30 aprilie 2025 jurnalul meu
Ce face o altă femeie în bucătăria noastră, gătind chiftele pentru soțul meu? strigă Alina, aruncânduși geanta și pregătinduse să sară în luptă.
E Veronica! răspunde eu, Ion, cu un zâmbet.
Nu-mi vine să cred! își încruntă Alina fruntea. Ce face ea aici?
Cum vezi tu mirosul care se răspândește prin apartament adaug eu, inspirând adânc aromele de ceapă și carne. Gătește chiftele!
Ai mâncat prea multe de la Băile Fără Deșert?, strigă Alina din nou. Aduci o străină în casa mea ca să-ți facă chiftele?
Exact! confirm eu. De după băile mia venit poftă de chiftele!
Din colțul mesei apare Veronica, cu prosopul pe cap și un zâmbet de de ce nu.
Ah, iată-mă! Am ajuns să fiu și eu gazda! Numi gătește soțul chiftele și eu vin să-l ajut!
Alina, surprinsă, răspunde: Ce? Nupot? Bineînțeles că pot!
Veronica chicotește: Nici numi dau seama că bărbatul tău a refuzat când iam oferit să gătesc! Poate mai am ceva de propus? Poate se lasă!
Alina, cu glas ridicat, îi spune: Îți voi tăia cârliga în bucăți cu mâinile mele!
Veronica, fără să clipească, replică: După lăbuțele tale nu mă tem de nimic! Ai manichiura perfectă și cremele pe unghii!
Cu mâini ca ale tale, ar trebui să-ți învârti buclele și să te prefaci că ești importantă! Se vede că nu ești obișnuită cu treburile casei! îmi spune ea, iar Alina se strâmba de furie.
Hai să-ți dau o chiflă, domnișoară aflată la businessul cuplului, dar să nu te atârni de costumul de birou, că altfel nuți va încăpea! o incită Veronica, arătând spre bucătărie.
Alina îmi spune, trecând pe lângă mine: E clar, te voi înfrunta, apoi să te pregătești!
Ion strigă în urma ei: Nute supăra pe toate chiftelele mele!
Intrigată, Alina intră în bucătărie cu hotărârea de a o da afară pe Veronica. Însă aceasta aștepta, așezată la masă, turnând ceai în cești.
Vrei o ceașcă de balm pentru liniște?, întreabă ea cu un zâmbet fals.
Nute cred!, răspunde Alina, strângând din dinți.
Bine, cum vrei, replică Veronica, ridicând din umeri, eu mă voi încălzi cu ceaiul!
Alina o înjură cu cuvinte dure, iar Veronica, încruntată, răspunde că Alina a adus băiatul să se plimbe pe străzi în căutarea cuiva ce să îi gătească chiftele.
Poți înfometa pe bărbat doar dacă îți promite să slăbească! spune Veronica, dar în rest, bărbatul trebuie să fie sătul, curat și iubit!
Alina, fără să știe cum să reacționeze, spune: Asta e bine că lam prins! Altfel, ar fi fost singură, cu părul vopsit chimic, gata să gătească și să facă patul!
Veronica, așezată pe taburet, întreabă: Cemi trebuie?
Numi este nevoie, răspunde ea, sorbind din ceai. Am un soț! Tu, clientă fidelă, poţi săl slujeşti!
Şi săl protejez! Altminte că își caută pe cineva să îi gătească chiftele!
Alina, confuză, întreabă: Neam întâlnit înainte?
Veronica râde: Lucrez la măcelăria de lângă casa voastră! Voi cumpăraţi mereu de la mine!
Exact, răspunde Alina cu ochii sclipind.
Bunul profit în buzunar!, adaugă Veronica. Cum ai lăsat bărbatul să aducă o străină în bucătăria ta pentru chiftele? E normal?
***
Înainte de toate, familia noastră era clasică: eu, profesor la universitatea din Iași, susțineam gospodăria, iar Alina era în concediu de maternitate. A petrecut opt ani cu cei trei copii, și se simțea împlinită.
Eu eram singurul copil al familiei, amintindumi cum era să mă simt singur când părinții erau la muncă. Visam atunci la un frate sau o soră cu care să mă joc.
Încercam să le ofer copiilor tot ce nu am avut eu. Alina nu lucra, era mereu acasă, iar eu, ca profesor, aveam un salariu modest, dar reușeam să susțin o familie numeroasă. Secretul nu era în scheme obscure, ci în noroc și întro proprietate primită de la părinţi la împlinirea a 18 ani o casă de vacanță, pe care nu știam ce să fac cu ea. După douăzeci de ani, am vândut casa pentru o sumă decentă, pe care am dat-o prietenului Arsenie pentru a-și dezvolta afacerea. El a făcut buni bani, iar eu am primit o parte din profit.
Banii au curgeau și, când aveam ceva în plus, îl puneam pe un cont de rezervă, gândindumă la lucruri mari: apartamente, mașini, nunți. Așa am trăit în armonie, până când cel mai mic dintre băieţi a împlinit zece ani.
Alina a început să simtă un gol. Nu mai avea pe copii pe care să îi hrănească nonstop, iar timpul liber o consumă. Ion, cred că nu mai pot să continui așa, mi spuse ea întro seară. Te iubesc, dar mă simt că mă dizolv.
Iaș zis că este o declarație serioasă și am încercat să găsesc o ocupație pentru ea. Dar Alina a surprins pe toţi: Vreau să pornesc o afacere! Avem economii ce aduc un mic profit. Dacă investesc, poate să înmulţesc banii sau, chiar dacă pierd, familia nu va suferi. Eu am fost de acord, știind că nu avea altă cale să se simtă împlinită.
A început cu entuziasm, dar a uitat de familie. Eu, deși nu eram un homemaker, făceam ce puteam: curăteam, găteam (nu foarte bine) și vegheam copiii. În bucătărie, nu eram nimic mai mult decât un gătos de chiftele congelate. Când am cerut la magazin, vânzătoarea mia zis: Domnule, dacă nu aveţi pe cineva acasă să gătească, luaţivă carne proaspătă. O altă clientă sa oferit să gătească pentru mine, dar am refuzat, sperând la ceva mai acasă.
Așa am ajuns la Veronica, la șapte fix, să-mi făcă chiftelele. Am cumpărat și alte ingrediente: pâine, lapte, ceapă. Și totul a prins foc: Veronica a gătit și a așteptat să vină gazda acasă, întrebânduse ce să spună.
Fii mai atent la afacerea ta, mia spus Veronica în timp ce curăța. Ai aproape să pierzi bărbatul în viteză, dar îl poţi salva cu o chiflă. Eu am răspuns: Nu sunt supărat.
Ce să fac cu supărarea ta?, zâmbea ea. Mâine-l va cuceri cu plăcinte, apoi cu borş.
Alina a plecat, iar eu am reflectat la tot ce sa întâmplat.
*Reflectarea mea*: viața e un echilibru delicat între dorințele personale și responsabilitățile familiale. Am învățat că, deși este firesc să cauți realizări proprii, nu trebuie să neglijezi pe cei dragi. În loc să fug de propriile temeri prin afaceri, e mai înțelept să găsești pasiuni ce pot coexista cu familie. Astăzi îmi propun să sprijin pe Alina să-și găsească o activitate care să nu o despartă de noi, să nu lăsăm chiftelele să devină simbolul unui conflict ce ar putea fi rezolvat prin dialog și respect.
