17 decembrie, 2023
Astăzi am atins limita la masa de Revelion la casa lui Victor în București și am plecat la prietena mea, Ana.
Cine a tăiat salata de boeuf așa de groasă? Parcă ai tăiat cuburi de porumb pentru porci! a țipat doamna Tudora Ionescu, tăind cu vocea ei până la nivelul televizorului, la care Ionel Luca se pregătea să se duca din nou la saună.
Mă aflam eu, Otilia, cu cuțitul în mână deasupra bolului cu morcovi fierți. Ceasul arăta patru dimineața, 31 decembrie. Spatele mă durerea ca și cum aș fi descărcat un vagon de cărbune, iar picioarele erau umflate în papuci casnici. Pe degetul meu pulsa o tăietură proaspătă.
Doamna Tudora, am tras o gură adâncă, încercând să nu las tremurul să-mi zdruncine vocea acestea sunt cuburi normale, standard. Dacă nu vă plac, nu mâncați această salată. Mai avem încă trei feluri de servit.
Să nu mănânc? a exclamat tăietoarea, pe aproape răsturnând sosiera Ce fel de discuție îți permiţi cu mama mea? Am venit la voi să sărbătoresc, să unesc familia, și tu îmi arunci o bucată de pâine la cap? Victor! Auzi cum vorbește soția mea cu mine?
Victor, bărbatul meu, stătea în sufragerie și încerca să descurce o ghirlandă de lumini. A tras o gură adâncă, căci nu-i plăceau conflictele; a ales să fie ca șoimul: capul în nisip și să aștepte să se liniștească furtuna.
Ochi, mamă, a strigat el de pe canapea Nu poţi să tai așa de mare? Ești miloasă? Mama vrea ce e mai bun. A fost bucătar profesionist, ştie ce e mai bine.
Eu am fost şefă de cantină! a replicat cu mândrie doamna Tudora, aranjându-și broșa grea Iar normele sanitare le respectam la nivel înalt. Tu, Otilia, în bucătărie ai un haos total. Prosopul e murdar, îl foloseşti să-ţi ștergi mâinile. Antisanitar!
Am pus cuțitul jos. În interiorul meu începea să clocotească furia, acea furie ce aduce deseori consecințe ireversibile. Nu era primul Revelion cu tăcuțul, dar părea cel mai greoi. Tudora venise cu două zile în urmă ca să ajute, dar în realitate să inspecteze fiecare colț și să emită verdictul: mireasa e neîngrijită, fiul sărac, neexistă nepoţi (probabil pentru că mireasa este egoistă) şi apartamentul arată fără gust.
Prosopul e curat, lam luat dimineața, doar că ia picurat suc de sfeclă am răspuns calm Tudora, poţi să te retragi din bucătărie? Trebuie să gătesc raţa, iar aici e prea cald și înghesuit.
Raţa? a încruntat tăcuța Cum ai marinat-o? În maioneză, ca anul trecut? E vulgar! Trebuie să o înmui în sos de coacăze cu ienupăr două zile. Țiam trimis rețeta pe Odnoklassniki. N-ai citit?
Am făcut un marinat cu mere și miere, așa cum îi place lui Victor.
Victor îi place ce iai dat tu! Ii stricat stomacul cu bucatele tale. Probabil are gastrită, cum arată palid. Eu iam făcut când era mic cotlete de aburi, supe clare
Am simţit că în următorul moment raţa ar putea să zboare pe fereastră sau spre capul a doua mame.
Bine, gata, am șters mâinile pe șorț Raţa merge în cuptor. Salatele sunt gata. Mai rămâne să pun masa și să mă aranjez.
Aranjat? a privit-o cu scepticism Ar trebui săți pui o mască de castravete, să nuți arate părul ca o cârpă și să nuți apară cercurile de sub ochi. Victor te va privi şi nuîl va mai atrage pofta. Un bărbat trebuie să vadă o regină, nu o mașină de spălat vase.
Sunt la fel de îngropată în pentru soțul meu, pentru sărbătoare, pentru a nu începe noul an cu un scandal. Am pus tava grea în cuptor, am setat timerul și mam dus la baie.
