Zinaida o măritat pe fiica ei. Invitații erau puțini, cam 35 de oameni, aproape toți rude și prieteni ai mirelui.
Fiica ei, Larisa, era frumoasă ca toate miresele. Pentru Zina, căsătoria ei la doar 19 ani a fost o surpriză. Totuși, ea sperase, ca toate mamele fetelor cuminți, că Larisa va termina mai întâi universitatea și abia apoi… Dar, ce să vezi, s-a întâmplat cum s-a întâmplat. Fiica era la anul doi, iar mirele, Vlad, la ultimul. Au hotărât să se căsătorească, punct. Vlad considera că viața fără acte nu e serioasă – iubita lui merită să devină soție imediat și pentru totdeauna!
Fostul soț al Zinaidei, tatăl Lărisei, nu a venit la nuntă, deși fusese invitat. Însă i-a dăruit fiicei o sumă de bani – măcar atât să-i mulțumim. Trecuseră deja cinci ani de când plecase din familie, nu se grăbea să comunice cu fiica, se limita la plățile de pensie alimentară prin contabil.
Nunta era în toi. Totul mergea minunat, șeful de ceremonie știa meserie. Dar Zina era stânjenită de unul dintre invitați, poate vreun văr îndepărtat al mirelui, care nu-i lua ochii de la ea. Oriunde s-ar fi aflat în sală, simțea privirea lui pătrunzătoare. Se enerva chiar: cum îndrăznește acest băiat s-o privească așa?
A început valsul, un dans rar la petrecerile tineretului de azi, pe care puțini mai știu să-l danseze. Zina adora valsul și s-a dus cu bucurie să danseze cu acel tânăr care, acum cinci minute, o enerva cu privirile lui. Dar dansa ca un zeu! Eran cel mai frumos cuplu din mijlocul sălii. Zina arăta deja bine, dar în ziua aceea părea sora, nu mama miresei. Rochia ei de un verde smarald îi cădea elegant pe silueta subțire, părul prins într-o coafură tânărăscă, iar strălucirea din ochi o făcea irezistibilă.
— Unde ai învățat să dansezi așa? l-a întrebat Zina când a condus-o după vals la masă.
— Am practicat dansuri de salon ani de zile. Am ochi antrenați — mi-am dat seama imediat că nu dansa nimeni mai bine decât dumneavoastră, a răspuns el zâmbind.
Pe parcursul serii, Anton — aflaseră numele unul altuia — n-a dansat decât cu Zina. Nu se depărta de ea, ca să n-o piardă din vedere până la următorul dans. Capul Zinei se învârtea puțin de la șampanie și de senzația aceea ușoară, de parcă ar fi fost din nou tânără.
— Ei și? E tânăr, dar măcar dansez cât pot, când mai am ocazia? se gândea ea.
După nuntă, Larisa s-a mutat la soț. Deocamdată închiriau un apartament. Zinei i s-a terminat concediu de o săptămână și s-a întors la muncă. A fost uimită când, la ieșirea de la servici (lucra la Direcția de Protecție Socială), l-a văzut pe Anton cu un buchet de flori.
— Ce cauți aici, și încă cu flori? Mâine o să râdă toate colegii de mine, o să mă întrebe în ce clasă îmi e cavalerul! s-a supărat Zina.
— Lucrez deja după facultate. Programul meu se termină cu o oră mai devreme și am avut o nevoie arzătoare să te văd. Am luat adresa de la fiica ta. Și, apropo, nu arăt așa de tânăr pe lângă tine — am 25 de ani! s-a simțit jignit Anton.
— Iar eu am 40, simți diferența? Te avertizez cinstit, nu te ține după mine! Nu-ți irosi timpul! Uită-te în jur, atâtea fete frumoase! Zina a pornit hotărâtă spre stația de autobuz.
— 40 de ani? Nu se poate! Chiar dacă da, nu contează! Te voi iubi la orice vârstă, și nimeni nu mă va opri, nici măcar tu! Acum cred în dragostea la prima vedere — de când te-am zărit la nuntă, n-am mai fost bun de nimic!
Anton a început s-o aștepte în fiecare zi, o însoțea până acasă cu autobuzul, apoi se întorcea la el. Nu cerea nimic, era extrem de galant și atent.
Să fim sinceri — Zinei îi făcea plăcere atenția lui, dar știa că diferența de vârstă e mare. Nu voia să-i strice viața, trebuia să găsească o fată de vârsta lui.
Oricât s-a străduit să-l respingă, la un moment dat relația lor a început să se dezvolte. Anton s-a dovedit a fi un om sensibil, onest și serios. Când Zina a făcut pneumonie, el a avut grijă de ea — practic a scos-o din pat. Atunci și-a dat seama că sentimentele lui sunt reale și că o iubește cu adevărat.
Zina n-a rezistat în fața asaltului lui sentimental și s-a predat. Și cine altcineva ar fi putut rezista?
Anton i-a cerut-o în căsătorie. Fiica și ginerele au insistat să accepte și să devină soția lui. Dar Zina refuza. Era convinsă că, mai devreme sau mai târziu, el o va părăsi.
Ar fi continuat să se îndoiască, dacă nu rămânea însărcinată. Avea de gând să întrerupă sarcina — ce copil la vârsta ei? Urma să devină bunica! Dacă Anton o va abandona, va trebui să crească copilul singură.
Dar Anton i-a anulat toate planurile. El și părinții lui au convins-o că, chiar dacă vor divorța, ei o vor ajuta cu copilul.
Zinaida și Anton s-au căsătorit. Au sărbătorit evenimentul modest, acasă, doar cu cei mai apropiați, deoarece silueta miresei își dădea pe acum prezența.
Acum, fiul lor, Andrei, are 20 de ani. Zina și Anton sunt încă împreună. Au multe în comun, se înțeleg cu o privire. Pe scurt, sunt fericiți.
Dar mai e un „dar”. Acum Zina are 60 de ani, iar Anton doar 45. Zina încă se frământă gândindu-se că i-a ruinat viața.
El, însă, se consideră cel mai norocos om.
