Nu ne privește, rostește o voce feminină, amintind lui Vasilica că indiferența poate avea multe fețe. Uneori trebuie să închizi ochii și să pretinzi că nu vezi, că nu te atinge nimic. Uneori, însă, e criminală.
Oh, Măriuca, toate astea sunt doar filozofii, răspunde o a doua voce.
Vasilica se întoarce spre fereastră, privind casele, mașinile și trecătorii din Chișinău. Orașul e deja treaz și agitat.
Astăzi e puțin supărată că trebuie să ia autobuzul. Iurică a sunat seara și i-a spus că va rămâne la muncă toată noaptea, așa că ce să se supăr?, se gândește Vasilica. De câte ori i s-a oferit să o ducă un coleg, un tânăr care o privea cu un interes prea evident, dar ea refuză. Nu e potrivit pentru o femeie căsătorită să călătorească cu bărbați străini.
Sună din nou la Iurică, așteaptă tonuri lungi și nesfârșite, apoi, cu un oftat, închide telefonul și își bagă smartphoneul în poșetă.
Se uită din nou pe fereastră. Probabil e ocupat. Mereu la momentul nepotrivit.
Sânul îi începe să se înțoarcă sarcina în săptămâna doi o face să se simtă rău. Îi dor de o pauză, dar durerea îi arde abdomenul.
La magazinul mare al lanțului Bălția, Vasilica încearcă să se concentreze în ciuda stării de rău, pentru că directorul nu are niciun moment liber. În capul ei se învârte și în continuare amețeala, dar nu are timp de pierderi.
Începe să vină inspectorii de la sediul central. Vasilica, flămândă și presărată, trage de la casă o tânără blondă, Daciana:
Daciana, du-te la Anca să spele frigiderul, altfel ne vom îngropa! Eu mă apuc de rapoartele de vânzări!
Și fuge în biroul ei.
Daciana, observând că Vasilica a dispărut în depozit, se apleacă lângă colega ei, care aranja sticlele de lapte, și șoptește:
Anca, ai auzit că soțul Vasilicăi o înșală?
Anca își lărgește ochii și o privește speriată:
Serios? E adevărat?
Da, am văzut cum a plecat dimineața de la casa colegei noastre, Liza, și a sărutat-o la despărțire! Ce scenă!
Atunci ar trebui să îi spui Vasilicăi. De ce îmi spui ție?
Daciana râde și își atinge degetul de la tâmă:
Ești naivă, Anca. Bărbații ies, nu? În plus, se vor despărți în curând!
Anca se gândește și răspunde:
Fie că se despart sau nu, e alegerea lor. Dar Vasilica are dreptul să știe adevărul. Poate chiar e mai bine, căci o familie pe minciună nu stă.
Daciana izbucnește din nou în râs și o privește cu dispreț:
Nu, nu e treaba noastră. Oamenii buni ca tine ajung să fie vina lor.
Anca oftă și nu mai discută. Poate Daciana are dreptate, dar ceva o macină pe Vasilica.
Vasilica și Anca sunt aproape prietene, se încredințează una alteia. Din copilărie i s-a învățat că adevărul amar e mai bun decât minciuna dulce, că durerea sinceră e mai dreaptă decât iluzia fericită.
Probabil că și administratorul magazinului, Denis, a simțit ceva când a văzut-o pe Vasilica în birou, obosită. Bea încet un ceai și lucrează la raport pe laptop.
Vasilica, nu-ți face griji, totul va fi bine spune el cu un zâmbet.
Vasilica ridică mâna și oftează:
Nu-mi fac griji. Iurică nu răspunde la telefon, așa că mă tem.
Denis tace. Îi plăcea Vasilica încă de când a început să lucreze acolo, inițial ca simplă vânzătoare, apoi a devenit administrator pentru că era harnică și deșteaptă.
Poate e ocupat zice el. Nu are voie să se amestece în viața lor, deși observă că soțul e rece cu ea.
Probabil răspunde Vasilica, pune telefonul în buzunar și pleacă grăbită.
În hală începe agitația: inspectorii au ajuns.
Săptămâna următoare, Anca nu-și poate sta gândul deoparte de Vasilica. Din poveștile prietenelor, înțelege că Iurică întârzie tot mai mult la serviciu și că Vasilica, însărcinată, trebuie să ia autobuzul, deși ar putea fi dusă de soț. Autobuzele din oraș au frecvență neregulată.
Așa că decide să verifice.
Dimineața, spune că va întârzia la muncă și se duce la casa presupusei amante.
Mama ei obișnuia să spună că inimii celor dragi poate să-l lovească. Astăzi, când vede pe Iurică strâns pe o blondă strălucitoare, sărutând-o și promițând să revină seara, ceva o strânge în piept. Cum trăiește Vasilica cu un astfel de trădător? se gândește.
În acea seară, hotărăște să acționeze fără cuvinte. Când Vasilica pleacă, Anca intră în depozit, unde Denis era pe cale să se întoarcă acasă.
Denis, trebuie să discutăm spune ea cu ochii încărunți.
Denis o privește confuz.
E despre Vasilica explică Anca. Am văzut cu ochii mei că soțul ei o înșală.
Denis clipoceste și își pleacă privirea:
Nu știu dacă ar trebui să ne amestecăm în viața lor
Este corect să nu fie, nu e corect răspunde ea cu un zâmbet disprețuitor. Ea trebuie să afle adevărul.
Dar e însărcinată. Ce se va întâmpla dacă protestează el.
