Am 62 de ani și toată viața am lucrat la școală în calitate de dascăl la clasele primare. Am doi copii – Mihai și Mariana. Mihai are 33 de ani, este traducător și lingvist și locuiește în străinătate de 5 ani. Și-a aranjat cu succes propria viață și sunt foarte mândră de el! Păcat că taică-su nu l-a văzut, soțul meu a decedat când Mihai avea doar 8 anișori. Mariana are 28 de ani și s-a căsătorit recent „În sfârșit!” – m-am gândit eu, căci până acum fiică-mea nu a avut nici o relație. Erau mulți tineri care o curatau, dar fata era foarte pretențioasă la acest capitol, ea își dorea un soț de succes.
Nu mă amestecam în viața personală a fiicei mele. Desigur, încercam să-i dau sfaturi, dar ea nici nu mă asculta, și nici eu nu am insistat, pentru că fiecare își aranjează viața așa cum vrea el. Și totuși, mi-am dorit doar ceea ce e mai bun pentru copiii mei, mi-am dorit ca ei să devină oameni de succes. Desigur, mă mândresc cu ambii copii, dar, din păcate, Mariana nu voia să învețe ca Mihai, care avea un loc de muncă stabil și bine plătit. Fata era mai tot timpul ocupată de viața ei personală.
Nu l-am mai văzut pe Mihai de vreo cinci ani, dar vorbim zilnic pe Skype. Văd cât de mult îi place jobul și țara în care locuiește acum. Mihai îmi trimite mereu bani pe card, de câte ori i-am cerut să nu o facă, dar este încăpățânat. Copiii mei sunt în relații proaste, lui Mihai nu-i place că eu încă mai am grijă de Mariana ca de o fetiță. Îmi spune că e timpul să se întrețină singură. Într-adevăr, pensia mea este mică, m-am concediat demult din cauza problemelor de sănătate și îi dau pe ascuns banii lui Mihai Marianei. Bineînțeles că el nu știe de asta, pentru că atunci s-ar simți foarte jignit.
Dar în sfârșit Mariana se căsătorește. Eram foarte bucuroasă pentru ea! În sfârșit și cel de-al doilea copil al meu va avea o viață fericită. Mariana și-a găsit un mire foarte respectabil și bogat. La început mi-a plăcut foarte mult de el, părea prietenos și amabil, dar după o vreme i-am văzut adevărata față.
După cum s-a dovedit, ginerele meu este un avar incontestabil. Cu toată averea și banii lui, era foarte lacom. Marianei rareori îi făcea cadouri scumpe, iar dacă le făcea, atunci mai tot timpul îi spunea câți bani a cheltuit și că ar trebui să-i fie foarte recunoscătoare.
Trăiesc într-o casă mică la țară. Fiică-mea împreună cu soțul ei locuiesc în capitală. Bărbatul are propriul apartament și câteva mașini. Când mă vizitau, mereu veneau cu mâinile goale. Chiar și de ziua mea, „iubitul meu ginere” mi-a dăruit un set de farfurii ieftine, spunându-mi că nu merit un asemenea cadou.
Curând m-am îmbolnăvit foarte tare. Aveam probleme de sănătate, dar nu doream să merg la spital și mă tratam singură acasă. Totuși, de data aceasta mi-a fost foarte rău și am chemat ambulanța. Am fost internată cu cancer mamar. Medicii mi-au spus că nu mi-a rămas mult. Desigur, mă puteam trata, dar mi s-a părut o risipă de bani, pentru că medicii nu mi-au promis nicio garanție…
Fiică-mea nici nu mi-a oferit o mână de ajutor. Nici măcar nu au venit la spital. Am decis să-mi sun fiul. Acesta și-a luat imediat un bilet și a venit la mine.
Eu am decis să nu-mi pierd timpul în zadar și să scriu un testament, pentru că nu mai aveam mult de trăit. Am refuzat să-mi scriu ginerele și fiica în testament. Credeam că nu au nevoie de o căsuță la țară, pentru că aveau tot ce le trebuie pentru pentru un trai decent. I-am lăsat casa drept moștenire fiului meu. Desigur, locuiește în străinătate, dar am decis ca această căsuță să-i rămână lui, pentru ca în orice moment să poată veni în România și să aibă unde să stea.
Mai târziu, „ginerele meu preferat” a aflat despre testament și a venit imediat la spital să se certe cu mine. A venit și Mariana cu el. Ginerele a început să strige că sunt o mamă rea și nu i-am lăsat nimic moștenire fiicei mele. Mihai nu a tolerat o astfel de atitudine din partea lui și l-a lovit pentru toate acele cuvinte urâte. În cele din urmă, ginerele a strigat: „Nici nu o voi lăsa pe Mariana să-și ia rămas bun de la tine!”. Marina tăcea tot timpul, își asculta doar soțul.
Fiică-mea nu a mai venit să-și ia rămas bun…
