Nu-ți face griji, Slavice! Măcar ai petrecut Anul Nou ca un boier!
Și iată-l și pe acasă, în orașul natal. Slavică coborî din tren, ieși în piața gării și se îndreptă spre stația de autobuz. Nu anunțase pe soția lui că se întorcea astăzi.
Starea lui nu era prea bună, căci avea să aibă o discuție neplăcută cu Ana. Nevasta avea să-l mustre din nou, să se plângă, să-i spună că e un egoist nepăsător.
Și totuși, nepăsător? El, între altele, voise s-o sarbătorească și pe ea de Anul Nou, dar ea închisese telefonul. Se supărase!
Încercase s-o sune trei zile la rând, dar ea nu răspundea. Atunci și el se supără și nu mai sună.
Și, apropo, nici măcar nu se obosi să-i ureze buniciilor și surorii lui la mulți ani, ca să nu mai vorbim de el. Asta avea s-o arunce ei în față imediat ce intra pe ușă.
Nu numai ea avea ce să-i reproșeze, și după ea erau tot felul de probleme, așa că să răspundă și ea! Cum se zice? Cea mai bună apărare e atacul.
Slavică își luă inima în dinți și intră în scara blocului cu un aer hotărât.
Apartamentul îl primi cu liniște.
Hei! Mai trăiește cineva? Anuțo, am venit! strigă el tare, dar nimeni nu-i răspunse.
Se uită în bucătărie nici urmă de soție, apoi în dormitor gol, în celălalt la fel. Dar imediat observă schimbări: lipsea pătuțul de lângă perete, dispăruse comoda cu schimbătorul deasupra și căruciorul pe care i-l dăduseră părinții Anei.
Slavică se repezi la dulap jumătatea unde atârnau lucrurile nevestei era goală.
O fi înnebunit? M-a părăsit? se gândi el.
Sună la socri, dar nimeni nu răspunse. Încercă apoi s-o sune pe Cati, prietena Anei. Tăcere. În sfârșit, reuși să-l prindă pe Mihai, soțul Cati.
Mihai, salut! Dă-mi-o pe Cati la telefon, că nu reușesc s-o prind.
Cati e la ai ei în sat cu copilul am petrecut Anul Nou acolo. Semnalul e prost pe acolo.
Eu m-am întors ieri, că aveam tură azi. Ei încă stau. De ce o vrei pe Cati?
Mă gândeam că poate știe unde e Ana. Am venit de la părinți și ea nu-i acasă. Și nici lucrurile pentru copil nu mai sunt.
Stai, nu trebuia să nască în zilele astea? Tu te-ai dus la ai tăi de sărbători și ai lăsat-o singură? se miră Mihai.
Ea n-a vrut să vină. Termenul era pe 10-11 ianuarie, am fi avut timp.
Felicitări, măi prostule, ești un adevărat erou! râse prietenul.
De ce?
Pentru că, cel mai probabil, ești acum burlac. Idiotule! Sună la spital, acolo e, sigur.
Acum zece zile…
Nu înțeleg, Slavice îi spunea mama la telefon. De ce să stai acasă de sărbători? Dacă Anuța nu vrea să vină, tu vino singur. Mai are două săptămâni până la termen, ai timp să te întorci.
Mai ales că o să fie toată familia: mătușa Vera cu unchiul Sergiu, Natașa cu Victor, Olga cu Paul. Și noi cu tatăl tău și Vica cu Gleb.
Vica a rezervat camere la un hotel la munte chiar în pădure. Patru zile, din 30 decembrie până pe 2 ianuarie.
Pe 31 în restaurant va fi banchet cu artiști. Am plătit pentru tine, îmi dai tu mai târziu. Stai până la Crăciun, apoi pleci pe 8. Ai timp până la termenul nevestei.
Ana nu voia să meargă:
Slavice, pot să nasc oricând. Îți imaginezi cum ar fi: toți se distrează, iar eu încep să urlu. Și hotelul e la munte o să ajungă ambulanța la timp? Nu, nu merg.
Mamă are dreptate când zice că acum femeile cred că sarcina e o boală, iar nașterea o faptă eroică. Ea ne-a născut pe toți trei și nici nu a stat mult în concediu, totul făcea.
Desigur, Slavică înțelegea că Ana avea dreptate în parte. Dar își imagina cum ar fi să stea acasă de Revelion, doar ei doi, cu o masă modestă Ana spusese că nu va găti ceva special. Și i se făcu dor de agitația din familie.
Între timp, toți rudele lui dansau și petreceau în restaurant, cu muzică și chef. Așa că plecă singur.
La munte chiar fu distractiv. Pe la 12:30 noaptea, după ce anul începuse, Slavică ieși din sală să sune pe Ana, dar ea nu răspunse.
Ei bine, dacă te-ai supărat, e vina ta. Ai fi putut fi aici cu noi, se gândi el.
A doua zi, mama îi spuse ce părere avea despre norașă:
Ana nici măcar nu ne-a sunat să ne ureze la mulți ani. Vezi, s-a supărat! Ai prea deschis tu drumul, fiule.
Nu înțelege ce înseamnă o familie adevărată. Noi suntem toți împreună, iar ea singură. Să stea și să se gândească.
Dar Anei îi era altceva pe cap în noaptea de Revelion. Dacă se gândea la cineva, era la Slavică, nu la socri și familia lui numeroasă.
Părinții ei, auzind că rămăase singură, o chemaseră la ei. Nu făcuseră masă mare.
Fratele Anei lucra la o fabrică cu program non-stop și nu avea concediu lung, așa că părinții sărbătoriseră doar ei doi.
Pe 31, la ora 9 seara, Ana și mama ei puneau masa, când ea începu să aibă contracții.
Sună la salvare. Mama plecă cu ea, iar tatăl urmă cu mașina.
Ana petrecu Anul Nou în spital, iar părinții în holul secției. Născu un băiețel…
…Slavică urmă sfatul lui Mihai și sună la spital.
Cojocaru? A plecat ieri, îi spuseră la recepție.
Cum a plecat? A avut copilul?
Da. Pe 1 ianuarie, la 12:30 noaptea.
Cine a venit după ea?
Domnule, ast
