o clipă la oglindă, aranjându-și părul. Trăsăturile i s-au îndulcit, grijile s-au topit în visare. Ion a venit încet, i-a cuprins mijlocul. Au stat așa, împreună, fără să spună nimic.
Preț de o clipă, Eudochia a uitat de toate. Cel puțin pentru o clipă.
