După niște întrevederi de succes, mi-am dorit să-mi petrec seara într-o atmosferă mai familială. Am decis să nu-mi sun iubita, ci să-i fac o surpriză. În localul de lângă blocul nostru mi-am zărit femeia, care vorbea foarte emoționant cu cineva. Ambii arătau agitați și se comportau ca niște vechi cunoscuți. Ca să mă clarific cu această situație, am decis să-i las un mesaj. I-am scris ceva banal: “Sunt acasă, m-ie dor de tine. Când vii?”
Colegii de la birou, demult mi-au dat de înțeles că iubita mea nu e cea mai bună variantă pentru viața de familie. Dar, eu nu luam în serios cuvintele lor și nici cu gândul nu eram că o asemenea fată, ar putea fi, de fapt, o prefăcută. Ne întâlneam de câțiva ani, ne iubeam și făceam mari planuri pentru viitor. De fapt, așa mă gândeam eu… Chiar dacă uneori mă îndoiam de adevărul acelor bârfe, prea des am început să le aud.
Și uite că s-a întâmplat un caz care m-a scos din sărite. În acea seară, obosit dar totodată bucuros că am încheiat un contract important, mă întorceam acasă. În drum spre casă am decis să trec pe la restaurant să i-au ceva delicios pentru cină. Am vrut să-mi petrec timpul într-o atmosferă calmă de familie. Dar înainte de a intra în local am observat-o pe iubita mea la masa de lângă geam. Fata vorbea într-o manieră emoționantă cu cineva. Ambii păreau agitați și arătau ca niște vechi cunoscuți. Ca să mă clarific cu această situație, am decis să-i las un mesaj. I-am scris ceva banal: “Sunt acasă, m-ie dor de tine. Când vii?”
Am decis să nu ridic această temă, până nu se clarifică situația. Însă, chiar după câteva zile s-au dovedit și suspiciunile mele. Nu am mai putut să continui aceste relații. Aveam o senzație paranoică. Ori de câte ori ieșea la market, sau se reținea la salon, îmi închipuiam cele mai oribile scene de înșel.
Ca să pun punct acestor bănuieli, am hotărât să-i controlez telefonul. În cele din urmă avusem dreptate. Vorbea cu tipul ăla de mai mult timp. Îi trimitea poze și mesaje cu o mulțime de inimioare. Asta însemnă că demult nu mă mai iubește și nu poate să mi-o spună. Era foare dureros să realizez aces lucru. Nu știam cum să trec peste o astfel de înjosire. Îmi era jale de mine, mă enervam și nu înțelegeam pentru ce a ascuns adevărul. Oricum avea să aflu, mai degrabă sau mai târziu. În cele din urmă, decizia de a ne despărți a fost inevitabilă. S-a stins focul din mine și am hotărât că nu voi putea crea o familie cu o astfel de persiană.
După câteva zile am avut prima discuție pe această temă. Nici nu se împotrivea cuvintelor mele și nici nu a încercat să mă contrazică. pur și simplu și-a luat lucrurile si a plecat…la el. Rămăsesem singur și deodată simțisem o ușurare. Acum am scăpat de tot răul! Voi începe o filă nouă din calendar, și sigur voi fi fercit…