Nu se aude nimic

Nimic nu se aude
Avionul timid și-a arătat nasul dintre nori, a privit în jur, a făcut un viraj lent și a atins pământul cu blândețe, ca un mire ce-și atinge iubita pe obraz la altar.
A izbucnit aplauzele pasagerilor, dar piloții nici nu le-au auzit.
Și tot atât de puțin a auzit Nicu Caplea, care fusese blocat cu urechile în timpul zborului.
Caplea tot încerca să-și desfunde urechile, ținându-și nasul și suflând cu speranță.
Aerul ieșea de peste tot, dar nu acolo unde trebuia, și în capul lui continua să răsune un zgomot alb.
Nicu se întorcea de la mama lui dis-de-dimineață, cât să ajungă să se pregătească de serviciu.
Soția lui, Adina, nu dormea și se plimba prin apartament, mutând frenetic tot felul de lucruri dintr-o parte în alta.
Nicu a intrat în bucătărie și a început să-și pregătească pachetul pentru prânz.
Urechea tot nu îi revenea.
Eu plec!
M-am săturat!
M-am săturat de tot!
M-am săturat de viața asta, de salariul tău de câteva sute de lei, de apartamentul ăsta la marginea orașului!
Eu credeam că e iubire cronică, dar era doar o boală pe care am prins-o!
Adina arunca reproșuri în spatele lui Nicu, care așeza calm cartofii în termos.
Plec la Laurențiu, tu nu-l știi, nici el nu te cunoaște, dar e minunat.
Simt pentru el exact ce ar trebui să simt.
Și să nu-ți fie teamă, nu s-a întâmplat nimic între noi.
Plec ca o femeie corectă, ca să nu spui nimănui lucruri despre mine!
Mai ales mamei tale!
Nicu și-a terminat pachetul, l-a pus în geantă și s-a apucat să-și facă o cafea.
Nu vrei să spui nimic?
Uite, m-am deschis în fața ta acum!
Adu-mi te rog jeanșii la călcat!
a strigat Nicu.
Jeanși?!
Tu…
Eu îți vorbesc despre sentimente, iar tu despre călcat haine!
Plec, nu mai rezist!
Speram să mă oprești!
După ce a terminat fraza, Adina și-a luat geanta, a încurcat-o pe a ei cu cea de serviciu a lui Nicu și a ieșit val-vârtej.
Abia când apartamentul a vibrat de la ușa trântită, Nicu a înțeles că soția lui chiar plecase.
Unde s-o ducă la ora asta?
Și jeanșii?
Aoleu, unde mi-e prânzul? cu aceste gânduri Nicu cugeta la divorțul matinal.
Supărat că nu-și găsise termosurile, Nicu a plecat la serviciu îmbrăcat în pantaloni șifonați.
În lift, a salutat din cap pe președinta asociației de locatari doamna care, după cât strângea în fiecare lună, părea că încă aduce tribut la Curtea Domnească.
Se zice că parfumurile ei înviau cai și goneau dușmanii din ascunzișuri.
Nicu și-a ținut respirația și s-a așezat cu fața spre ieșire.
Ușile liftului s-au închis, iar camera de gaz a pornit în jos.
Trebuie să dați bani pentru dezinsecție.
Azi vin să facă deratizarea la tot blocul, a spus președinta.
Nicu privea cum cauciucul de la uși se lichefia de la mirosul parfumului.
Trebuie să dați până diseară, puteți face transfer pe card?
insista femeia.
Nicu n-a zis nimic.
Atunci ea s-a aplecat la urechea lui și a insistat tare:
Până la final de zi aștept transferul!
Felicitări.
Unde vă transferă?
s-a animat Nicu.
Înapoi la Bender?
El chiar credea poveștile că doamna era descendentă de domnitor.
Președinta i-a spus multe, dar Nicu auzea doar fragmente: -ine, -dă, -tă, -ci, ca un fel de limbă arhaică.
El doar dădea din cap, ca la o expoziție de artă modernă.
Liftul s-a deschis, Nicu a ieșit grăbit la aer proaspăt, iar președinta a pornit spre apartamente, să strângă tributul.
Nicu lucra ca electrician.
De o săptămână muncea pe un șantier unde beneficiarului, un tip fără inspirație și bani, îi venise pofta să facă să arate ca la carte.