Când am deschis robinetul, lacrimile miau curgător în spatele uşii, şoptind trebuie să fii mai înţeleaptă, să suporţi, căci o ceartă bună este mai uşoară decât o ceartă răufăcută. Am şters ochii, am pus plasturi, am încercat să zâmbesc în oglindă. Mai sunt şase ore. Vom asculta clopoţi, vom mânca, şi ea va adormi. Mâine voi duce pe Victor să vadă Bradul de Crăciun.
M-am îmbrăcat în blugi și pulover, am pus întrun rucsac mic de sport pastă de dinţi, pijamă, încărcător. Am ieşit la hol, am îmbrăcat haina de iarnă, căci pe coridor se auzea vocea doamnei Tudora:
numai ţiam spus vecinei să nuși cumpere acel multicooker, că mâncarea din el e moartă! Mai bine în oală de lut, la sobă românească Victor, unde e Otilia? Se pare că sa supărat. Ennebuniţi!
Nu mam supărat, Tudora. Am tras concluzii, iam răspuns.
Victor a scăpat furculiţa.
Otilia, unde te duci, în blugi? a strigat el, ridicânduse de pe scaun.
Mă duc, Victor.
La magazin? Ceva lipseşte? Eu alerg!
Nu. Părăsesc casa. Mâncaţi raţa cu mere, nu cu ienupăr. Aruncaţi salatele dacă nu vă plac.
Otilia, nu faceţi spectacol! Oaspeţii vin, clopoţii bat în curând!
Nu am oaspeţi. Am două persoane străine în casă: una care mă urăşte şi alta că nu-i pasă de mine. La mulţi ani.
M-am întors spre uşă.
Otilia! Stai! a strigat Victor, trântind scaunul în urma lui. Ceva te înnebuneşte? E noaptea!
Merg la cineva care mă preţuieşte.
Am deschis ușa. Vântul rece al iernii a pătruns. Nu mia frig, ci mia adus o uşurinţă ciudată.
Am sunat pe telefon:
Svetla, dormi?
Otilia? Ce faci? Suntem la petrecere! Vino, repede!
Pot să vin acum?
Da, codul interfonului?
Îl știu.
Am luat un taxi, tariful era ridicat de noaptea de Revelion, dar nu mia păsat. Maşina galbenă a venit, mam așezat în spate şi, pentru prima dată în această zi, am zâmbit.
La casa Svetlei, mirosul de mandarine şi pilav umplea holul. Svetla, îmbrăcată întrun pulover cu reni, ma îmbrăţiat cu o strângere ce a făcut din oasele mele crepături de cristal.
Intră, deochi! Ești rece ca gheața! a exclamat ea, iar Misha a turnat băutură penală.
În apartamentul lor erau copii, un câine, câţiva prieteni. Nimeni nu stătea la masă cu feţe de piatră. Pe masă, în loc de cristal, erau șervețele de hârtie, o oală mare de pilav, un munte de sandvișuri cu icre și un coș de mandarine.
Otilia, ești exact la timp! Vom face dorinţe! a strigat Misha.
Mis-au întins un pahar și o farfurie cu pilav fierbinte.
Mâncăm! Îţi place, nu? a şoptit Svetla, ştiind că nu am mâncat de dimineaţă.
Am gustat pilavul era divin, fără norme sanitare şi fără ienupăr, doar cu dragoste.
Ce sa întâmplat? a întrebat Svetla când clopoţii au bătut de12.
Am povestit scurt despre raţa, salata, prosopul de pe cap şi tăcerea lui Victor.
Bă, ce belea! Mama ei e o vrăjitoare. Ai făcut bine că ai plecat. Nu-ţi irosi viaţa în jurul lor. Eşti frumoasă, deșteaptă, vei găsi un bărbat care să te poarte în braţe şi săi iubească pe mamă.
Telefonul meu a început să vibreze. Douăzeci de mesaje de la iubit, cinci de la mama, mesaj de WhatsApp: Otilia, unde e şerveţelul?, Otilia, mama plânge, are tensiune! și Eşti egoistă că ne-ai părăsit în sărbătoare!.
Le-am citit şi am râs, cu lacrimi de eliberare.