Atunci e destinul ei taie Anca. Adevărul contează mai mult decât minciuna. Du-mă în satul meu, la bunica Zoe, că ea știe să citească semnele. Nu vom spune nimic Vasilicăi, adevărul o va găsi singură.
Denis ezită.
Pentru că îți place Vasilica? o provocă Anca, ultimul argument.
Denis oftă și acceptă.
Bunica Zoe îi întâmpină cu căldură. E o femeie simplă, cu păr cărunt, îmbrăcată într-un hanorac de culoare nehotărâtă și o fustă lungă, sub care se zăresc picioarele încovoiate de artrita, încă acoperite cu colanțe calde. Ochii ei cenușii sunt pătrunzători, ca și cum ar privi direct în suflet.
Anca îi arată fotografia Vasilicăi și îi povestește ce o neliniștește.
Zoe zâmbește, aprinde o lumânare și o face să treacă peste ecranul telefonului.
Văd că soțul ei nu-i este potrivit. Se vor despărți, dar nu imediat. El minte și înșală. Sufletul ei e luminos și bun.
Se poate grăbi? șoptește Anca.
Nu pot grăbi așa ceva, dar îl voi ajuta să vadă adevărul. Ei vor decide singuri ce vor face
Zoe se ridică și, cu pași mici, ajunge pe terasa rece, aduce un săculeț de pânză și un vas mare. Ia o mână de plante uscate, le șoptește și le aruncă în săculeț:
Ierburi de câmp, vânt de poiană, să îi dezvăluiți Vasilicăi adevărul. Să fie așa. Anca, adaugă-i în mâncare. Gustul e slab, nu va simți. Sunt inofensive.
E însărcinată întreabă Denis, îngrijorat. Zoe se uită șiret la el:
Nu-i va dăuna. E camomila, coada șoricelului și alte ierburi. Nu sunt otrăvitoare Tu, fiule, ești gata să iei o copilă cu altul dacă o va alunga pe trădător?
Denis înghite și dă din cap:
Sunt gata. Copiii altora nu există.
În acea seară, chiar înainte de închidere, Vasilica își dorește cu disperare o porție de tăiței instant. Anca îi strigă:
Îți fac eu, stai aici!
Ia pachetul de la raft, își pune săculețul Zoe în buzunar, respiră adânc și revine la depozit.
Denis stă la birou, tăcut. În adâncul său speră ca Vasilica să renunțe la trădător, dar nu e sigur dacă planul lor e just. E corect să se implice în viața cuiva?
Anca expiră ușurată când Vasilica termină ultima lingură cu poftă. Ea și Denis se simt neliniștiți, dar simțul datoriei îi împinge mai departe.
Dimineața următoare, Vasilica se așază la fereastră în autobuz și privește peisajul. Nu aude discuția șoferului la telefon, dar înțelege când anunță:
Dragi călători, vom face o deviere din cauza unui accident la trecerea de nivel.
În drum, vede un bărbat care iese din casa vecinului, în brațe o blondă strălucitoare, și se sărută ca și cum ar fi de adio. Vasilica se aruncă la fereastră, nu poate să creadă ce vede, capul îi vibrează, abdomenul îi face un nod. Totul devine un nor.
Se trezește în spital, cu fața Anca lângă ea.
Verka iartă-mă, dar cred că e vina mea
De ce? mormăie Vasilica. Am văzut pe Iurică cu Liza Kova. Serios?
Iurică intră încet în cameră, cu ochii vinovați. Nu are timp să rostească un cuvânt.
De când lucrezi noaptea cu Liza? o întreabă Vasilica.
Vasilica, îmi pare rău, dar doctorul mi-a interzis trebuie să-ți înțeleg dorința să salvezi familia răspunde el cu un zâmbet fals.
Pleacă! Când voi fi externată, cer divorțul! strigă Vasilica.
Iurică se retrage, fără să ceară iertare.
Ce se întâmplă cu bebelușul? întreabă Vasilica.
Doctorul spune că e bine. A fost riscul de avort, dar a trecut, îi spune Anca.
Atunci Denis intră cu un sac de fructe. Medicoasa care apare ulterior îi spune că prea mulți vizitatori intră odată.
Lăsațil să intre, vă rog cere Vasilica, așezânduse pe pat.
Medicoasa oftează și dă semnal. Anca iese, lăsândul pe Denis singur cu Vasilica.
Vasilica, eram îngrijorat pentru tine și pentru copil, începe el, bâlbâind.
Tu mereu ai fost îngrijorat, răspunde ea cu un zâmbet, spre deosebire de alții.
Uităte, spune Denis, zâmbind.
Anca apare din nou:
Vasilica, trebuie să știi că am aranjat totul ca să afli infidelitatea lui. Nu puteam să stau cu ochii închiși. Te rog, nu te supăra.
Vasilica râde, se gândește puțin și răspunde:
M-aș supăra dacă ai ști și nu miai spune. Nu-mi place minciuna. Apropo, mis-a apărut o bătrânică în vis, zicând că nu e soarta mea cu trădătorul. Soarta e a celui ceși aduce darurile când te trezești.
Vasilica se uită la Denis, care o privește neclintit.
Anca se așază pe un scaun, îi ia mâna Vasilicăi și o mângâie. Ştie că a făcut ce trebuia. Trădătorii trebuie eliminați din viață cât timp mai este șansă să reînceapă totul. Prietenii adevăraţi și oamenii iubitori înconjoară acum viața ei. Micile probleme vor dispărea.
Nu este treaba noastră