Materialele și schițele primite de la client îi reflectau caracterul și erau, cum s-ar zice, cu iz.
Nicu nu era singur, ci împreună cu instalatorul și echipa de finisări.
Cât timp Nicu tăia pereții pentru cabluri, colegii lui se chinuiau în alte camere, iar clientul a apărut pe neașteptate, după o petrecere de ziua unui prieten.
Plin de creativitate și obosit, a decis să vadă cum merge șantierul.
Totul e greșit!
zbiera clientul, bătând din picior.
Prizele să fie ca pe tabla de șah, candelabrul ușor spre dreapta, trei grade față de axa Pământului.
Faceți cum zic sau nu vă dau niciun leu!
Cu aceleași idei creative și amenințări s-a plimbat prin toate camerele, apoi s-a baricadat într-o cameră pentru copii și, obosit, a adormit pe sacii de glet.
După șapte ore, clientul s-a trezit, a ieșit și a văzut rezultatele ideilor sale de moment.
În timpul ăsta, echipa a spart peretele între living și bucătărie, instalatorul a montat un wc de oaspeți lângă cel principal.
Hainele clientului erau albe de glet, fața șocată.
Nu-și amintea nimic din ce ceruse și era gata să-i acuze pe constructori de minciună, dar aceștia i-au arătat filmarea cu cerințele lui.
Doar Nicu n-a schimbat nimic, că nu auzise instrucțiunile, fiind surd.
Fie din compasiune, fie din neputință, clientul i-a oferit lui Nicu o primă pentru rezistența la creativitatea beată și i-a dat afară pe ceilalți.
Dar după ce-a văzut filmarea, a plătit tot ce se lucrase.
Seara, flămând și extenuat, Nicu n-a rezistat și a mers la doctor, să-i curețe urechea.
Pe drum s-a ținut după el un câine rău, lătrând puternic să-l sperie, dar Nicu parcă se plimba printr-un film mut, unde oamenii și animalele doar mimează.
Fără sunet nu înțelegea ce vrea câinele de la el și Nicu și-a văzut de drum, ușor și sigur.
Câinele s-a plictisit și l-a lăsat în pace.
Să fie sunetele cu tine!
i-a spus doctorul, în timp ce îi desfunda urechea.
Revenit în lumea sunetelor, Nicu s-a grăbit spre casă.
Pe drum și-a scos din portofel prima neașteptată și a cumpărat o parizer în aluat și un buchețel modest pentru soție.
La intrarea în bloc l-a întâmpinat un vecin trist.
Ai auzit vestea?
i s-a adresat vecinul.
Eu n-am auzit nimic toată ziua!
și-a băgat Nicu degetul în ureche.
Migunova, aia de la Curtea Domnească, adunase bani de la tot blocul și a plecat.
Mutată în alt oraș, a dispărut complet.
Totul planificat.
A trecut pe la toate șapte scări.
Tu ai dat?
Nu, n-am apucat, Nicu a dat din cap.
Mi-a spus ceva de transfer dimineață, dar n-am înțeles.
Norocul tău.
Eu, prostul, am dat.
Singurul avantaj: până a trecut pe la toate apartamentele, gândacii oricum au murit de la parfumurile ei, a râs vecinul.
Deci nu-i chiar așa de rău.
Apartamentul l-a întâmpinat pe Nicu cu mirosuri îmbietoare și o Adina incredibil de blândă.
Iartă-mă, dragul meu, am luat-o razna, habar n-am ce mi-a venit, parcă eram sub influența razelor de soare.
Vreau să-mi retrag toate vorbele și să mă crezi că n-am făcut nimic rău.
Nu există niciun Laurențiu.
Am fost la sora mea, m-am liniștit, mi-am pus mintea la loc.
Ai reacționat ca bărbatul adevărat dimineață și asta m-a trezit.
Mă ierți, un suflet prost?
Acoperindu-l pe Nicu cu sărutări, Adina l-a invitat la masa gătită.
Eu n-am auzit nimic, a mărturisit Nicu, simțindu-se răsplătit fără merit.
Mulțumesc!
l-a îmbrățișat tare soția.
Ce întorsătură, a gândit Nicu, care nu făcuse nimic ieșit din comun azi.
Poate ar trebui să fiu surd mai des.
Poate așa o să fie viața mai ușoară.