Nu pot găsi deschizătorul de sticle am murmurat. Doi adulţi nu pot deschide o sticlă de vin şi nu pot găsi şerveţelele. Neputincioşi.
Lasăle, a luat Svetla telefonul azi e noaptea ta. Hai să dansăm!
Am dansat până la trei dimineaţa. Am uitat de durere, de spate, de supărări. Mă simţeam vie.
În dimineaţa primei zile a lunii ianuarie mam trezit pe canapeaua lui Svetla. Capul pulsa, dar era gata să înfrunt. Ştiam că trebuie să mă întorc acasă, nu să cer scuze, ci să pun punct.
Am intrat în apartamentul lui Victor la prânz. Holul era întunecat, miros de alcool ars şi de mâncare arsă. Pe podea stătea deschiderea de sticlă pe care nuam putut găsi. Masa nu era curăţată, resturi de mâncare erau împrăştiate. Raţa stătea neatinsă, cu un singur aripă ruptă.
Victor dormea pe canapea, cu părul neîngrijit, fără să apară Tudora.
Am intrat în bucătărie, am deschis fereastra şi am lăsat aerul rece să intre. Am început să fac cafea; zgomotul râşniţei a fost ca un foc de armă în liniştea apartamentului.
Victor a intrat, cu faţa şubre şi vinovată.
Ai venit? Mulţumesc pentru sărbătoare. Mama a băut valeriană toată noaptea.
Cu plăcere, am răspuns calm, turnând cafea în ceaşca preferată. Aţi gustat raţa?
Nu am mâncat. Nu aveam chef. Otilia, ştii ce ai făcut? Mam făcut de ruşine în faţa mamei, ea vrea să plece. Spune că nui mai e loc aici.
E cea mai bună veste a anului, iam răspuns eu.
Eşti altcineva acum. Cruelă.
Am devenit eu însămi, Victor. Nu mai vreau să fiu doar o comodă.
În acel moment, ușa de la hol sa deschis larg şi a intrat Tudora Ionescu, cu prosop ud pe frunte şi mâna pe inimă.
Aici e haos! a exclamat ea. Sa întors! După ce ia provocat inimii o criză! Victor, chem un taxi. Nu pot sta cu această femeie. E un monstru!
Doamnă Tudora, iam spus, privind-o în ochi taxiul e o idee bună. Vă rog să luaţi cu voi toate sfaturile, reţetele şi nemulţumirile. Şi data viitoare să veniţi doar la invitaţie şi să vă comportaţi ca o oaspete, nu ca un inspector sanitar.
Tudora a ţipat ca un peşte aflat la uscat.
Victor! Auzi? Mă alungă!
Victor sa uitat la mine, la soarele de iarnă care strălucea prin fereastră, la mine, liniştită, frumoasă, neatinsă. Îşi aminti de seara de ieri: certuri, mâncare rece, supă amară, pierderea a ceva preţios. Înţelegea că dacă nu alege o parte, nu-l va mai vedea pe mine.
Mamă, spuse el încet Otilia are dreptate. Ai exagerat.
Ce? a şuierat Tudora Şi tu! La fel! Traficămfi!
Mamă, hai să mergem la gară.
Tudora a început să arunce lucruri, să bata uşile dulapului, să blesteme acest blestemat cămin. Eu nu mam implicat, doar am băut cafea şi am privit zăpada cum cade.
După ce a plecat, Victor sa așezat la masă, a căzut capul în palme.
Îmi pare rău, Otilia. Am fost un idiot. Am auzit săi fac pe plac mamei, am temut săi rănesc. Dar te-am rănit.
Lam atins pe umăr.
Eşti un idiot, Victor, dar poţi să te schimbi.
Cum?
Ridicăte, ia sacii de gunoi. Vom curăța mizeria. Apoi vom mânca raţa cu mâinile şi vom vedea Harry Potter. Şi dacă aud vreun cuvânt despre praf, pleci cu mama.
Victor a înălţat privirea. În ochii lui a răsărit speranţa.
Am înţeles. Doar raţa şi Potter. Şi tu.
Am curăţat în liniÎn acea noapte, în timp ce sorbeam din ceșcuța cu ceai, am înțeles că singura mea mâncare de sărbători era libertatea regăsită în propria inimă.
