Nu ești soție, ești doar servitoare. Nu ai copii!
Mămică, Sânziana locuiește aici. Renovăm apartamentul, nu se poate locui. E un loc liber, de ce ar trebui să stea în praf? spuse Ion, soțul ei.
Ideea nu îl deranja pe Ion, iar pe soția lui și pe mama lui nu se putea spune la fel. Mama lui Ion nu îi suportă pe nora.
Trebuie să lucrez, nu pot sta aici șopti Sânziana.
Soția lucrează de acasă, așa că are nevoie de liniște și calm. Ion este la birou toată ziua, iar să rămâi sub același acoperiș cu soacra nu e ușor. Sânziana era obișnuită să fie singură în casă, așa că nu îi deranjează pe nimeni.
Sânziana o privea pe soacră și nu găsea cuvinte. Soacra nu voia să fie în casa Sânzianei, dar parcă nu avea altă cale. S-au așezat la masă și au început cina.
Sânziana, adu-mi te rog salata ta deosebită spuse Ion.
Ionule, nu mânca acea chimie. Am făcut alta, e mai sănătoasă se plânse soacra.
Chipul Sânzianei se schimbă. Soțul ei e alergic la roșii cum a putut să uite soacra? Când Ion era copil, mama lui nu acorda atenție la asta. A zis că nu are rost să meargă la doctor, îi dă o pastilă și trece.
Are alergie. De ce ai pus roșii în salată? întrebă Sânziana.
Ce-ți mai faci? E doar o roșie, nu se întâmplă nimic grav replică soacra.
Va cădea bolnav.
Sânziana, liniștește-te. Nu are alergie. Mama lui Ion îl cunoaște mai bine decât tine.
Eu sunt soția lui. Îl îngrijesc pe bărbatul meu.
Tu nu ești soție, ești servitoare. Nu ai copii! Când vei avea, o să discutăm.
Sânziana se ridică brusc de la masă și fuge spre dormitor. Soacra mereu lovea în locul sensibil. Ion se grăbi să o consoleze.
Ionule, îmi pare rău. Mai bine mă mut la părinții mei sau la birou. Nu voi locui cu mama ta.
Lasă-mă să vorbesc cu ea. O să se liniștească!
Nu, am tot repetat asta de nenumărate ori. Nu vom înțelege cumva sub același acoperiș.
Așa au fost nevoiți să închirieze o casă în Iași, pentru a scăpa de alt scandal familial. Soacra, desigur, a protestat, dar nu a avut altă opțiune. Iar Sânziana nu se putea abține să nu se bucure că are un soț atât de înțelegător și răbdător.
Hai să ne mutăm înapoi în București, să plătim chiria de 2500 de lei și să începem o viață nouă spuse Ion, în timp ce Sânziana îl privea cu speranță și o lacrimă de ușurare în ochi.
