În timp ce se plimba cu câinele, o fată de liceu a fost oprită de doi bărbați care i-au oferit cu forță să o ducă la o plimbare
Nicuța nu o mai văzuse niciodată pe câinele ei așa: ochii îi ardeau de furie, colții i se arătau amenințători. Înainte să-și dea seama ce se întâmpla, câinele se aruncase deja asupra bărbatului care o apucase de braț, trântind-o la pământ, iar acum se înălța deasupra ei ca o umbră înfricoșătoare, mârâind ca un furtun…
Când Nicuța a împlinit șapte ani, a primit o cameră mare și luminoasă. Dar fetița a refuzat categoric să doarmă singură acolo. În fiecare seară, unul dintre părinți mama sau tata se culca lângă ea până adoormea. Dacă se trezea noaptea și nu era nimeni lângă ea, lua perna și pătura și se muta în camera părinților. Nici rugămințile, nici discuțiile educative nu au dat roade nimic nu s-a schimbat, deși fetița creștea tot mai mare.
Până într-o zi, când soluția i s-a ivit sub picioare un ghem alb și pufos care a scos un chițăit speriat, lăsând după sine o baltă. Apropiindu-se, s-a dovedit a fi un cățeluș fermecător, atât de dulce încât Nicuța a strigat imediat: Mamă, putem să-l păstrăm, te rog? Și au început negocierile: să învețe bine, să-și țină camera în ordine, să-l plimbe singură… și să doarmă în camera ei fără părinți. Primele trei condiții le-a acceptat fără ezitare, dar la ultima a clipit până când și-a dat seama: Dar acum nu voi mai fi singură!
Așa a intrat în viața lor Lăbuța pe hârtii un Westie, dar în suflet o adevărată doamnă, cu caracter puternic. Și, surprinzător, Nicuța și-a ținut cuvântul. După venirea Lăbuței, a început să doarmă în camera ei, iar cățelul a devenit tovarășul ei credincios în visele nopții și în treburile de zi cu zi.
Lăbuța era o adevărată frumusețe: îngrijită, conștientă de farmecul ei, purtându-se ca o adevărată doamnă. Ignora aproape complet ceilalți câini, dar cu copiii care voiau să o mângâie era răbdătoare, chiar măgulitoare ca și cum ar fi acceptat laudele lor. Însă la apropierea altor câini, își arăta imediat colții și scotea un lătrat revoltat.
Pentru a-i schimba obiceiurile, mama și Nicuța au înscris-o la o școală de dresaj, frecventând cursuri timp de trei săptămâni. Dar fie instructorul nu era suficient de experimentat, fie Lăbuța era prea independentă nu s-a schimbat nimic. Concluzia specialistului a fost: Vă consideră haita ei. Nu are nevoie de alții. Și totuși, cei trei se descurcau minunat împreună.
Pentru plimbări, Nicuța și Lăbuța preferau o zonă părăginită din spatele casei, unde odinioară fuseseră barăci, dar care acum nu mai avea decât bucăți de fundații și pomi sălbatici. Majorată aleg
