Pentru că eu am fost cea care a plecat din familie pentru alt bărbat și am fost cauza destrămării căsniciei noastre, Lucian a considerat că îi sunt datoare cu ceva pentru inima lui frântă. Nu mi-a permis să-l iau pe fiul nostru cu mine, iar el oricum a vrut să rămână să locuiască cu tatăl lui, nu cu mine. Oricât de tare m-ar fi durut, nu am putut să-l oblig sau să-l conving să vină cu mine. Totul s-a rezolvat foarte repede: mi-au dat voie să plec, iar în schimb eu trimiteam bani acasă o dată sau de două ori pe lună. Fostul meu soț era atunci angajat și aducea niște bani în casă, dar când a realizat că eu câștig bine, iar partenerul meu actual mai contribuie și el ca fiul meu să nu ducă lipsă de nimic, Lucian a renunțat la slujbă și a început să trăiască din banii noștri.
Pe măsură ce băiatul creștea, tatăl lui îl răsfăța peste măsură comandau mâncare de la cele mai scumpe restaurante, lipsea de la școală când voia, vacanțe la mare, electrocasnice scumpe. Cu timpul, băiatul meu a început să aibă o atitudine tot mai nepăsătoare și îl vedeam din ce în ce mai rar. Orice îi cumpăram sau făceam pentru el, tati reușea să facă mai mult, tot pe banii mei. La unsprezece ani, copilul nici nu se întreba de unde avea tatăl lui atât de mulți bani, dacă era tot timpul acasă.
Soțul meu actual mi-a sugerat că poate fiindcă le trimit prea mulți bani s-a ajuns aici. În plus, am început să ne gândim la viitorul băiatului, la facultate, și am considerat că ar fi mai bine să punem deoparte bani pentru asta, decât să-l lăsăm pe fostul să-i cheltuie pe mofturi. Am mers și i-am spus față în față fostului meu soț că e destul, i-am ținut pe amândoi destul, acum trebuie să-și asume el cheltuielile, iar eu o să mă ocup să pun bani pentru facultatea fiului nostru.
Lucian nu a stat pe gânduri: a început să mă acuze că nu sunt o mamă adevărată, că nu am fost niciodată o soție bună, și a amenințat că mă acționează în instanță pentru pensie alimentară, deși, în realitate, nu le plătisem niciodată nimic oficial. M-am interesat la avocați, care mi-au spus să nu-mi fac griji, că nu are cum să câștige un proces, mai ales că de ani de zile nu are loc de muncă și trăiește doar din banii mei. Dar, cu toate astea, simt că eu ies pierzătoare. Fiul meu acum mă detestă și mai mult, convins că nu vreau să-l mai ajut pe tatăl lui…
